Publicăm reconstituirea judiciară a abuzurilor sexuale petrecute la Seminarul Teologic Ortodox „Ioan Gură de Aur” din Huși.
Ea vine în completarea seriei Chiliilor, o documentare Să fie lumină în patru episoade care a dus practic la redeschiderea dosarului de abuz în care au fost trimiși în judecată, în decembrie 2020, epsicopul Cornel Onilă și arhimandritul Sebastian Jitaru pentru agresiune sexuală și viol în formă continuată.
Undeva în anii 2006-2007, un elev major de la Seminarul Teologic „Ioan Gură de Aur” din Huși reușește să se filmeze de mai multe ori sărutându-se cu episcopul – pe atunci vicar – Cornel Onilă.
Aventura elev-profesor, interzisă de toate canoanele bisericești și posibil chiar de lege (aspect niciodată clarificat, întrucât protagoniștii au susținut că imaginile sunt trucate), este imortalizată de elev la cererea unui tânăr călugăr pe nume Sebastian Jitaru, cu ajutorul unei camere video de mână. Băiatul o ascunsese în micuța bibliotecă din chilia de la Episcopia Hușilor în care mai înnopta atunci când era învoit de la internatul seminarului.
Elevul era înțeles cu Jitaru să-i fie momeală acestuia, care voia să-l prindă pe episcopul vicar Onilă manifestându-și pofta interzisă pe care o avea pentru băieți.
În efortul colectiv de documentare a seriei de presă despre abuzurile de la Huși, una dintre sursele Să fie lumină ne-a spus că Jitaru însuși fusese „agățat” de Onilă, astfel încât călugărul știa despre năravul ierarhului.
Au existat mai multe întâlniri filmate în chilia episcopală între Onilă și acest elev, însă abia în aprilie-mai 2007 camera „prinde”, la o calitate video mulțumitoare, suficient material propice șantajului. Să fie lumină a obținut două filme, ambele făcute în același mod, în același loc și cu aceiași doi protagoniști: profesorul Onilă, pe-atunci episcop-vicar la Huși, și elevul său de la seminarul teologic.
Prima dintre filmări este făcută, din toate informațiile obținute puse cap la cap, în anul 2006. Camera cu care se face filmarea produce imagini de foarte slabă calitate, iar elevul, deși are mai bine de un minut pentru a o instala în micuța bibliotecă din camera lui, o poziționează prost, cel puțin o treime din cadru fiind obturat de o carte. O carte bisericească, judecând după copertă.
Filmarea integrală are 19 minute. Onilă se aude mai întâi discutând cu cineva pe hol, după care apare în cadru. „Am venit să-ți spun noapte bună. Noapte bună!”, i se adresează episcopul, după care începe să-l sărute pe băiat. Pe peretele chiliei se vede o icoană, chiar deasupra patului în care profesorul și elevul se sărută.
Ceea ce vedeți mai jos este o selecție a celor mai relevante secvențe. Selecția și subtitrările aparțin colectivului Să fie lumină.
O a doua filmare, cel mai probabil filmată în anul 2007, îl arată pe Onilă intrând în chilia unde se afla, din nou singur, elevul.
Această a doua filmare, care are 21 de minute și 44 de secunde, pare făcută cu o cameră mai bună, dar este plauzibil ca, între timp, călugărul Jitaru, artizanul complotului, să se fi perfecționat în folosirea aceluiași aparat. Cert este că imaginile arată mai bine. Scena se repetă: elevul aranjează camera, de această dată însă mai bine, după care apare Onilă, care-i face o injecție. După injecție și o scurtă discuție, în timpul căreia episcopul constată că partenerul lui, elevul, este păros, cei doi încep din nou să se sărute.
Acțiunea se petrece în aceeași cameră (chilie) din Episcopia Hușilor. Imaginile fiind mai clare, icoana cu Iisus Hristos de deasupra patului se vede mai bine. Pe un corp de mobilier de la capul patului se vede acum chiar și o jucărie de pluș.
Și în acest caz, colectivul Să fie lumină a ales să editeze imaginile pentru a nu-l arăta pe elevul major devenit – conștient, dar și interesat – momeală de șantaj la episcopul-vicar Onilă, profesorul lui la seminar. Am ales cele mai importante dialoguri și cele mai sugestive acțiuni în montajul de mai jos.
După fiecare filmare, camera ajungea, evident, la Jitaru.
Momentul în care Jitaru pune mâna pe imaginile cu episcopul vicar filmat în chilie cu elevul este sursa răului în Episcopia Hușilor, așa cum rezultă, pe de-o parte, din documentarea Să fie lumină și, pe de altă parte, din documentele dosarului prin care Jitaru și Onilă au fost trimiși în judecată pentru violarea unor elevi de seminar. De-aici a pornit totul.
Elevul nu avea ambiții prea mari. Și-a dorit o parohie și o comunitate de păstorit moral și, prin acea filmare, le-a obținut rapid. Povestea de șantaj și abuzuri sexuale sistematice de la Huși a început, practic, în momentul în care el a acceptat rolul de momeală. Dar elevul azi preot a avut mereu o ușă deschisă la episcop. Ajuns în această postură, a jucat. Până acolo încât a ajuns să fie identificat drept un pol de putere și influență în statul în stat de la Huși condus cu mână forte de fostul său profesor, episcopul Cornel Onilă.
Identitatea elevului este cunoscută deja. A devenit publică în vara anului 2017, odată ce au ajuns în presă detaliile dosarului de șantaj bisericesc instrumentat de DNA Iași (care s-a finalizat cu condamnarea unui trio de șantajiști, dar și cu ignorarea completă a infracțiunilor sexuale care prilejuiseră acțiunile de șantaj). Majoritatea clericilor din Episcopia Hușilor a auzit despre aventurile episcopului Onilă, și nu puțini au văzut cu ochii lor secvențe scurte extrase din imaginile filmate în chilie.
Varianta elevului, astăzi slujitor BOR într-un sat vasluian, a fost că imaginile sunt trucate. Însăși Episcopia Hușilor a preluat această teorie a trucajelor în anul 2017, atunci când scandalul șantajului a explodat, iar episcopul Onilă s-a văzut nevoit să se retragă. Ierarhul abuzator a îmbrățișat, la rândul său, varianta izbăvitoare a filmărilor trucate.
Să fie lumină alege să ascundă identitatea elevului în cadrul acestei serii rezumative, a cărei publicare am anunțat-o și justificat-o aici.
Imaginile video – între timp expertizate și validate în dosarul Parchetului Curții de Apel Iași care i-a trimis recent în judecată, pentru multiple infracțiuni sexuale, pe Cornel Onilă și Sebastian Jitaru – sunt însă importante pentru ca publicul să vadă că istoria abuzurilor sexuale de la Huși nu e un colaj de trucaje video. Dinamica întâmplărilor din episcopia BOR și gravitatea faptelor ulterioare ale lui Onilă au legătură, în mod direct, cu aceste episoade din 2006-2007.
Călugărul Jitaru, intrat în posesia filmării orchestrate în tandem cu elevul, a început imediat să-l amenințe cu imaginile compromițătoare pe episcopul vicar Onilă.
Strâns în menghina morală dintre impulsurile sexuale pe care i le trezeau elevii de la seminar și calitatea lui de înalt ierarh BOR, Onilă s-a supus tuturor cererilor călugărului Jitaru, creând un monstru.
Geneza Satanei
Călugărul Sebastian Jitaru este ceea ce prin satele României se numește „pripas”. S-a născut în 1977, a rămas orfan de mamă, a fost crescut de bunici și, după ce a terminat opt clase în satul natal Pângărați (Neamț), a ajuns, la 17 ani, la Mănăstirea Rafaila din Vaslui.
După opt ani de viață la mănăstire, în 2002, Sebastian Jitaru devine călugărul Jitaru, fiind „tuns în monahism” de starețul de la Rafaila, Vichentie Lupu.
În 2004, călugărul (ierodiacon, conform rangurilor clericale) Jitaru ajunge la Mănăstirea Sfinții Petru și Pavel de la Episcopia Hușilor. Este călugăr, dar, pentru a primi un salariu (de la stat, evident), Jitaru este angajat ca paznic.
Călugărul-paznic Jitaru este hirotonit ieromonah chiar de Onilă, pe-atunci episcop-vicar la Huși, în 14 ianuarie 2007, iar câteva luni mai târziu, la 1 august 2007, devine preot la Catedrala Episcopală din Huși.
Din declarațiile tuturor surselor Să fie lumină, precum și din documentele din dosarul penal recent trimis de procurorii ieșeni pe masa judecătorilor, nimeni nu-și poate explica devenirea lui Jitaru, în special în condițiile în care conduita sa nu prea avea de-a face cu mănăstirea.
Motivul a ajuns, în scurt timp, unul „de notorietate” în mediul bisericesc de la Huși: faptul că Jitaru îl șantaja pe episcop cu înregistrarea săruturilor pasionale și actului sexual oral cu elevul din anii 2006-2007.
De exemplu, călugărul Teotim, pe numele de mirean Costică Crețu, spune, conform rechizitoriului, că nu-și explică avansările lui Jitaru în ciuda conduitei sale nedemne.
Nici măcar călugărul Iorest, Iulian Matei în buletin, care a fost și încă este însoțitorul lui Onilă la Văratec (unde episcopul retras își ispășește canonul), nu-și explică ascensiunea lui Jitaru altfel decât prin șantajul la episcop cu „episodul” din 2006-2007.
Cu privire la Jitaru Sebastian, acesta era un călugăr-problemă, era o persoană destul de dubioasă. Avea un comportament care nu se potrivea cu viața de mănăstire. De când am ajuns eu la episcopie, am simțit această tensiune, nesupunere a lui Jitaru
, a declarat în fața procurorilor călugărul Iorest.
Toată dinamica evenimentelor petrecute în Episcopia Hușilor între 2007 și 2017 are la bază acest șantaj fondat pe înregistrările video realizate de elevul a cărui identitate am ales să o protejăm. O recunoaște și purtătorul de cuvânt al episcopiei BOR, preotul Cosmin Gubernat, el însuși fost seminarist la Huși și – în prezent – profesor în cadrul unității de învățământ teologic:
La adăpostul înregistrării cu Onilă și elevul din chilie din 2006-2007, Jitaru se construiește într-un demon. Calcă în picioare cuvântul șefului suprem, ba chiar obține dreptul de a se ocupa de vânzarea materialelor bisericești, atât la Catedrala de la Huși cât și în restul eparhiei. Adică dreptul de a încasa banii de pe aceste bunuri, venituri pe care de multe ori nu le mai dădea mai departe.
Era preot la Catedrală, făcea deja bani buni din magazinul cu produse bisericești și, esențial în organizarea primitivă a așezămintelor monahale, nu avea stăpân.
Iar călugărul Jitaru mai avea ceva.
Aflăm tot de la Iorest, omul bun la toate al lui Onilă, pe care acesta l-a uns șef (exarh) al tuturor mănăstirilor din Episcopia Hușilor:
Avea preferință față de băieții de seminar.
Acest episod povestit de Iorest în dosar este definitoriu pentru decăderea așezământului monahal de la Catedrala Episcopală de la Huși, în deceniul 2007-2017.
Imaginați-vă doar. Într-o zi oarecare din anul 2015, exarhul mănăstirilor vasluiene, Iorest, asistă la următoarea scenă: călugărul Jitaru, suspectat că “are preferință către băieții de seminar”, încearcă să-și șantajeze ierarhul, pe Cornel Onilă, cu un act homosexual cu un elev, dar reacția episcopului este să îi ceară acestuia „să nu-și mai aducă băieți la chilie”. Totul se petrece în fața celorlalți călugări de la episcopie, în curtea Catedralei de la Huși, la umbra clopotniței.
Preacuvios vs. Preasfințit
În ciuda scenei neverosimile de mai sus, un an mai târziu, în 2016, episcopul șantajat Onilă îi face lui Jitaru un nou hatâr: trimite către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române o cerere prin care solicită celui mai înalt for al Bisericii să-i acorde călugărului, devenit încă din 2014 Preacuvios Protosinghel, cel mai înalt grad monahal – acela de arhimandrit.
Cererea înaintată de Onilă Patriarhului Daniel – și, prin intermediul Patriarhului, Sfântului Sinod al BOR – începe cu reluarea titulaturii formale a lui Daniel Ciobotea: „Preafericirii Sale, Preafericitul Părinte Doctor Daniel, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, Locțiitor al Tronului Cezareei Capadochei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.”
„Cu fiască dragoste, Vă rog să aprobați introducerea pe ordinea de zi a viitoarei ședințe a Sf. Sinod al BOR solicitarea noastră de a se conferi gradul de arhimandrit P. Cuv. Protosinghel Sebastian Jitaru”, își începe Onilă scrisoarea menită să-l aducă pe monahul abuzator la cel mai înalt rang călugăresc.
Cererea de ridicare în grad a lui Jitaru conține o caracterizare halucinant de mincinoasă. Jitaru, cel care-l șantaja și despre care știa în realitate că are apucături de pedofil, devine pentru Onilă, în hârtiile oficiale purtând siglele instituțiilor BOR, „Preacuviosul Protosinghel care a rămas în ascultare acolo unde i s-a rânduit, păzind întru totul disciplina canoanelor și rânduielilor monahale, împletind munca cu rugăciunea și studiul, iubind Biserica Mântuitorului Iisus Hristos și lepădând grija lumească”.
Firește că cererea privind ridicarea în rang a ”Preacuviosului Jitaru” a trecut ca prin brânză prin sita Sfântului Sinod, care i-a acordat degrabă cel mai înalt grad între monahi.
Blindat de rangurile călugărești obținute fulgerător, Jitaru își întețește opera de abuz. Comite, în cascadă, fapte de viol asupra elevilor lipsiți de apărare de la seminarul teologic din Huși. Dar se ambiționează să facă rost, simultan, și de noi dovezi video ale desfrâurilor episcopale, care deveneau instantaneu scut pentru propriile-i abuzuri. Țintea sus, totodată: voia să facă și ultimul pas în opera de șantaj la care lucrase vreme de un deceniu. Își dorea nominalizarea ca episcop vicar și statutul de membru al Sfântului Sinod.
Cum a lepădat Jitaru grija lumească și ce urme au lăsat, până astăzi, acțiunile sale? Veți afla în episodul următor. Atunci când vom face cunoștință cu victimele Preacuviosului.
