Într-un interviu acordat Să fie lumină și publicat săptămâna trecută, un fost polițist judiciar de la DNA Iași, Florin Costan, descrie cum actuala șefă a structurii teritoriale, procuroarea Cristina Chiriac, a ținut premeditat „la sertar” în 2017 probele video ale abuzurilor sexuale comise de episcopul BOR Cornel Onilă asupra elevilor săi de seminar, știind clar ce se află pe filmările ridicate din chilia unui călugăr care îl șantaja pe preasfințit.
Din documentele prezentate de Să fie lumină în investigația-mamut despre infracțiunile sexuale sistematice din Episcopia Hușilor era deja evident că procuroarea Chiriac nu trimisese imaginile abuzurilor la parchetul competent, preferând să le lase neinvestigate și ferecate în arhivă.
După ce echipa Să fie lumină a publicat în august 2019 primele articole din seria de investigație jurnalistică, înregistrările video surprinzându-l pe episcopul Onilă în relații intime cu elevi ai seminarului teologic din Huși au mers în sfârșit către parchetul competent. Pe baza acestora, completându-le cu alte probe, Parchetul Curții de Apel Iași a formulat acuzații oficiale de viol și abuz sexual împotriva lui Onilă și a altui călugăr (în fapt, chiar cel care îl șantaja pe episcop și în chilia căruia fuseseră descoperite probele video).
În prezent, ambii sunt judecați pentru aceste fapte (după ce anterior s-a dispus, pentru câteva săptămâni, și arestarea lor preventivă). Imaginile abuzurilor, expertizate și confirmate drept veridice, sunt între cele mai importante probe ale acuzării. Dacă ar fi sfârșit ascunse în arhiva DNA Iași, probele foto-video ar fi rămas necercetate de justiție, scutindu-l definitiv pe Onilă de consecințele penale ale faptelor sale.
Până ca fostul polițist judiciar Florin Costan să relateze pentru Să fie lumină împrejurările exacte ale „orbirii” procuroarei Cristina Chiriac, întreaga odisee a filmărilor video folosite în scop de șantaj la episcop ar fi putut fi prezentată ca o eroare judiciară. Una gravă – dar totuși o eroare, rezultatul nefericit al unor acțiuni nepremeditate. Însă, în contextul mărturiei publice a lui Costan, întreaga operațiune prezintă acum datele unei mușamalizări judiciare de proporții.
„Nu-i treaba noastră!”, susține Costan că ar fi zis procuroarea Cristina Chiriac în momentul în care viziona „ca la cinema” filmările cu episcopul Onilă întreținând relații sexuale cu elevi de seminar. La începutul anului 2022, fostul polițist judiciar a depus o sesizare penală la Parchetul General, semnalând o posibilă infracțiune de favorizare a făptuitorului.
Cele de mai sus sunt fapte.
Înșiruirea logică a lor ne aduce la concluzia că, ascunzând informații esențiale pentru probarea infracțiunilor sexuale comise de un episcop BOR, procuroarea Chiriac a împiedicat cu bună știință desfășurarea unei anchete penale pentru fapte grave: viol (cu circumstanțe agravante dată fiind relația profesorului Onilă cu victimele sale ce erau elevi de seminar) și abuz sexual.
Într-o țară cu o justiție funcțională, jurnalismul s-ar opri aici, iar subiectul ar deveni unul pentru profesioniștii dreptului.
Din păcate, acest sistem vital și complex este ciuruit de complicități și interese, ceea ce ne forțează să încercăm să mai facem câțiva pași pentru a face lumină în saga abuzurilor sistematice de la Huși, acoperite – iată! – și cu largul concurs al unei procuroare anticorupție. Vă reamintim: Cristina Chiriac de la DNA Iași este astăzi chiar șefa structurii teritoriale.
Iată o serie de întrebări fundamentale care necesită răspunsuri publice urgente:
👉 Plângerea penală împotriva procuroarei Chiriac, depusă de fostul ei coleg, polițistul Costan, încă de acum trei luni a fost repartizată vreunui procuror de la Secția de Urmărire Penală și Criminalistică (SUPC) din cadrul Parchetului General? Dacă da, ce acte a întreprins acel procuror, din moment ce planează riscul prescripției faptei (risc enunțat clar chiar în plângere de petentul Costan)?
👉 Cine răspunde pentru eventuala prescripție a faptelor semnalate formal de Florin Costan?
👉 Procurorul-șef al DNA (structura centrală), Crin Bologa, poate cere Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) revocarea procurorului Cristina Chiriac din DNA (și implicit de la șefia Serviciului Teritorial Iași). Sistemul judiciar este însă construit în așa fel încât Bologa nu o poate demite pur și simplu pe Chiriac din parchetul anticorupție. Totuși, Bologa poate cere CSM măcar revocarea ei din funcția de șef în care a fost proaspăt numită, în mai 2022. Sau, asumându-și o formă de responsabilitate pentru acțiunea de mușamalizare a colegei sale, astfel cum ea reiese din chiar faptele expuse mai sus ca premisă, Bologa poate să-i ceară chiar el demisia procuroarei Chiriac. Este dispus șeful DNA Crin Bologa la această minimă reparație față de ideea de justiție?
👉 Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) are drept „braț armat” instituția pe nume Inspecția Judiciară (IJ), care ar trebui să verifice dacă, prin (in)acțiunea ei premeditată, Cristina Chiriac a comis măcar o gravă abatere disciplinară, dacă nu și o faptă penală. A fost sesizată în acest sens Inspecția Judiciară după publicarea interviului video cu fostul polițist de la DNA Iași? Important: orice abatere disciplinară se consideră „prescrisă” dacă IJ nu începe cercetarea ei în cel mult trei ani, iar Cristina Chiriac, obligată de procurorii PCA Iași, a trimis înregistrările undeva în septembrie 2019. Deci nu mai e mult timp la dispoziție.
👉 Consiliul Superior al Magistraturii are ceva de spus în această speță? Există vreo formă de reacție publică pe care garantul independenței justiției este dispus să și-o asume pentru a le transmite cetățenilor că – deși compromisă de procuroarea Cristina Chiriac în instrumentarea unui dosar penal care l-a „văzut” pe un episcop BOR doar victimă a unui șantaj cu imagini video compromițătoare, nu și posibil infractor sexual în cadrul filmărilor respective – justiția română rămâne un serviciu public pe care se poate întemeia efectiv (nu doar pe hârtie) statul de drept?
👉 De ce a ales procuroarea Cristina Chiriac să își riște cariera judiciară protejându-l pe episcopul BOR Cornel Onilă? Ce anume a motivat-o? Ce a determinat-o să considere că nu era treaba ei de procuror să vadă infracțiunile sexuale surprinse de imaginile foto-video și să disjungă cauza către parchetul competent?
Să fie lumină va încerca, prin toate mijloacele jurnalistice pe care le are la dispoziție, să găsească răspunsuri la aceste întrebări.
Vă mulțumim pentru că ne citiți! Tragem speranță că ne veți susține și în continuare munca jurnalistică. Doar împreună am putut ajunge atât de departe.
#mergemdupăsistem
