În seara zilei de 8 aprilie 2026, președintele Nicușor Dan a anunțat că a semnat decretul pentru numirea Cristinei Chiriac în funcția de procuror general al României.
În vara anului 2017, procuroarea Cristina Chiriac a investigat un dosar penal de șantaj bisericesc deschis de DNA Iași, în cadrul căruia mai multe probe indicative pentru posibile abuzuri sexuale comise de călugări cu rang din Episcopia Hușilor nu au fost date mai departe către parchetul competent să le investigheze. În limbaj colocvial, aceste probe (înregistrări foto-video) au fost „uitate” la sertar, pentru că – prin decizia procuroarei Chiriac – ele nu au urmat parcursul judiciar necesar cercetării și încadrării infracțiunilor sexuale.
Episcopul ortodox Cornel Onilă de la Huși era supus de mai mulți clerici din subordine unui șantaj cu filmări compromițătoare. În cadrul cercetărilor desfășurate în dosarul de șantaj deschis după sesizarea faptelor, procuroarea Chiriac a efectuat mai multe percheziții la domiciliile șantajiștilor, ridicând 33 de obiecte digitale (telefoane, laptopuri, CD-uri, DVD-uri, stick-uri de memorie, un ceas-spion).
Pe unele dintre acestea se găseau imagini video – mai vechi și mai noi – în care episcopul de Huși apărea în ipostaze sexuale alături de elevi ai seminarului teologic din orășelul vasluian. În telefonul principalului șantajist erau fotografii cu caracter explicit sexual ale unor tineri, pozați într-o chilie din complexul episcopal de la Huși.
Cristina Chiriac a trimis într-adevăr o parte din aceste probe la instanța care a judecat dosarul de șantaj. Dar ele nu au fost valorificate și în direcția investigării faptelor de abuz sexual, ci au servit strict la stabilirea contextului șantajului bisericesc.
Era treaba procuroarei Chiriac să vadă și indiciile (consistente) care conturau existența în dosar a unor infracțiuni sexuale sistematice.
Cazul infracțiunilor sexuale sistematice de la Huși a fost instrumentat judiciar doar după ce Să fie lumină a dezvăluit, în august 2019, că probele relevante ale abuzurilor au fost „uitate” într-un sertar de la DNA Iași de procuroarea Cristina Chiriac.
Odată date mai departe către parchetul competent să le cerceteze, acestea au fost completate cu alte mijloace probatorii și s-au soldat cu condamnări definitive pentru fostul episcop BOR Cornel Onilă și fostul călugăr arhimandrit Sebastian Jitaru.
Judecătorii i-au găsit vinovați pe cei doi de comiterea a peste o sută de violuri asupra elevilor de la seminarul teologic din Huși.
Există un fir roșu între dosarul (inițial) de șantaj de la DNA Iași și dosarul (ulterior) de infracțiuni sexuale de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași (PCAI). Un fir imposibil de negat, care poate fi evidențiat reconstituind chiar recurența unor cuvinte în dosarul de infracțiuni sexuale. Inițial sistat din lipsă de probe, acest dosar a putut fi finalizat printr-un rechizitoriu abia după ce înregistrările foto-video „uitate” de procuroarea Cristina Chiriac au găsit în sfârșit drumul către procurorul competent să le cerceteze.
Mai bine de doi ani mai târziu.
De 134 de ori apar cuvintele „DNA Iași” și „minor” în cele mai importante trei documente din dosarul la finalul căruia victimele chiliilor de la Huși și-au găsit dreptatea în justiție.
În rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și în cele două hotărâri de condamnare – cea de la fond, adoptată de Curtea de Apel Galați, și cea definitivă, dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție – am găsit aceste cuvinte de 134 de ori. Vorbim strict de contextele clare, directe, proprii în care acești termeni sunt folosiți în relație cu probatoriul administrat după primirea imaginilor „uitate” de procuroarea Chiriac.
Am exclus din inventarul realizat celelalte sute de apariții ale acestor termeni în cele trei documente judiciare, în mențiuni textuale care nu pot fi puse în legătură directă cu înregistrările foto-video.
De pildă, în rechizitoriul PCAI (finalizat în decembrie 2020) și în hotărârile de condamnare (din iunie 2024 și aprilie 2025), apar de 50 de ori referiri directe la perchezițiile DNA Iași din 2017. Este evident că înregistrările ridicate în cadrul acestora au avut urmări determinante în dosarul privind infracțiunile sexuale. A fost nevoie doar ca probele „uitate” de procuroarea Chiriac să ajungă la parchetul competent.
Cuvântul minor apare de 84 de ori ca substantiv propriu sau ca atribut al victimelor, în contexte de genul „(…) partea vătămată, minoră la momentul comiterii faptelor (…)”.
PROBELE
Putem reconstitui greutatea probelor obținute de DNA Iași în vara lui 2017 pentru stabilirea faptelor sexuale cercetate ulterior de PCAI începând din toamna anului 2019.
O putem face, de bună seamă, pentru că suntem în posesia tuturor documentelor judiciare relevante care au însoțit obținerea și ignorarea probelor abuzurilor sexuale (de către DNA Iași, prin procuroarea Cristina Chiriac), iar într-un final cercetarea și judecarea lor.
Secțiunea cea mai consistentă în referiri la DNA Iași în rechizitoriul dosarului de infracțiuni sexuale începe la pagina 86 a rechizitoriului și poartă titlul: „Date privind urmărirea penală”.
Procuroarea de la Parchetul Curții de Apel Iași care instrumentează dosarul, pe nume Adina Bocai, explică faptul că, în iunie 2018, a închis, din lipsă de probe, un prim dosar în care episcopul Onilă fusese reclamat pentru o posibilă faptă de „act sexual cu un minor”.
„Probatoriul administrat în cauză a constat în declarații de martori, neexistând, la momentul efectuării urmăririi penale în dosar, date concrete despre alte mijloace de probă care ar putea fi administrate”
, explică procuroarea Bocai decizia de a închide, în primă fază, acel dosar.
În 8 august 2019, la o zi după ce reporterii Să fie lumină publicau primul text din seria „Secretele chiliilor”, procuroarea Bocai întocmește un referat în care ia act de conținutul materialului de presă, care vorbea despre existența probelor utile în cercetarea infracțiunilor sexuale ale episcopului. Investigația noastră arăta că acestea zăceau „uitate” într-un sertar la DNA Iași, între actele dosarului de șantaj instrumentat de Cristina Chiriac, în care episcopul avusese calitatea de victimă.
În aceeași zi, și DNA Iași, prin șefa de atunci a instituției, transmite Parchetului Curții de Apel Iași că probele există, parte din ele fiind la instanța care a judecat dosarul de șantaj, parte chiar în posesia procurorilor anticorupție.
Pe baza referatului întocmit a doua zi după publicarea textului Să fie lumină, procurorii Parchetului Curții de Apel Iași obțin redeschiderea dosarului închis un an și ceva mai devreme din lipsă de probe.
Este momentul la care „toate sistemele informatice și suporturile de stocare (…), în original, (…) sunt înaintate la dosar” și sunt percheziționate IT.
Tânărul care apare pe filmare este identificat. Fusese audiat și în prima „fază” a dosarului, înainte de a fi închis în lipsă de probe.
Procuroarea Adina Bocai, care întocmește rechizitoriul, explică mai departe.
Dincolo de aceste evidențe despre episcopul Cornel Onilă, în dosarul de la DNA Iași mai era ceva.
Și mai dur.
Erau indicii clare despre victimele călugărului Sebastian Jitaru, un feroce prădător sexual condamnat astăzi, la finalul procesului de infracțiuni sexuale, la 15 ani de închisoare.
Pentru violuri comise asupra unor minori care apăreau în ipostaze explicite în poze și filmulețe din telefonul acestuia. Dispozitivul fusese și el ridicat la perchezițiile ordonate de Cristina Chiriac în 2017, în dosarul de șantaj.
Apoi a fost uitat la sertar.
Din acest moment, pe măsură ce ancheta cu privire la infracțiunile sexuale avansează, procurorul PCAI obține probe care-i permit să încadreze faptele celor doi mult mai drastic.
Ajunge la viol și agresiune sexuală, încadrări care stau în picioare în fața controlului instanțelor atât la fond cât și la apel. agresorii sunt condamnați la pedepse importante: 8 ani pentru Onilă și 15 ani pentru Jitaru.
MINCIUNILE PREȘEDINTELUI
„Am fost extrem de surprins când am văzut atacurile la adresa doamnei procuror Chiriac. Am citit că a ascuns probe în dosarul episcopului de la Huși […] Nu a ascuns probe, ci le-a trimis la judecător. Și nu a sesizat parchetul (n.r. – competent) pentru că n-au fost agresiuni (n.r. – în imagini) și nu au fost minori în probele care au ajuns la domnia sa.”, a justificat inițial președintele Nicușor Dan alegerea Cristinei Chiriac în funcția de procuror general.
Într-o a doua ieșire publică după anunțul numirii procuroarei la șefia Parchetului General, președintele Dan a continuat să nege contribuția decisivă a acesteia la întârzierea cercetărilor judiciare ale acestor violuri.
„În dosarul de la DNA nu au fost minori. Nu au fost abuzuri. În dosarul de la DNA a fost un șantaj cu niște filme… Pe care (n.r. – Cristina Chiriac) le-a văzut, bineînțeles că le-a văzut. Și nu a făcut nimic pentru că în ele nu era abuz și era un act consimțit și nu erau minori. A văzut niște filme cu un act sexual consimțit între niște adulți. Asta este ce a văzut doamna procuror.”, a susținut președintele României într-un interviu la Europa FM.
Practic, pozițiile prezidențiale pe această temă discreditează o bună parte din efortul documentar întreprins de Să fie lumină în acest caz. Dar, și mai important, acreditează o versiune falsificată a realității.
Această versiune se rostogolește public cu toată forța funcției prezidențiale.
E un neadevăr pe care Să fie lumină are datoria să-l semnaleze, cu toată forța jurnalismului.
Adevărul e că în dosarul de șantaj instrumentat de procuroarea Cristina Chiriac în vara anului 2017 au existat probe indicative pentru abuzurile sexuale comise asupra unor elevi de la seminarul teologic din Huși. Iar ele au fost „uitate” mai bine de doi ani – o consecință directă a deciziei procuroarei Chiriac de a nu le trimite spre investigare parchetului competent.
Condamnările ulterioare ale abuzatorilor cu rang din BOR au fost posibile tocmai pentru că aceste probe au fost instrumentate, fie și tardiv.
