O MAȘINĂRIE DE PUTERE FEUDALĂ | VIDEO
În 2017, când am lansat campania de finanțare publică a proiectului Să fie lumină, nu intuiam că vom ajunge să documentăm și să expunem un sistem infernal de abuz sexual instituit, prin chiar voia episcopului titular, într-una dintre eparhiile Bisericii Ortodoxe Române.
În vara acelui an, un scandal de șantaj clerical tulbura viața duhovnicească a mai-marilor BOR. Un călugăr obscur de la Huși, Sebastian Jitaru, era reținut de DNA Iași pentru că încercase să-l constrângă pe episcopul Cornel Onilă să îl numească într-o poziție de vârf, care i-ar fi permis accesul în Sfântul Sinod. Șantajul se baza pe mai multe înregistrări video, suprizându-l pe Onilă întreținând relații sexuale cu elevi de la Seminarul Teologic „Ioan Gură de Aur” din Huși.
Reținându-l pe Jitaru, procurorii operau în teren și percheziții domiciliare, în cadrul cărora ridicau mai multe suporturi optice pe care erau stocate filmările compromițătoare.
Trimis rapid în judecată, dosarul de șantaj provoca o primă undă de șoc chiar în vara anului 2017. Singurele imagini scăpate controlat în presa vremii erau câteva secvențe intime, blurate aproape total, imagini înregistrate cu un deceniu mai devreme, în 2007. În acestea apărea Preasfințitul Corneliu, într-o chilie a Episcopiei Hușilor, alături de un elev seminarist.
Evidențele video forțau ierarhia BOR să găsească o rezolvare scandalului public iscat – iar ea venea sub forma unei retrageri din funcție a episcopului de Huși, pentru liniștea Bisericii. Trimis la canon, la Mănăstirea Văratec, Cornel Onilă își conserva însă privilegiile funcției, păstrând un salariu de la stat, aghiotant și șofer – dar, mai ales, păstrând aura specială care însoțește titulatura de „Preasfințit” episcop în România.
Cel mai important pentru liniștea Bisericii, dosarul de șantaj instrumentat de procurorii DNA Iași sfârșea prin a decupa chirurgical din acțiunea judiciară probele video ale unor posibile abuzuri sexuale comise de profesorul episcop Onilă împotriva unor elevi de-ai săi seminariști la Huși, băieți pe care îi păstorea canonic și asupra cărora avea – în mod practic – o putere nelimitată.
Narațiunea Bisericii
Vreme de doi ani de zile, narațiunea publică despre întâmplările de la Huși, impusă de acțiunile – și, mai ales, inacțiunile – DNA Iași și ale BOR, a rămas intactă: episcopul Onilă fusese șantajat de subordonați cu filmări posibil trucate.
Cornel Onilă părea să fi scăpat de urmările penale ale faptelor sale. Iar Biserica Ortodoxă părea să-și fi procurat, prin tăcere și indiferență, liniștea de care avea nevoie pentru a nu sminti credincioșii.
În decembrie 2018, însă, am ajuns pentru prima oară la Huși pentru a sta de vorbă cu un martor important al întâmplărilor. Vreme de câteva zile am încercat să facem ordine printre hârtiile administrative ale Didinei Brănici, fost pedagog la seminarul teologic din urbea vasluiană. Brănici fusese implicată într-o luptă de uzură cu autoritățile canonice din Huși – și, mai ales, cu Preasfințitul Corneliu, pe care îl bănuia de ani de zile că își folosește poziția și influența pentru a atrage tineri seminariști în chiliile de la episcopie.
Trecând prin vrafurile de hârtii strânse în ani și ani de zile de Didina Brănici, ne-am dat seama că e foarte posibil să avem înainte o altă versiune a faptelor, una profund diferită de narațiunea care exonera Biserica de orice responsabilitate publică.
Următoarele luni le petreceam pe teren, în zeci de călătorii de documentare întreprinse în județele Vaslui, Iași, Neamț, Buzău, Vrancea, Galați, Brașov și Sibiu. Șase reporteri Să fie lumină au contribuit la efortul jurnalistic inițial. Nu credem că există ușă de parohie vasluiană pe care să n-o fi deschis, din ianuarie 2019 până săptămânile trecute, în căutarea faptelor.
Dar lămurirea minciunii publice livrate oficial despre infracțiunile sexuale din Episcopia Hușilor n-avea să vină pe filiera vreunui preot sau călugăr curajos. Cei mai mulți n-au fost dispuși să vorbească.
Abuzul - realitatea perenă de la Huși
În primăvara anului 2019, după luni de eforturi jurnalistice, am reușit să ajungem la documentele judiciare ale dosarului de șantaj instrumentat de DNA Iași în 2017. Probatoriul întocmit de procurori nu fusese public, iar procesul de la tribunal se desfășurase în ședință secretă, în spatele ușilor închise.
Acela a fost momentul de cotitură, pentru că ne-a permis să reconstituim în detaliu rețelele de interese și șantaj din Episcopia Hușilor. Coroborate, datele strânse în dosarul de șantaj indicau faptul că abuzurile sexuale comise împotriva elevilor de seminar erau o realitate perenă, care se rostogolea de la o generație la alta de peste un deceniu. Statul român, prin DNA Iași, nu fusese însă interesat decât de probarea și condamnarea șantajului la episcop.
Apoi, de-a lungul altor câteva luni de documentare, am contactat aproape două sute de foști elevi seminariști, pentru a reconstitui urmele lăsate de abuzurile episcopale.
Mărturiile obținute ne-au dat dimensiunea tragică și revoltătoare a unei realități și mai dure. Nu doar Cornel Onilă profitase de poziția sa bisericească pentru a-și satisface impulsurile sexuale. Un abuzator și mai feroce era chiar șantajistul său, călugărul Sebastian Jitaru. Între cei doi se dezvoltase un adevărat joc diavolesc care, deși avea aparența unui război clerical, nu era decât un sistem de impunitate și bun plac care strângea în menghina sa elevii de seminar căzuți victime.
În chiliile Episcopiei Hușilor, vreme de un deceniu, mai mulți băieți, adolescenți, fuseseră abuzați sexual și de Preasfințitul Corneliu Onilă, chiriarhul locului, și de călugărul Sebastian Jitaru, ridicat la cel mai înalt grad monahal, cel de arhimandrit, prin chiar decizia episcopului Onilă.
Niciunul nu răspunsese pentru faptele sale.
Așa stăteau lucrurile în august 2019, atunci când am publicat primul articol din seria Chiliilor. Acel prim episod expunea felul în care justiția română băgase la sertar probele foto-video ale abuzurilor sexuale comise în Episcopia Hușilor. Totodată, investigația jurnalistică a echipei Să fie lumină devenea primul pas către redeschiderea unui dosar penal care cercetase în 2018 posibilele infracțiuni sexuale de la Huși, dar fusese clasat atunci din lipsă de probe.
E obligatoriu să știm
Între timp, episcopul retras Cornel Onilă (aflat încă la canon la Mănăstirea Văratec) și fostul călugăr Sebastian Jitaru (aflat în închisoare, condamnat definitiv pentru șantajul la episcop) au fost inculpați în dosarul de infracțiuni sexuale, arestați preventiv în primăvara anului trecut, eliberați la apel și, într-un final, trimiși în judecată pentru viol pe 21 decembrie 2020.
Este pentru prima dată când un înalt ierarh BOR ajunge să fie judecat pentru astfel de fapte.
Rechizitoriul înaintat instanței de Parchetul Curții de Apel Iași mai marchează însă o premieră semnificativă. Instituțiile BOR care au găzduit și tolerat abuzurile sunt chemate în justiție să răspundă în solidar pentru faptele inculpaților, ca părți responsabile civilmente.
Pentru prima dată în istoria relației dintre stat și BOR, liniștea Bisericii nu mai servește ca argument valabil pentru exonerarea instituției bisericești de urmările factuale ale propriei organizări sistemice.
Pentru că BOR este organizată feudal, ca o structură care concentrează puteri administrative și canonice nelimitate în mâinile câtorva episcopi, abuzul sexual sistematic a devenit la Huși nu doar posibil, ci chiar un fapt tolerat de întreaga lume bisericească locală vreme de un deceniu. Niciun preot, niciun călugăr, niciun cadru didactic de la seminar și niciun părinte n-au îndrăznit să se ridice vreodată împotriva acestei stări de fapt – deși abuzurile din Episcopia Hușilor erau de notorietate printre sutane.
Punctul în care ne găsim astăzi e o intersecție neașteptată a lucrurilor. Fără afacerea de șantaj din 2017, investigată de procurorii statului român, reporterii Să fie lumină nu ar fi avut cum să pornească pe firul abuzurilor sexuale de la Huși. Iar fără existența proiectului nostru jurnalistic, șantajul la episcopul Onilă ar fi rămas doar atât, o acțiune de extorcare petrecută la vârful unei eparhii, și nu un dosar despre abuzuri sexuale neverosimile care atinge sferele înalte ale Sinodului BOR.
Miza publică majoră în momentul de față e ca în nicio altă împrejurare similară societatea românească să nu mai tolereze ascunderea faptelor pentru liniștea Bisericii.
Acesta e motivul fundamental pentru care, odată cu trimiterea în judecată a tandemului Onilă-Jitaru pentru multiple infracțiuni sexuale, colectivul Să fie lumină a decis că nu e doar oportun, ci și obligatoriu, ca publicul să cunoască faptele investigate de procurori vreme de 16 luni.
Puterea necontrolată a BOR
Nici măcar una dintre faptele expuse de noi până acum în seria Chiliilor nu e contrazisă sau invalidată de munca procurorilor în dosarul de infracțiuni sexuale. Însă, natural, procurorii au obținut mai mult.
În fața noastră, de pildă, victimele episcopului Onilă nu au vorbit. Am încercat în cadrul documentării să le convingem să dialogheze cu noi – dar nu am reușit. Abuzurile episcopale sunt reconstituite indirect în articolele noastre anterioare – din evidențele video, din discuțiile înregistrate cu camera ascunsă și din mărturiile unora dintre personajele implicate în desfășurarea evenimentelor.
În dosarul de infracțiuni sexuale trimis acum în instanță vorbește, evident, și o victimă a lui Cornel Onilă, dar vorbesc și multiplele victime ale călugărului Jitaru, inclusiv dintre cele care s-au deschis și în fața reporterilor Să fie lumină. Dau declarații de martor 42 de persoane și sunt aduse în sprijinul acuzării 81 de mijloace probatorii: de la expertize psihologice până la documente ale Sfântului Sinod.
Niciodată justiția română nu a întreprins un efort de cercetare penală care să investigheze și să surprindă într-un rechizitoriu felul viciat în care este organizată Biserica Ortodoxă și urmările factuale care pot decurge din această formulă administrativă.
În schimb, în ultimii trei ani de zile, de la scandalul de șantaj izbucnit în vara anului 2017, BOR a refuzat constant să cerceteze și să înțeleagă contextul abuzurilor de la Huși. Biserica s-a apărat în tot acest timp susținând public că episcopul Onilă s-a retras la canon, iar autorii șantajului au fost condamnați de judecători.
Pentru liniștea proprie, BOR nu avea altceva de făcut decât să meargă mai departe.
Însă rechizitoriul trimis acum în judecată pentru a obține o pedeapsă pământească pentru infracțiunile sexuale comise de mai-marii eparhiei vasluiene face exact demonstrația inversă. Înainte să meargă mai departe, BOR ar trebui să răspundă pentru violurile și agresiunile găzduite și tolerate de instituțiile sale de la Huși.
697/P/2017 e indicativul acestui dosar. Dar e și o piatră de temelie pentru înțelegerea publică a faptelor de la Huși, în particular, și a puterii necontrolate a BOR, în general.
Reconstituirea judiciară a abuzurilor
Am solicitat, formal, acces la documentele dosarului, dar am fost refuzați. În ciuda faptului că dosarul 697/P/2017 nu ar fi fost posibil fără relatările Să fie lumină, procurorul-șef al instituției, Vasile Chifan, nu ne-a răspuns la telefoane, după ce solicitarea de a studia rechizitoriul ne-a fost respinsă, invocându-se Ghidul de comunicare justiție-mass media. Refuzul este semnat de procurorul Adina Bocai, purtătorul de cuvânt al Parchetului și procuror de caz în acest dosar. Același normativ ne-a fost invocat și în respingerea cererii de acces la dosar adresate Curții de Apel Iași, instanța chemată să judece fondul procesului.
Am consultat, totuși, rechizitoriul de 97 de pagini al cazului și suntem gata, începând de astăzi, să publicăm reconstituirea judiciară a infracțiunilor sexuale sistematice petrecute într-un seminar teologic cu voia și participarea episcopului ortodox al locului.
Detaliile sunt pe alocuri înfiorătoare – iar acesta nu e un epitet de presă, ci un cuvânt care reușește să descrie doar parțial calvarul prin care au trecut unii dintre elevii abuzați. Una dintre victimele violurilor relatează, de pildă, cum este luată de-acasă într-o seară, cu încuviințarea părinților, și dusă într-o pădure din apropiere, unde este violată.
Dar poate că cea mai înfiorătoare concluzie la care ajunge rechizitoriul este aceasta:
„Din probatoriul administrat în cauză rezultă cu claritate că, deși erau de notorietate preferințele sexuale ale ambilor reprezentanți ai Bisericii, personalul eparhial, călugării din mănăstire și personalul didactic, pedagogii și supraveghetorii elevilor din seminar, dintre cei audiați în cauză, de frica autorității exacerbate a Episcopului de Huși, au preferat să tacă și să nu sesizeze nici autoritățile, nici pe părinții copiilor afectați de evenimente.”
———
Niciun adult, din toate persoanele ce urmează a fi nominalizate, audiate în calitate de martor, nu a intervenit pentru a ajuta pe niciunul dintre minori, deși toți au știut, în mare, ce se petrece în cadrul Seminarului Teologic din Huși.
———
Opt călugări, aflați, la un moment sau altul, în anturajul episcopului Onilă, sunt audiați în dosarul de infracțiuni sexuale. Toți declară că motivul șantajului peren exercitat de Sebastian Jitaru era de notorietate: călugărul deținea materiale intime compromițătoare cu ierarhul, profitând de ele pentru a-și asigura un tratament preferențial.
Dar ce-și asigura cu supra-măsură Jitaru era impunitate pentru propriile infracțiuni sexuale. Toți martorii monahi declară că arhimandritul Jitaru era cunoscut ca având înclinații homosexuale, cu preferințe clare față de băieții tineri de la seminar. Și totuși, vreme de un deceniu, Jitaru a putut să se comporte în Episcopia Hușilor ca un prădător sexual feroce pentru că însuși episcopul locului, Cornel Onilă, era un abuzator.
În ciuda situației de notorietate printre sutanele din eparhia vasluiană, toți au preferat ascunderea faptelor pentru liniștea Bisericii. Exact acestea sunt cuvintele folosite de unul dintre martorii audiați în dosar.
„Abuzurile sexuale au fost săvârșite de către oameni cu putere, care dețineau toate pârghiile de control și care stăpâneau o rețea de relații împotriva cărora nici adulții din sistemul ecleziastic nu considerau că se pot împotrivi cu șanse de reușită, cu atât mai mult niște copii aflați la început de drum, departe de familie și de orice sprijin real”
, notează procurorii în dosarul trimis în judecată.
La Să fie lumină, credem că aceste pârghii de control, precum și rețelele de relații din sistemul ecleziastic, trebuie expuse public.
În primul rând pentru că fractura între valorile promovate scriptic sau verbal de oamenii Bisericii și ceea ce se întâmplă efectiv în unele instituții ale BOR este una semnificativă. În al doilea rând, pentru că victimele abuzurilor de la Huși au fost elevi tineri, aflați într-o situație de vulnerabilitate extremă, pe care societatea i-a abandonat.
Dreptatea acestor victime ar fi golită de orice sens dacă întâmplările ar fi considerate pur și simplu niște fapte individuale, pentru care trebuie să răspundă doar inculpații Onilă și Jitaru.
Cercul vinovățiilor include mult mai multe sutane.
Liniștea lor și liniștea Bisericii au fost, vreme de peste un deceniu, mai importante decât suferința victimelor de la seminar.
Dinamica aceasta de putere bisericească fondată pe supunerea necondiționată față de episcop și pe impunitatea generată de aura sa clericală, chiar și în contextul unor infracțiuni sexuale sistematice, are nevoie de o cronică factuală, spre a fi înțeleasă și (eventual) corectată.
În următoarele două săptămâni publicăm – în completarea seriei Chiliilor – cinci episoade care vor reconstitui metodic faptele de abuz sexual și șantaj, așa cum s-au petrecut ele vreme de peste un deceniu în Episcopia Hușilor. Impasibilitatea zecilor de oameni care au știut și au ales să tacă a „ornat” contextul tuturor acestor întâmplări.
