Pe 25 februarie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române se reunește într-o ședință de lucru la reședința patriarhală din București. Pe ordinea de zi se află canonizarea unor cuvioși, dar și dezbaterea unor chestiuni legate de educația religioasă a tineretului ortodox.

Vorbele-s mari, faptele mai degrabă meschine – căci printre altele, pe agenda zilei se strecoară și-o cerere de ridicare în rang monahal. Un călugăr obscur de la Huși, fără niciun fel de realizări teologice, lipsit de performanțe și notorietate duhovnicești, cu o facultate de profil absolvită la 34 de ani, este propus pentru cel mai înalt grad monahal din BOR, acela de arhimandrit.

Pe călugăr îl cheamă Sebastian Cristi Jitaru.

Regulamentele Bisericii stipulează că rangul se acordă, la solicitarea episcopilor și cu aprobarea Sinodului, “numai celor cu pregătire și merite deosebite”. Pe mediocrul Jitaru îl cosmetizează chiar șeful său canonic Cornel Onilă, episcopul Hușilor, care înaintase în prealabil o misivă laudativă către Cancelaria Patriarhală, descriind activitatea chipurile exemplară a călugărului. 

Reunit în ședință la acest final de februarie 2016, organismul suprem al Bisericii Ortodoxe constată „evlavia, statornicia și râvna” Preacuviosului Părinte Sebastian Jitaru și aprobă acordarea rangului de arhimandrit. „Cu binecuvântare și dragoste în Hristos”, semnează însuși președintele Sinodului, Preafericitul Daniel.

Conform documentelor BOR consultate de Să fie lumină, cererea episcopului Onilă privind ridicarea în grad a lui Jitaru fusese analizată la mijloc de februarie 2016 în cadrul „Comisiei Pastorale, Monahale și Sociale” a Sinodului. La capătul procesului administrativ, chipurile temeinic, Biserica dădea undă verde acordării rangului de arhimandrit lui Sebastian Jitaru.

Nimeni de la vârful BOR, nici măcar unul dintre cei peste 50 de episcopi ai Bisericii, nu pare să fi pus sub semnul întrebării în acel februarie 2016 motivele exacte pentru care Cornel Onilă îl promova în ritm accelerat pe acest călugăr fără merite și realizări.

Sursă: Patriarhia Română

Dar motivul concret pentru care episcopul Hușilor încerca să-l “liniștească” cu funcții și ranguri bisericești pe ilustrul anonim Sebastian Jitaru era deja de notorietate printre unii dintre slujitorii Domnului din județul Vaslui (jurisdicția canonică a Episcopiei Hușilor). Atât Onilă, cât și Jitaru, foloseau chiliile de la Catedrala episcopală din Huși pentru a-și satisface poftele sexuale alături de elevi minori ai seminarului teologic din micul oraș vasluian.

Mai bine de opt ani mai târziu, în iulie 2024, știm că aceste fapte ale episcopului și ale arhimandritului sunt parte dintr-o morișcă de infracțiuni care era aflată în plină mișcare la început de 2016. La momentul respectiv, Jitaru îl șantaja de ani de zile deja pe Onilă cu filmări mai vechi în care episcopul apărea în ipostaze sexuale alături de un elev seminarist. Simultan, Jitaru comitea și el infracțiuni sexuale pe bandă rulantă, profilul lui de prădător sexual fiind deplin conturat când BOR îi constata râvna.

Pe 27 iunie 2024, Onilă și Jitaru au fost condamnați la 8, respectiv 15 ani de închisoare pentru multiple fapte de viol și agresiune sexuală în formă continuată petrecute între 2015 și 2017 la seminarul din Huși. Procesul lor, desfășurat la Curtea de Apel Galați, a cântărit probele judiciare strânse într-un dosar penal deschis în 2019 după o investigație jurnalistică publicată de Să fie lumină.

Deși nu e definitivă (cel mai probabil inculpații vor face apel, care se va judeca la Înalta Curte de Casație și Justiție), sentința CA Galați e univocă: instanța reține, fără dubiu, că Onilă și Jitaru au comis între 2015 și 2017 cele peste 100 de violuri pentru care au fost condamnați, acționând cu intenție directă, prin constrângerea fizică și psihică a elevilor căzuți pradă. În calcul nu intră infracțiunile sexuale comise față de alte victime. În cel puțin alte trei cazuri faptele s-au prescris, iar Onilă și Jitaru nu vor mai răspunde penal și pentru ele.

Să fie lumină se află în posesia sentinței penale dispuse în acest dosar de infracțiuni sexuale. Procesul de la Galați s-a desfășurat în ședință secretă, așadar în spatele ușilor închise, în condițiile în care speța judiciară implică minori (la data comiterii faptelor). Asta înseamnă că toate actele judiciare din timpul procesului – ședințele de judecată, încheierile de ședință, audierile, concluziile și într-un final sentința – au fost și sunt exceptate de la comunicare publică, pentru a proteja victimele.

Nici măcar pe portalul instanțelor de judecată nu pot fi consultate niciun fel de date cu privire la acest dosar.

Credem, însă, că e obligatoriu ca societatea să aibă acces la “intestinele” unui astfel de caz. Din mai multe motive. În primul rând, pentru că unul dintre violatori e un episcop BOR, parte dintr-o castă până acum intangibilă, aflată într-o conivență perpetuă cu statul. În al doilea rând, pentru că acest caz judiciar a fost ținta unei tentative de mușamalizare, operată chiar într-un sediu de procuratură – și devoalată de Să fie lumină. În al treilea rând, pentru că un abuz sexual sistematic, tolerat ani la rând într-o școală teologică din România, a lăsat urme de neșters în victimele sale. Credem că e un gest reparatoriu să arătăm și explicăm lumii calvarul celor pe care nu i-a ajutat nimeni.

Sentința penală 99/F a Curții de Apel Galați are 55 de pagini și descrie etapele desfășurării cercetării judecătorești, în cadrul căreia au fost administrate peste 80 de mijloace de probă și au fost audiate 40 de persoane.

În mod fundamental, însă, motivarea judecătorească ne permite astăzi să suprapunem factual aceste două planuri de acțiune: cel al baletului BOR la ridicarea în rang monahal a călugărului evlavios Jitaru, peste cel al chiliei în care același Jitaru își viola săptămânal victimele minore.

Infracțiunile sexuale comise în mod repetat de Onilă și Jitaru nu ar fi fost posibile dacă violatorii nu ar fi ocupat pozițiile pe care le ocupau la vârful Bisericii, nu ar fi profitat de ascendentul oferit de aceste funcții și ranguri clericale și nu ar fi fost protejați de însuși felul în care e organizat sistemul de cult.

La momentul în care Sfântul Sinod aproba ridicarea lui Jitaru la cel mai înalt rang monahal, constatând statornicia și râvna acestuia, călugărul obscur de la Huși era deja un prădător feroce. Sentința de condamnare dispusă recent împotriva lui nu lasă loc de echivoc. Numai între primăvara anului 2015 și prima jumătate a anului 2016, Jitaru a comis zeci de agresiuni sexuale și violuri asupra a doi elevi minori.

Una dintre persoanele vătămate din dosar a fost abuzată de Jitaru în acest interval cu o frecvență vecină cu tortura: de cel puțin o dată-de două ori pe săptămâna, inclusiv în vacantele școlare, consemnează sentința CA Galați. Un alt elev minor a trebuit să tolereze cel puțin nouă acte sexuale orale comise de Jitaru asupra sa între iulie 2015 și vara lui 2016. Concomitent, BOR îi cerceta temeinic activitatea lui Jitaru și-l găsea fără pată, cu pregătire și merite deosebite.

Singura râvnă dovedită de Sebastian Jitaru în preajma evaluării sale de către Sfântul Sinod, în vederea ridicării la rangul de arhimandrit, fusese obsesiva, neîncetata poftă de violat băieți de la seminarul teologic din Huși. Dar în ciuda profilului obscur al călugărului propus de episcopul Onilă spre înnobilare monahală, nimeni de la vârful BOR nu și-a pus problema neverosimilului solicitării la început de 2016.

“Marea majoritate a victimelor (n.r. – lui Jitaru) sunt adolescenți cu aspect extrem de juvenil, înălțime mică spre medie, cu trăsături faciale specifice copiilor. Toți provin din medii defavorizate, cu situații familiale dificile, fără un sistem de protecție acasă, fără posibilitatea de a obține de undeva suport psihologic.”

, notează documentul judiciar obținut de Să fie lumină.

Se apreciază că deosebit de importantă pentru persoana vătămată, aflată în faza de dezvoltare psihologică a adolescenței, a fost confuzia pe care a experimentat-o pentru că a avut răspunsuri fiziologice în timpul abuzurilor sexuale, răspunsuri care nu au fost determinate de senzația de plăcere, ci au fost răspunsuri fiziologice incontrolabile și prin urmare minorul resimțea vinovăție și confuzie pentru că corpul lui a răspuns într-un mod contrar modului în care experimenta intern evenimentele. (fragment din Sentința Penală 99/F a Curții de Apel Galați)

De ce ar promova un episcop, în ritm accelerat, un subordonat fără niciun fel de realizări teologice? O minimă cercetare a faptelor ar fi dezvăluit imediat multiple neconcordanțe, căci era de notorietate încă de atunci tratamentul special de care beneficia Jitaru din partea episcopului Onilă. Într-o lume bisericească plină de restricții și reguli, călugărul Jitaru era personajul lipsit de orice fel de constrângeri. Făcea doar ce voia, când voia, dacă voia.

Împlinind voința inexplicabilă a episcopului Onilă de ridicare în rang a lui Jitaru, Sinodul BOR nu-și punea niciun moment problema unei verificări efective a meritelor monahale. Pur și simplu se constatau din pix evlavia și râvna, era invocat Hristos întru binecuvântarea clericilor – și amin.

Cu ochii larg închiși

Uitați-vă la această fotografie din februarie 2016.

Sursă: Patriarhia Română

Surprinde exact ședința sinodală în cadrul căreia lui Jitaru i s-a dat o putere simbolică și mai mare decât cea pe care deja o deținea în BOR. În partea stânga a fotografiei, în banca din rândul al doilea, se află Preasfințitul Cornel Onilă, episcopul Hușilor de la acel moment, cel care își cumpăra de fapt propria liniște în operațiunea de mușamalizare instituțională a infracțiunilor sexuale sistematice petrecute în orașul vasluian.

În jurul lui Onilă, toți ceilalți episcopi ai Bisericii, în frunte cu patriarhul Daniel, participă la cosmetizarea faptelor. În fotografie nu se întrezărește planul secundar al zecilor de violuri comise de Jitaru doar între 2015 și 2016. Dar astăzi, după sentința CA Galați, știm că acel plan secundar a existat dincolo de orice dubiu. Știm că exact în timp ce puternicii BOR inventau merite deosebite pentru Jitaru, călugărul protejat de propriul episcop comitea violuri pe bandă rulantă. Zeci de violuri, într-un carusel amețitor de infracțiuni întâmpinate cu ochii larg închiși în interiorul Bisericii.

În cursul cercetării judecătorești, unul dintre elevii violați povestește cum: „Mă aflam în chilia lui Jitaru, i-am luat telefonul acestuia și am descoperit în jur de 5 filmulețe în care Onilă îl abuza pe (…). Arăt că Onilă îl pipăia pe (…), îl mângâia și îl punea să facă sex oral. Se vedeau amândouă fețele, fiind foarte clare filmulețele. Arăt că (…) era colegul meu de clasă. Am rămas șocat, am înțeles că sunt și alte persoane care abuzau copiii, am înțeles de puterea pe care o avea Jitaru și de ce episcopul nu avea curajul să îi spună nimic.”

In referire la persoana vătămată (…) se reține că acesta se afla, la momentul producerii agresiunilor, la vârsta adolescenței, provenind dintr-o familie modestă din mediul rural, în care mama este învățătoare și se mândrea constant cu fii săi aflați la Seminarul Teologic, iar tătăl întors din străinătate, fără loc de muncă.

Astfel cum reține și psihologul, persoana vătămată l-a perceput pe inculpatul Onilă Cornel într-o dublă imagine. Una în care era cea mai importantă persoană din comunitatea religioasă, cu o multitudine de virtuți profesionale și umane, un cadru didactic extrem de exigent și care deținea cunoștințe vaste în domeniile pe care le preda. Cea de-a doua, era cea a unei persoane care avea un comportament în contrast cu valorile și normele morale și instituționale.

Mai mult, se reține că interacțiunile cu caracter sexual se defășurau în principal în locuința Episcopului în care se aflau obiecte și imagini cu caracter religios, iar comportamentele cu caracter sexual erau în contrast cu principiile morale ale funcției, spațiului și valorilor morale care se promovau. (fragment din Sentința Penală 99/F a Curții de Apel Galați)

Cum au fost posibile, ani la rând, violurile în formă continuată comise în Episcopia Hușilor de mai-marele locului, episcopul Onilă, și de slujbașul său, Sebastian Jitaru? Cititorul poate să rămână cu această idee rezumată: nimic din cele petrecute nu ar fi avut loc cu o astfel de intensitate și pe o perioadă atât de lungă de timp dacă Biserica Ortodoxă ar fi fost așezată instituțional altfel.

„De episcop depinde viitorul oricărui om al Bisericii”, notează și sentința penală dispusă de CA Galați, citând un martor audiat în cursul judecății, călugărul Teotim. Acesta arată că “hirotonirea este apanajul episcopului și din acest motiv preoții depind de episcop. Directorul Seminarului se află de asemenea în subordinea Episcopului, pentru că și el este preot. Orice este legat de școală trebuia să îi fie adus la cunoștință Episcopului.”

Puterea nelimitată a unui episcop BOR îi devine vizibilă și completului de judecată de la Galați, care observă în cursul procesului că unii martori își temperează în instanță declarațiile comparativ cu cele date în cursul urmăririi penale.

“În ceea ce privește împrejurarea că unii martori au evitat se relateze unele aspecte, consemnate în cuprinsul declarațiilor inițiale, acest lucru este lesne de înțeles având în vedere că la momentul audierilor în fața instanței, în sala de judecată se afla și inculpatul Onilă Cornel (care este în continuare slujitor în cadrul bisericii). Totodată, se observă această reținere din partea acelor martori care sunt în continuare în cadrul Episcopiei sau a bisericii, fiind hirotonosiți de către inculpatul Onilă Cornel.”

, consemnează documentul judiciar.

Cornel Onilă nu mai este episcop al Hușilor din vara anului 2017, când s-a retras benevol din funcție, pe fondul scandalului de șantaj izbucnit în filiala BOR din județul Vaslui. Onilă depunea la momentul respectiv o plângere penală la DNA Iași în care denunța șantajul la care era supus de călugărul Jitaru și alți preoți din eparhie. Procuroarea DNA Cristina Chiriac decupa chirurgical faptele de șantaj, îi trimitea rapid în judecată pe făptuitori – dar “uita” la sertar toate probele indicative pentru infracțiunile sexuale cu care era șantajat episcopul.

Totuși, câteva imagini video vechi, din 2006-2007, cu Onilă surprins în ipostaze sexuale alături de un elev seminarist, se scurgeau în presă și declanșau mecanismul de retragere a episcopului de Huși.

Strict formal, Onilă are astăzi statut de episcop retras care își face canonul la Mănăstirea Văratec, unde este îngrijit de măicuțe blânde, obligate – conform statutului BOR – să i se adreseze cu formula Preasfințite. Această stare de fapt explică în parte temerea pe care încă o au o parte din foștii săi subordonați. Cine poate garanta, într-un sistem precum cel bisericesc, că Onilă nu ar putea fi reabilitat, în eventualitatea în care nu va fi condamnat definitiv pentru violurile comise?

Episcopia nu vrea să plătească

Sentința penală emisă de CA Galați dispune, printre altele, și acordarea unor despăgubiri morale în valoare de 170.000 de euro celor trei victime din dosar. Pentru plata acestor pretenții civile sunt făcute responsabile și două instituții: Episcopia Hușilor și Seminarul teologic Ioan Gură de Aur din Huși.

Imediat după condamnările dispuse, eparhia vasluiană a emis un comunicat în care anunță că “nicio instituție nu poate fi confundată cu o persoană”, iar instituția a fost introdusă doar “principial” în cauză, “drept garant în eventuala insolvabilitate a inculpaților”.

Episcopia Hușilor a anunțat de asemenea că va contesta îndeplinirea condițiilor legale privind atragerea răspunderii solidare, ca parte responsabilă civilmente. În mod ciudat, însă, eparhia nu a întreprins acest efort la judecata pe fond a dosarului, necontestând prin avocat includerea sa în proces.

Ce înseamnă, totuși, parte responsabilă civilmente – și cât de îndreptățită este încercarea Episcopiei Hușilor de a se deroba de orice formă de responsabilitate față de sutele de violuri petrecute sub cupola sa, într-un deceniu de abuzuri sistematice?

În primul rând, ne lămurește parțial chiar sentința penală dispusă de CA Galați. Aceasta arată că “sunt îndeplinite toate condițiile pentru antrenarea răspunderii civile a angajatorilor direcți, respectiv Episcopia Husi și Seminarul Teologic”.

Astfel, conform documentelor aflate la dosar, inculpatul Onilă Cornel era atat angajatul Seminarului Teologic de la Husi, cat si angajatul Episcopiei Husi, pe care o conducea. Pe de alta parte, inculpatul Jitaru Sebastian Cristi era angajatul Episcopiei. Ambii s-au folosit de calitatile lor (respectiv de profesor si episcop in cazul lui Onila Cornel si calugăr in cazul lui Jitaru Sebastian Cristi) in comiterea faptelor, abuzând de pozitia de putere pe care le-o conferea statutul in cadrul asezamantului ecleziastic. (fragment din Sentința Penală 99/F a Curții de Apel Galați)

Răspunderea părții responsabile civilmente nu este pur și simplu principială, așa cum încearcă să acrediteze Episcopia Hușilor, ci “este o răspundere civilă delictuală întemeiată pe fapta unei alte persoane”, consemnează sentința. Partea responsabilă civilmente nu răspunde pentru faptele penale comise de inculpați, dar răspunde pentru prejudiciul produs prin comiterea respectivelor fapte.

Potrivit legii, Episcopia și seminarul sunt obligate să repare prejudiciul cauzat de angajații săi Onilă și Jitaru dacă fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate. În mod evident, toate infracțiunile sexuale probate în instanță în cadrul acestui dosar au fost ombilical legate de funcțiile clericale deținute.

Victimele lui Onilă nu au denunțat faptele episcopului pentru că ar fi fost exmatriculate, iar carierele preoțești li s-ar fi curmat înainte să debuteze.

Victimele lui Jitaru nu au denunțat faptele călugărului pentru că era un factor influent în Biserică, care îi avea la mână pe ceilalți și împotriva căruia nu îndrăznea să se ridice nimeni. Inclusiv ridicări în rang, precum cea operată de Sfântul Sinod în februarie 2016, conturaseră această impresie de impunitate.

Răspunderea părții responsabile civilmente este într-adevăr una obiectivă, adică independenta de culpa stabilită în sarcina inculpaților. Dar nu este una secundară, de simplu garant. De altfel, părțile vătămate ar fi putut solicita acoperirea prejudiciului doar de către Episcopie și seminar, urmând ca acestea să-și fi recuperat ulterior banii îndreptându-se împotriva inculpaților.

Pentru a înțelege dacă Episcopia Hușilor e îndreptățită să transmită că e doar un garant de solvabilitate, am întrebat mai mulți specialiști în drept cum trebuie interpretată prezența într-un dosar penal a unei părți responsabile civilmente (pentru fapta altuia). Am compilat și rezumat principalele idei din răspunsurile lor:

Angajatorul / persoana juridică nu se poate face că nu vede ce se întamplă în curtea sa.

Ai un angajator care era obligat să supravegheze și controleze angajatul pe toată perioada în care și-a exercitat funcția în beneficiul lui. Nu a făcut asta, atunci răspunde. 

Legiuitorul a reglementat clar: dacă nu ești atent, dacă nu vezi sau nu te interesează ce se întâmplă în societatea ta, atunci societatea o să răspundă pentru tot. Aceasta trebuie să fie o motivație mai mult decât suficientă pentru a exercita un anumit control / supraveghere asupra angajaților.

Nu este treaba părților vătămate cum își împart inculpații și angajatorii lor prejudiciul. Tu, partea vătămată, dacă ai o hotărâre de obligare în solidar, execuți pe cel care este cel mai solvabil, îți iei banii și după aia nu au decât să se judece între ei.

O premieră istorică

Sentința penală 99/F dispusă împotriva tandemului Onilă-Jitaru face vizibil un caz monstruos de infracțiuni sexuale. Sute de fapte penale s-au întâmplat doar în intervalul 2015-2017, care reprezintă decupajul judiciar realizat în cadrul dosarului.

Investigațiile Să fie lumină au arătat că abuzurile sexuale de la Huși aveau cel puțin un deceniu vechime – dar dificultatea probării unor fapte prea vechi, precum și regimul prescrierii faptelor, i-au determinat pe procurori să se limiteze în cercetarea penală doar la ultimii ani de episcopat ai lui Cornel Onilă.

Să fie lumină!

Publicăm din vara lui 2019 un amplu serial de investigație despre sistemul de abuz sexual instituit în episcopia BOR din județul Vaslui, la nivelul seminarului teologic din Huși. Nu am fi putut ajunge prea departe fără sprijinul cititorilor. Avem nevoie de susținere financiară pentru a continua investigațiile jurnalistice.

Practic, cercetarea infracțiunilor sexuale în cauză a început abia spre finalul anului 2019, după ce Să fie lumină a dezvăluit că probe video esențiale pentru dovedirea acestora fuseseră ascunse de DNA Iași în vara lui 2017. O parte din infracțiunile care mai puteau fi încadrate în 2017 se prescriseseră deja aproape trei ani mai târziu.

Chiar și așa, sentința penală dispusă în acest dosar la final de iunie 2024 e o piatră de hotar. Este pentru prima oară în istoria Bisericii Ortodoxe când un episcop este condamnat pentru viol. Este, de asemenea, pentru prima oară când instituții ale Bisericii sunt obligate de legea civilă să răspundă pecuniar pentru vătămarea morală a victimelor.

Sentința poate fi, în parte, și creatoare de jurisprudență cu valoare de precedent.

De ce e acest aspect important în cazul de față? Pentru că instrumentarea judiciară a infracțiunilor sexuale cu victime minore încă este deficitară în România, inclusiv din pricina interpretărilor judecătorești. Nu de puține ori sentințele emise în astfel de cazuri au plasat culpa materializării abuzurilor și în sarcina victimelor, care ar fi consimțit prin tăcere sau ar fi provocat făptuitorii îmbrăcându-se sumar.

Justiția română a strâns o cazuistică extinsă de sentințe în care judecătorii au decis că victime minore ar fi consimțit acte sexuale cu bărbați mult mai în vârstă, pentru că nu le-au spus părinților, pentru că au continuat să se vadă cu agresorul, pentru că au stat în anumite poziții în timpul infracțiunii sexuale, pentru că nu s-au opus fizic în niciun fel. Într-o justiție care are dificultăți să probeze constrângerea acolo unde nu există urme fizice, decizia în cazul tandemului bisericesc Onilă-Jitaru este extrem de importantă.

Am selectat mai jos câteva considerații extrase din sentința penală dispusă de CA Galați în cazul inculpaților Cornel Onilă (episcop retras) și Sebastian Jitaru (fost călugăr arhimandrit). Pasajele rezumă, în sine, odiseea judiciară – dar oferă și un exemplu rar de bune practici judiciare în interpretarea și încadrarea infracțiunilor sexuale.

Extrase din sentința penală dispusă de CA Galați

>>> Activitatea infracțională a celor doi inculpați s-a derulat în cadrul Episcopiei Hușilor, iar victimele abuzurilor sexuale, identificate pana la acest moment, sunt fără exceptie, doar elevi ai Seminarului Teologic.

>>>Instanța reține fără tăgadă cǎ, în perioada februarie-mai 2017, acționând cu intenție directă, inculpatul Onilă Cornel a exercitat, prin constrângere psihică, mai multe acte de natură sexuală (săruturi cu limba, mângâierea victimei în zona genitală, dezbrăcarea acesteia, săruturi pe corp, sau așezarea mâinii victimei în zona genitală a inculpatului) asupra persoanei vătămate minore (…).

>>> Instanța reține cǎ nu există, de asemenea, niciun dubiu precum că, in perioada 19- 23.05.2017, inculpatul Onilă Cornel, prin constrângere psihică asupra persoanei vătămate (…) a inițiat mai multe încercări de a-i face sex oral acesteia din urmă, una dintre aceste inițiative, finalizată de către inculpat, fiind filmată de către persoana vătămată. In opinia instanței, este evident că anterior actului sexual care a fost filmat de către persoana vătămată au existat alte astfel de momente, deoarece tocmai aceste împrejurări au determinat persoana vătămată să solicite sprijin moral inculpatului Jitaru Sebastian, inculpat care a apreciat că fiind o oportunitate surprinderea unor astfel de momente.

>>> Specific în cazul infracțiunilor contra vieții sexuale este faptul că acestea se comit de cele mai multe ori în mediul privat, în împrejurări strâns legate de viața intimă a persoanei, aspect care se reflectă pe tărâm probatoriu prin restrângerea semnificativă a existenței/identificării unei probe directe, singurul „martor” la acțiunile care intră în sfera ilicitului penal fiind chiar victima infracțiunii. 

Această abordare, specifică infracțiunilor contra vieții sexuale, nu trebuie să prejudicieze apărarea prin afectarea standardului probatoriu de dovedire a faptei penale dincolo de orice îndoială rezonabilă prin probe adecvate, care pot rezulta și dintr-o serie de indicii sau de prezumții neinfirmate, suficient de grave, precise și concordante.

Standardul de probă dincolo de un dubiu rezonabil permite deducerea faptei penale și din coexistența unor concluzii suficiente de întemeiate, clare și concordante a unor prezumții de fapt similare și incontestabile.

>>> Astfel comiterea faptelor rezultă în primul rând din declarațiile persoanei vătămate, dată în fața organelor judiciare atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății.  Vârsta și profilul persoanei vătămate nu permit instanței să tragă concluzia inventării de către acestea a unor asemenea fapte, contrar susținerii inculpatului.

Dimpotrivă conținutul declarațiilor acesteia este perfect credibil și plauzibil, relatările victimei fiind coerente, descriind o situație de fapt într-un mod firesc, necontradictoriu, cu elemente de detaliu care au o aparență de autenticitate, instanța neidentificând nici un element de nesinceritate sau exagerare, ipoteza unei conspirații (prin acuzații false) pusă la cale de către cei trei elevi ai Seminarului împotriva vreunuia dintre inculpați fiind total neplauzibilă. 

>>> În ceea ce privește punerea victimei în imposibilitate de a se apăra, aspect invocat de către apărare, care apreciază că persoana vătămată nu a fost constrânsă pentru a întreține eventuale raporturi sexuale, instanța reține că ne aflăm în prezența infracțiunii de viol și dacă victima, dându-și seama de circumstanțele concrete în care se găsește, că orice opoziție este inutilă, ba chiar ar putea conduce la agravarea situației sale, astfel că nu opune nici o rezistență săvârșirii actului sexual.

Lipsa consimțământului și modalității concrete în care victima este constrânsă ori se opune constrângerii trebuie apreciate, în primul rând, avându-se în vedere persoana victimei (dezvoltarea psihosomatică, vârstă) împrejurările în care s-a comis infracțiunea și persoana infractorului în relație cu victima.

>>> Persoana vătămată 1 arată că îi era teamă că atât el cât și fratele său geamăn ar putea fi dați afară din Seminar, persoana vătămată 2 se temea că ar putea fi exmatriculat și și-ar dezamăgi familia care a făcut eforturi pentru a-l susține, în timp ce persoana vătămată 3 se temea pentru sănătatea mamei sale care a făcut sacrificii pentru a-și crește singură cei doi copii. 

Analizând capacitatea de rezistență a fiecărei persoane vătămate, instanța reține că aceasta a fost abolită ținând seama de circumstanțele de loc și timp în care a avut loc săvârșirea faptelor, care au fost expuse anterior. 

>>> Inculpatul Onilă Cornel a fost audiat la cererea sa, în cursul cercetării judecătorești, ocazie cu care a negat faptele pentru care este cercetat și a încercat să acrediteze ideea unei conspirații din partea unui latifundiar, a unei persoane influente. Întrebat cu privire la filmările care se află la dosarul de urmărire penală, inculpatul Onilă Cornel răspunde: „ Nu le-am văzut deoarece nu mă interesează, apreciez că sunt false deoarece în prezent se pot face multe lucruri cu inteligența artificială. Am fost filmat de nenumărate ori, mai ales în timpul slujbelor dar nu m-am gândit nici un moment că acele filmări pot fi folosite ulterior.”

>>> Apărătorul inculpatului Onilă Cornel a menționat că atitudinea persoanei vătămate nu a fost specifică unei victime a unor infracțiuni la viața sexuală, ci a fost o atitudine provocatoare fiind special concepută împreună cu inculpatul Jitaru Sebastian Cristi pentru a discredita imaginea inculpatului Onilă Cornel.

Analizând credibilitatea persoanei vătămate, instanța reține că inculpatul nu a invocat aspecte care să releve în mod efectiv lipsa acesteia de credibilitate. Instanța reține că persoana vătămată, astfel cum arată și evaluarea psihologică efectuată asupra sa, se percepea manipulat, implicat într-un scenariu de persoane cu funcții importante din cadrul Episcopiei și liceului, ceea ce îl făcea să se simtă prins ca într-o capcană. 

Instanța reține că persoana vătămată a dat declarații detaliate și amănunțite cu privire la modalitatea de realizare a abuzurilor sexuale venite atât din partea inculpatului Onilă Cornel cât și din partea inculpatului Jitaru Sebastian Cristi.

Instanța constată că nu se conturează nici măcar o suspiciune care să planeze asupra persoanei vătămate și a intențiilor acesteia de a-l acuza pe nedrept pe inculpat de săvârșirea unei astfel de fapte, deosebit de grave. 

>>>Mai mult decât atât, instanța constată că apărarea a încercat să compromită imaginea persoanei vătămate prin relatarea unor împrejurări fără nicio legătură cu acuzația formulată împotriva sa (ex. faptul că aceasta nu s-a adaptat la viața de la Facultatea de Teologie, că era o persoană mediocră din punct de vedere intelectual și că a încercat o înțelegere cu persoane din media), prin care s-a încercat a se sublinia că persoana vătămată este o persoană fără probitate morală, care, în realitate, a încercat obținerea unor avantaje materiale de pe urma mediatizării situației în care a fost implicată. 

Împrejurarea invocată de apărare în mod constant privind modalitatea în care persoana vătămată ar fi ales să își continue sau nu studiile ulterior evenimentelor, nu are niciun rol în economia infracțiunilor deduse judecății și nici nu radiază asupra celor constatate anterior de instanță.

Trecutul unei persoane, îndeosebi modalitatea în care aceasta înțelege să își organizeze viața de zi cu zi, chiar dacă în ochii unor terți aceasta poate apărea ca fiind departe de o înaltă ținută morală, nu poate constitui în niciun caz un acord tacit și prezumat privind disponibilitatea de a întreține relații sexuale cu alte persoane. Subliniază instanța că orice persoană își păstrează dreptul de a-și exprima libertatea sexuală și în orice moment poate să refuze întreținerea relațiilor sexuale indiferent de relația dintre părți, de istoricul acestora.

Despre autori