În satul Popești din Cluj, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului a deschis – în parteneriat cu Asociația Filantropia Ortodoxă Cluj – două structuri de economie socială. La început, Tipografia Renașterea și Brutăria Artos aveau două obiective prioritare: crearea a 12 locuri de muncă pentru oameni aflați în situații de risc și „menținerea lor pe timp îndelungat pe piața forței de muncă”.
Mai bine de jumătate din primii angajați de la Popești nu mai lucrează astăzi în cadrul celor două structuri. Printre altele și pentru că angajarea lor nu s-a făcut doar pe criterii de vulnerabilitate. Este cazul unei măicuțe care a lucrat în primul an la Brutăria Artos pentru că era „curioasă de cum se fac prescurile”.
Ca să primească finanțarea europeană pentru tipografie și brutărie, Arhiepiscopia Clujului a pus la bătaie un teren pe care îl primise în 2009 de la Primăria comunei Baciu, de care aparține satul Popești. Primarul a concesionat gratuit două hectare Bisericii, ca să ridice un complex (de interes public) pentru îngrijirea vârstnicilor. Centrul nu s-a mai ridicat.
Administratorii tipografiei și ai brutăriei au fost obligați – prin contractul de finanțare – să prioritizeze scopul social doar în primii doi ani de funcționare. După primul an – în care au întâmpinat probleme cu unii angajați – managerii structurilor din Popești au decis că producția este mai importantă, iar performanța economică nu poate fi atinsă „dacă ne jucăm”.
Viziunea managerială asupra principiilor, metodelor și beneficiilor economiei sociale? „Imaginează-ți un coș mare cu zece mere, din care nouă sunt eficiente, aduc profit, dar al zecelea e bolnav și ineficient. Ce s-au gândit vânzătorii de mere? Să mute toate merele stricate în același coș – adică oameni vulnerabili. Le-au dat prosop nou, coș nou și sperau să aducă profit. Eh, asta e puțin probabil.”
Toamna trecută, la tipografia Arhiepiscopiei din Popești au ajuns, pentru finisare, zece mii de broșuri ale Coaliției pentru Familie – materiale de propagandă pentru referendumul de modificare a Constituției, tipărite pe banii eparhiei BOR, capsate la Popești și ulterior distribuite credincioșilor din parohiile Arhiepiscopiei.
Stația de autobuz Gara Mică din Cluj-Napoca e un trotuar îngust pe care se înghesuie, la orele de vârf, navetiști din nord-vestul județului. Aici aștept autobuzul M33 spre Popești, un sat în care trăiesc 500 de oameni. Niciunul nu beneficiază de ajutor social, conform datelor Primăriei Baciu, comuna aparținătoare.
După douăzeci de minute, autobuzul mă lasă la a doua stație din Popești. Casele sătenilor și biserica din deal abia se văd de aici. Vizavi de stația de autobuz începe un drum bătătorit care urcă spre pădure, pe lângă un teren cu cinci construcții noi.
Toate sunt ridicate de Arhiepiscopia Clujului pe două hectare pe care le administrează din 2009. Primarul de atunci din Baciu (care a stat 23 de ani în fruntea comunei), a oferit gratuit terenul Arhiepiscopiei, ca să ridice pe el un „complex social de interes public – centru de îngrijire a vârstnicilor”. Până astăzi, Biserica nu a onorat înțelegerea.
Terenul de la Popești zăcea nefolosit de cinci ani când, în toamna anului 2014, reprezentanții Arhiepiscopiei au realizat că pot accesa o finanțare europeană pentru economie socială, în cadrul unui program POSDRU. Nu mai făcuseră așa ceva, dar au angajat un expert în domeniu și au venit cu cele două hectare primite gratis, ca să poată deschide o tipografie și o brutărie.
De ce s-a schimbat destinația terenului din Popești, care fusese stabilită în 2009 la momentul dării în folosință? Purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei, Bogdan Ivanov, spune că „nu s-a schimbat nicidecum”. Consilierul economic al eparhiei, Sorin Câlea, îl completează: „Nu am avut resurse financiare pentru centru, plus că s-a schimbat conducerea noastră – în 2011 a venit mitropolitul Andrei, așa că prioritățile s-au schimbat, am fost prinși și cu Facultatea de Teologie, cu mai multe”.
Noroc cu banii europeni. Cu ajutorul lor, Arhiepiscopia a găsit o metodă avantajoasă de a exploata terenul din Popești. Pentru două structuri de economie socială (SES) deschise într-o zonă rurală, eparhia BOR putea primi până la 400.000 de euro.
Valoarea totală a proiectului câștigat în 2014 de Arhiepiscopia Clujului, în parteneriat cu Asociația Filantropia Ortodoxă Cluj, a fost de 1.414.316 RON, din care 1.343.600 RON au fost banii europeni nerambursabili. „Nu credeam că se va câștiga, dar dacă tot s-a câștigat, am zis că trebuie și implementat, că ar fi păcat de Dumnezeu, am făcut un proiect social, pentru oameni”, își amintește Sorin Câlea.
În noiembrie 2014, beneficiarii proiectului aveau doar promisiunea finanțării, un teren gol și nicio garanție că vor găsi repede angajații vulnerabili. A fost suficient. Hala pentru tipografie a fost ridicată în scurt timp din fonduri proprii, iar pentru brutărie au găsit o soluție mai ieftină: au închiriat – cu 700 de lei pe lună – spațiul și utilajele unei brutării care funcționa câțiva metri mai jos de terenul Arhiepiscopiei.
Cerere și ofertă
O tipografie și o brutărie rezistă, ca orice afacere de acest gen, doar dacă există cerere. La Popești, problema s-a rezolvat de când se scria proiectul. „Noi la asta ne-am gândit, că trebuie să fie sustenabil, nu îl deschizi ca să îl închizi. Ne-ați întrebat de ce am deschis tocmai brutărie și tipografie: ca să putem să îl susținem și după perioada de implementare”, explică consilierul economic Sorin Câlea.
„Intenția Bisericii era să existe o tipografie a ei, unde să poată fi tipărite cărțile de rugăciune, cărțile editurii <<Renașterea>>, care există de mult timp. Același principiu a funcționat și la brutărie. Clujul e un oraș care se schimbă, nu mai există bătrâna care să facă prescuri, așa că prescurile sunt luate de la diferite brutării care respectă sau nu ceea ce ar trebui să fie o prescură. Pretenția era să existe niște prescuri ale noastre, pentru biserici”, explică managerul brutăriei Artos, Adrian Truța.
Despre nevoia de a tipări cu propriile utilaje, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Clujului explică: „Publicăm cel puțin 40 de titluri pe an. Părintele mitropolit dă foarte multe cărți la tipărit pentru tineri, pentru copii, cărți de rugăciuni, ne ajutăm foarte mult cu tipografia”. Și pe site-ul Renașterii, la secțiunea despre noi, în primele rânduri scrie despre cum „necesitatea înființării unei tipografii în cadrul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului a venit în urma numeroaselor cereri de produse tipărite […]”.
Abia mai jos se vorbește și despre integrarea persoanelor vulnerabile: „Acestea vor beneficia de un loc de muncă stabil, formare profesională în domeniul tipografic, consiliere în vederea creșterii gradului de adaptabilitate la locul de muncă și menținerea lor pe timp îndelungat pe piața forței de muncă”.
Profilul nevoiașului
Când s-a implementat proiectul de la Popești, România încă nu avea o lege a economiei sociale – a apărut un an mai târziu, iar normele de implementare abia în 2016. Criteriile pe care Arhiepiscopia le-a respectat au fost impuse prin proiectul european; unul dintre cele mai importante era grija pe care trebuia să le-o poarte angajaților vulnerabili.
Cum totul a fost făcut în grabă, la grupul țintă s-au gândit abia după ce au primit OK-ul de la autoritățile care gestionau proiectele POSDRU în România.
Reprezentanții Bisericii spun că au apelat la Primăria comunei Baciu să-i ajute să găsească persoane vulnerabile. Primăria neagă însă că a fost solicitată în acest sens. Listele cu posibili angajați au venit, deci, prin serviciul social al Bisericii, iar altele prin preoți. Așa a ajuns și Raluca Sălăjan să lucreze la brutărie.
„Eu am auzit de oferta asta la biserică, de la părinte”, spune Raluca, singura angajată din Popești în proiectul Bisericii. Nu mai lucra de cinci ani când i s-a făcut propunerea. „Mie mi-a plăcut, era aproape de casă și mai făceam un ban”, explică ea. După un an a plecat pentru că nu îi mai convenea programul. Înaintea Ralucăi mai plecase o angajată, maica Teodora, care ajunsese la brutăria din Popești pentru că a vrut să învețe să facă prescuri.
„Am lucrat ca orice altă persoană, nu neapărat vulnerabilă, că nu aveam nevoie”, povestește maica despre cum a ajuns la Popești. „A fost o experiență bună și pentru mine și am simțit că m-a ajutat”, explică ea. După un an, când deja îi putea învăța pe alții să facă prescuri, s-a dus la o mânăstire din județul Alba.
„Maica Teodora era o persoană vulnerabilă în primul rând pentru că era femeie”, se justifică Ana Cășvean, managerul de proiect (n.r. – angajat după ce Aura Ioniță, primul manager, a intrat în concediu maternal). Într-adevăr, în ghidul solicitantului pentru finanțarea câștigată la Popești, la categoriile vulnerabile eligibile erau trecute și femeile. Însă doar cele aflate în situații concrete de risc.
În total, la brutăria Artos au fost angajați cinci oameni la începutul proiectului; dintre ei, doi au rămas până astăzi.
„Cei care au renunțat au făcut-o din cauza pretențiilor noastre, noi voiam să avem un produs finit de calitate, constant. Când aveam mai multe comenzi, era un surmenaj. Am angajat un bărbat la cuptor după ce a plecat prima femeie, maica. El are parte și de cazare acolo (n.r. – în casa portarului), era de la un centru de zi pentru persoanele fără adăpost. Pe postul lui au mai fost încercări, dar oamenii nu s-au acomodat la ritmul de lucru”, spune managerul Truța.
Explicațiile sale continuă: „La brutărie, spre deosebire de tipografie, e nevoie și de forță fizică. Pe de altă parte, s-au pliat pe profilul a ceea ce vrem să facem. De exemplu, știm că doamnele care fac prescura ascultă liturghia zilnic, sunt foarte credincioase – dacă a fost un criteriu de selecție? A fost, dar nu la modul la care dacă nu ar fi fost, nu i-am fi selectat pe oameni”.
Pentru managerul tipografiei Renașterea, Dorel Popa, colaborarea cu angajații a fost și mai problematică. La începutul proiectului a avut șase oameni, dintre care patru erau dependenți de alcool. Toți au ajuns la Popești prin Asociația Sfântul Dimitrie Basarabov, condusă de „un om al bisericii”.
„Dacă ar fi lucrat la un angajator oarecare, la prima cădere în dependență ar fi fost dați afară. Noi însă le acordăm șanse și îi susținem, îi sprijinim, le oferim consiliere și încercăm să mediem relația dintre manager și angajat”, declara în 2014 managerul Ana Cășvean, când promova – obligată prin contract – proiectul de economie socială din Popești.
Pe teren, situația a fost alta. „Unul a murit de la băut, altul a cedat psihic – era speriat că nu poate să facă față: a băut continuu, nu a venit două luni la serviciu și apoi i-am zis să aleagă: muncă sau altceva. Și-a scris demisia. Al treilea a rezistat un an și două luni”, explică managerul tipografiei, Dorel Popa.
L-am întrebat pe primul manager al proiectului cum i se pare că unuia dintre angajați i s-a cerut să aleagă între job și alte activități. „Ai voie să dai și afară, pentru că te supui codului muncii, cu condiția să angajezi pe altcineva care să îndeplinească aceleași criterii de vulnerabilitate”, spune Aura Ioniță.
Doar în locul celui decedat a mai angajat tipografia o persoană vulnerabilă. Era un bărbat care mai avea puțin până la pensionare și mai lucrase în domeniu. „La vârsta asta nu îl mai angaja nimeni. A fost sceptic, nu credea că îl angajez. Anul ăsta s-a pensionat”, spune Popa. În afară de el, nou-veniții nu au mai fost cazuri sociale.
„Acum avem două doamne care erau în șomaj, sunt normale, tinere. Nu am mai luat din cei vulnerabili, pentru că noi am făcut tipografia ca să producem ceva, nu ca să ne jucăm, mă înțelegeți?”, explică managerul Tipografiei Renașterea.
„Noi toți am provenit de la Sfântul Dimitrie”, spune aproape șoptit Attila, cel care a plecat primul de la tipografia Arhiepiscopiei. „Ei au avut un psiholog – preot, care ne asculta o dată sau de două ori pe lună și cam atât, nu ne zicea mare lucru. Mergeam la el la cabinet, chiar în spatele Mitropoliei”, mai povestește Attila când îl rog să povestească în ce a constat sprijinul psihologic acordat în cadrul proiectului.
L-am prins la telefon doar o dată, când era internat pentru o operație la maxilar și am vorbit câteva minute. Ulterior nu a mai răspuns, iar un prieten de-ai lui mi-a explicat de ce: „Attila a plecat primul și asta pentru că a recăzut primul (n.r. – a început iar să bea). Probabil de-asta nu a mai vrut să vorbească. Acum e într-o situație tare grea, locuiește pe stradă”, spune Mircea Frățeanu, unul din cei mai implicați clujeni în lupta împotriva alcoolismului.
Dintre angajații cei mai vulnerabili ai tipografiei, numai unul a rămas. „Oricât am încercat să îi ajutăm, ne loveam de slăbiciunea omenească. Doar unul dintre alcooliști încă e la noi, e una din piesele cheie – se ocupă cu reglaje de aparate și muncă unde trebuie, e foarte adaptabil, un fel de adjunct”, spune managerul Dorel Popa despre Alin, un bărbat de 51 de ani din Cluj-Napoca. Într-adevăr, omul e mulțumit și nu se gândește să renunțe la job.
În slujba Coaliției
Între lucrările pe care Arhiepiscopia le-a comandat tipografiei din subordine și-au făcut loc și zece mii de broșuri de propagandă ale Coaliției pentru Familie. Într-o discuție cu reporterul Să fie lumină despre rolul Bisericii în societate, managerul Popa a ținut să explice că instituția slujitorilor Domnului „ia o atitudine”. „Din motivul ăsta se și face referendumul acela cu familia. Ce înseamnă familie, ca să scrie în Constituție”, a indicat managerul Popa.
Întrerupt cu precizarea că inițiativa aparține, totuși, unor asociații non-guvernamentale (n.r. – reunite informal sub pălăria Coaliției pentru Familie), a continuat:
„Da. Adică niște creștini foarte credincioși. Ați înțeles? Dar Biserica îi susține din punct de vedere financiar. Deci noi am făcut, pentru Arhiepiscopia noastră, un număr destul de mare de broșuri”, a povestit Dorel Popa. Declarația sa a fost punctul de plecare al investigației Să fie lumină în care am devoalat mecanismul prin care Arhiepiscopia Clujului s-a implicat în susținerea obiectivelor Coaliției și promovarea referendumului de modificare a Constituției.
Rugat să explice de ce o tipografie creată prin accesarea unor fonduri europene promovează idei care contrazic – și chiar resping – valorile societăților occidentale, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Clujului, Bogdan Ivanov, a făcut o piruetă retorică: „Familia nu este o valoare europeană? Iar referendumul însuși este o valoare europeană!”
Deznădejdea managerilor
În paralel cu job-ul de manager la Tipografia Renașterea, Dorel Popa își face doctoratul la Facultatea de Teologie din Cluj. Ce l-a recomandat pentru postul din Popești? Prietenia cu mitropolitul. „Am o relație foarte veche cu mitropolitul Andrei Andreicuț, el mi-a zis să trec pe la Cluj și când am venit mi-a zis să fac o tipografie. Apoi am aflat că e economie socială”, își amintește Popa începuturile lui în acest domeniu.
După primul an ca manager, Popa și-a pierdut însă încrederea în ideea de economie socială. „Nu așa se procedează ca să salvezi oamenii cu probleme sociale, lor trebuie să le asiguri existența, nu salariul, iar salariul e oricum de mizerie, că nu ai unde să îi încadrezi fără calificare. Și îmi pun mie în cârcă șase oameni cu probleme, să fac treabă cu dânșii. E foarte frumoasă teoria, dar în realitate e foarte greu… (se enervează, tremură). Eu am un spor pentru asta?”, izbucnește managerul tipografiei din Popești.
Nici lui Adrian Truța, tânărul pus să coordoneze Brutăria Artos, nu i se mai pare că economia socială e gândită cum trebuie. E bucuros însă pentru experiența de viață câștigată. În timpul interviului, Truța și-a împărtășit viziunea metaforică asupra economiei sociale:
„Imaginează-ți economia ca pe un coș mare cu zece mere, din care nouă sunt eficiente, aduc profit, dar al zecelea e bolnav și ineficient. Ce s-au gândit vânzătorii de mere? Să mute toate merele stricate în același coș – adică oameni vulnerabili. Le-au dat prosop nou, coș nou și sperau să aducă profit. Eh, asta e puțin probabil. Ce vreau să spun: ei nu se puteau adapta la un ritm nou de eficiență, în condiții normale. Punându-i împreună, trebuiau să capete un ritm al lor, care să fie și profitabil. Nu a fost cazul nici pentru tipografie, nici pentru brutărie”, spune Adrian Truța, ajuns manager în economia socială după ce a lucrat la magazinul Arhiepiscopiei Clujului din incinta Aeroportului Internațional Avram Iancu.
După trei ani de la înființare, Brutăria Artos și Tipografia Renașterea și-au încheiat scopul social și s-au integrat în mecanismul financiar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Tipăresc și coc zilnic. În perioada sărbătorilor e cel mai aglomerat, mai ales când ies calendarele.
În miezul aglomerației de la Popești a ajuns și reporterul Să fie lumină. A încercat în zadar să afle, de la reprezentanții eparhiei, care e profitul celor două structuri de economie socială.
Un indiciu ar putea fi veniturile din activități economice ale Asociației Filantropia Ortodoxă Cluj, partenerul Arhiepiscopiei din cadrul programului POSDRU, sub umbrela căreia s-au și înființat cele două structuri, tipografia și brutăria. Acestea au crescut de la 19.000 de lei în 2014, la peste 301.000 lei în 2015.
După nouă ani de când Arhiepiscopia a primit terenul din Popești ca să facă un centru pentru bătrâni, reprezentanții instituției se arată, în sfârșit, încrezători în planul inițial. „Vrem să facem acolo un complex cu de toate, cu două centre pentru vârstnici, avem deja cărămida cumpărată pentru unul din ele”, promite consilierul economic Sorin Câlea.
