Jurnalismul e un bun public în stare să deschidă ochi și perspective și să adauge nuanțe acolo unde este doar alb-negru.

Dar pentru a face asta, jurnalismul are nevoie să strângă fapte și să înțeleagă resorturi. Nu pentru sine – întrucât câștigătorii finali nu sunt jurnaliștii, ci membrii societății. Adică publicul. Prin jurnalism societatea adună fapte relevante și le interpretează cauzele și efectele.

Oamenii au nevoie de jurnalism bun în aceeași măsură în care au nevoie de medicină performantă sau de învățământ decent. În termeni absoluți, ne trebuie și sănătate, și educație, și înțelegere pentru a construi și întreține o democrație funcțională.

O societate fără acces la sănătate nu e liberă. O societate fără acces la educație nu e liberă. Iar o societate fără acces la informație e, la rândul ei, tot mai departe de libertate.

Jurnalismul contează. Și dacă e atât de important, atunci toți – jurnaliști și public – avem o responsabilitate față de felul în care e realizat și finanțat și față de etica acestor procese.

Avem nevoie unii de alții – mai simplu și mai scurt de-atât nu putem scrie.

Acesta este bilanțul nostru. Unul care – credem noi – justifică investiția (financiară și de încredere) pe care v-o cerem în continuare.

Dar decizia ultimă este o minge aflată deja în terenul vostru, al publicului.