» Patriarhia Română are un hotel de patru stele în Piața Unirii din București, situat la doi pași de Catedrala Patriarhală, într-un bloc primit gratis de la statul român.
» Chiar pe dreapta, cum urci dealul spre Palatul Patriarhal, hotelul ocupă una dintre cele două scări ale blocului cu opt etaje deasupra căruia e scrisă, cu litere uriașe, marca „Basilica”. În spațiile de pe cealaltă scară a blocului deținut de BOR își au birourile mai multe entități ale Bisericii, dar și câteva firme private, între care un cabinet de avocatură și un cunoscut dealer de ceasuri.
» Camuflat izbăvitor sub denumirea „Centrul social cultural Sfântul Andrei”, hotelul aduce bani frumoși Patriarhiei. La fel și restul spațiilor de birouri închiriate în blocul binecuvântat.
» De ce acest camuflaj? Pe scurt, pentru că Biserica este obligată legal să păstreze destinația spirituală / administrativă / educaţională / de asistenţă socială a clădirii transmise de statul român, fără plată, în proprietatea BOR.
» Dar Biserica doar simulează că ar respecta acest amendament – în realitate, blocul din buricul Capitalei este exploatat comercial, rotunjind veniturile instituției de cult.
» Să fie lumină vă spune povestea fabricii de bani a Patriarhiei din Piața Unirii.
În 25 august 1990, într-un gest reparatoriu față de Biserica Ortodoxă Română, Guvernul Petre Roman îi dă acesteia în concesiune, pe 99 de ani, un bloc cu două scări și opt etaje în Piața Unirii. Fix în Piața Unirii, în inima Bucureștiului.
O suprafață construită desfășurată de 9.117 metri pătrați.
Aproape un hectar de bloc la kilometrul zero al Bucureștiului, așadar.
Cu scopul declarat de a răspunde „nevoilor administrative” ale BOR, neglijate până atunci de statul comunist.
Este vorba de blocul P5B, pe care-l găsim, formal pe fostul Bulevard George Coșbuc, acum sub numele de Regina Maria, la numărul 1. Adică ceea ce bucureștenii cunosc sub numele de „blocul Basilica”, întrucât pe acoperișul clădirii e construită o reclamă-gigant pentru agenția de turism a Patriarhiei.
În 1990, blocul era chiar nou. Fusese construit nu de mult – prin anii ‘80, ne spun hârtiile vremii – pe un teren de la baza Dealului Mitropoliei, teren aflat, înainte de naționalizare, în proprietatea BOR.
Suprafața desfășurată a blocului este de aproape zece mii de metri pătrați.
„Predarea-preluarea imobilului” odată făcută, Patriarhia Română s-a instalat în blocul P5B și acolo a rămas, în calitate de concesionar, timp de aproape 20 de ani.
Adică până la finalul anului 2010, când Guvernul Boc decide să betoneze dreptul BOR asupra clădirii. Prin două HG-uri, 1216 și 1229, ambele din 2010, blocul P5B din Coșbuc 1 ajunge în proprietatea deplină a Bisericii.
Hotărârile de Guvern erau o continuare firească a Legii 239 din 2007, care prevedea că imobilele aflate până atunci în administrarea Secretariatului de Stat pentru Culte, a unor ministere sau Consilii Judeţene și care fuseseră date în folosinţă gratuită entităţilor de cult în anii de după ‘89, ar trebui să le fie date acestora în directă proprietate.
„Imobilele aflate în proprietatea statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, care au fost atribuite în folosinţă gratuită cultelor religioase după data de 1 ianuarie 1990, putea fi transmise fără plată în proprietatea unităţilor de cult deţinătoare.
(…) Prin imobile, în înţelesul prezentei legi, se înţelege atât terenurile atribuite în folosinţă, după 1 ianuarie 1990, în vederea edificării de locaşuri de cult sau de clădiri cu destinaţie administrativă, educaţională, de asistenţă socială şi a anexelor acestora, cât şi clădirile împreună cu terenul aferent primite, după 1 ianuarie 1990, pentru realizarea de către culte a unor activităţi spirituale, administrative, educaţionale, de asistenţă socială.”
De-acum, așadar, BOR avea drept de proprietate asupra blocului P5B.
Cu un amendament. Consemnat ca atare în protocolul încheiat între guvern și Patriarhie, dar și în cartea funciară a imobilului, la momentul punerii în posesie.
Reporterii Să fie lumină au solicitat Guvernului documentul în baza căruia a apărut mențiunea în cartea funciară.
Amendamentul este unul vital. Noului proprietar îi este, deci, interzis să schimbe destinația imobilului în următorii 30 de ani. Nerespectarea dispozițiilor Guvernului poate face ca Biserica să piardă dreptul asupra imobilului.
Cu acest amendament în minte, reporterii Să fie lumină pleacă pe teren.
Pe scara 1 a „blocului Basilica” se află redacția Ziarului Lumina și sediile câtorva sectoare ale Administrației Patriarhale: economic, cultural, social-filantropic, monumente și construcții bisericești.
Aceste structuri ale BOR au însă vecini de scară dintr-un cu totul alt film:
– două cabinete de avocatură, Societatea Civilă de Avocatură Ciubotă & Roată-Paladă și Societatea Civilă de Avocatură Clark & Zaporojan;
– un birou de executorii judecătorești, Asociați Ion și Asociații;
– clinica de nutriție Nutrislim;
– o firmă care se ocupă cu vânzarea ceasurilor de firmă, SC Kaya Time SRL, cea care deține ceasmania.ro;
– una cu accesorii și consumabile auto, SC Performance SRL;
– încă una de comerț electronic, SC Incognito Concept SRL.
Dintre toți, la prima vedere îi recunoaștem pe primii.
Societate Civilă de Avocatură Ciubota & Roată-Paladă are trei avocați asociați: Cătălin Ciubotă, fostul avocat al Ligii Profesioniste de Fotbal, trimis în judecată de Parchetul General pentru complicitate la delapidare în dosarul privind vânzarea drepturilor de televiziune pentru meciurile de fotbal, și pe Alexandru, respectiv Ana-Maria Roată-Palade.
Cel din urmă e un nume pe care reporterii Să fie lumină l-au mai auzit. Se întâmpla în timpul documentării materialului de investigație „Omul nostru din Monaco”.
Lângă Centrul Justinian Marina, din ancheta noastră jurnalistică, se află Orășelul Cunoașterii, un loc de joacă pentru copii, al cărui fondator e aceeași Ana Maria Roată-Palade.
Atunci, deși am încercat să vorbim cu proprietarului locului despre modul în care o eventuală construcție a unui bloc cu opt etaje (afacere plănuită de BOR în perimetrul Centrului Justinian Marina) i-ar afecta atât afacerea, cât și pe copiii care vin acolo, nu am reușit.
Să fie lumină a stat de vorbă cu câțiva dintre chiriașii blocului P5B. Aceștia plătesc către Patriarhie chirii cuprinse între o mie și două mii de euro lunar pentru sediile pe care le au în imobil. Aici, la prima scară, Patriarhia a încercat să creeze un spațiu cât mai mare pentru firmele către care a închiriat. Unde a fost nevoie, oamenii Bisericii chiar au dărâmat pereți și au unit apartamente între ele.
La scara 2 lucrurile sunt ceva mai clare.
Aici găsim un hotel de patru stele „cu circuit închis” și restaurantul acestuia.
HORECA, așadar, sub numele de Centrul Social Cultural „Sfântul Apostol Andrei”.
Hotelul păstrează compartimentarea blocului. Are câteva camere simple și 17 apartamente – 12 dintre ele cu patru camere şi celelalte cinci cu trei camere. Fiecare apartament e dotat cu o bucătărie și cu câte două grupuri sanitare.
Asta reiese din prezentarea hotelului de pe site-ul agenției de pelerinaje a Patriarhiei Române, Basilica Travel, citat de adevarul.ro.
În 2012, așadar, la scurt timp după ce clădirea a intrat în proprietatea Bisericii, prețurile și condițiile centrului-hotel erau similare cu cele dintr-unul de patru stele.
În urmă cu șapte ani, așadar, prețul pentru o cameră cu mic dejun inclus ajungea la 200 de lei. Pentru închirierea unui apartament de trei camere, în care puteau fi cazate două, maximum trei persoane, prețul se ridica la 450 lei pe noapte, fără mic dejun inclus. Pentru un apartament de patru camere în care se puteau caza cel mult patru persoane, prețul era de 550 lei pe noapte, fără micul dejun la restaurantul hotelului.
Reporterii Să fie lumină au încercat să intre în hotel mai întâi fără, apoi cu aprobarea conducerii Patriarhiei, pentru a vizita Centrul și a înțelege cum funcționează, dar nu au primit permisiunea.
Răspunsul a fost sec: este o clădire privată.
Atât pe durata conversației cu recepționerul hotelului, cât și alte momente de pe parcursul documentării, mai multe persoane – în special femei sau tineri, la prima vedere din afara zonei clericale – i-au trecut pragul. Ridicau și lăsau cheile recepționerului, fix ca în cazul unei unități de cazare clasice.
Accesul în restaurantul de la parter este, totuși, la liber. În realitate, acolo este o cantină micuță, dar cochetă, cu 30-40 de locuri, amenajată într-un stil specific saloanelor de nunți și botezuri, cu prețuri modeste.
Reporterii Să fie lumină au mers și la Patriarhie, unde au întrebat în ce anume constau, concret, activitățile social-culturale care se desfășoară în hotel.
Ni s-a cerut să așteptăm un răspuns oficial la această întrebare.
A venit.
Doar că Centrul „care desfăşoară activităţi social–caritabile, pastoral–educative, culturale şi misionare” nici măcar nu se află pe harta socială a Patriarhiei, hartă care, altminteri, este prilej de mare fală pentru oamenii Bisericii atunci când vine vorba de opera lor caritabilă.
Cumva nemulțumiți de răspuns, ne întoarcem la legea în baza căreia Patriarhia a devenit proprietarul blocului P5B. Legiuitorul scrie clar acolo că toate clădirile care fuseseră anterior concesionate cultelor le sunt date în proprietate „pentru realizarea (…) unor activităţi spirituale, administrative, educaţionale, de asistenţă socială.”
Și citim mai departe răspunsul primit de la Patriarhie:
„Prin urmare, rezumând cele expuse anterior, precizăm că imobilul bloc P5B din bulevardul Regina Maria, nr. 1, în care își desfășoară activitatea Centrul Social Cultural „Sfântul Apostol Andrei” este proprietatea privată a Patriarhiei Române, iar scopul principal al activităților pe care acest Centru le desfăşoară (este, n.r.) sprijinirea multiplelor activități pe care acesta le realizează conform statutului propriu:
a) cunoaşterea spiritualităţii ortodoxe, în dialog ecumenic şi internaţional;
b) promovarea dialogului dintre teologie şi cultură, credinţă şi ştiinţă, rugăciune şi artă;
c) promovarea activităţii pastoral–filantropice a Bisericii Ortodoxe în societatea românească;
d) multiple activităţi pastoral–educative cu tineretul creştin din ţară şi străinătate;
e) rezolvarea unor cerinţe de cazare şi masă pentru membrii de drept ai organismelor bisericești statutare, precum și pentru oaspeţi, clerici şi mireni din România şi din străinătate”
Semantica nu ne răpune. Nu de la început. Citim în clar despre „activitatea prioritară”, respectiv cazarea în camerele hotelului, după care mai multe forme fără fond pe care, cândva, statul român ar trebui să fie cel chemat să le deslușească.
De ce? Pentru a stabili ce e, până la urmă, un hotel de patru stele pentru care oaspeții plătesc prețul pieței: activitate spirituală, administrativă, educațională sau de asistență socială.
Cadrul legal există: protocolul de mai sus stipulează fără echivoc, în articolele 5 și 6, că Secretariatul de Stat pentru Culte este instituția care are dreptul să ceară socoteală Patriarhiei fix pe tema destinației blocului. Timp de 30 de ani, începând cu data de 11 ianuarie 2011.
Totuși, ce se întâmplă cu banii pe care-i aduce acest bloc atât din chiriile încasate pentru spațiile de birouri cât și din închirierea camerelor hotelului?
„Având în vedere că edificiul în care funcţionează Centrul Social Cultural Sfântul Apostol Andrei este o clădire care necesită dotare, renovare, reparaţii şi întreţinere, statutul de organizare şi funcționare al Centrului prevede posibilitatea de a desfăşura şi activităţi ce au ca scop obţinerea de venituri pentru autofinanțarea activităţilor proprii şi pentru sprijinirea activităţilor cultural–misionare şi spiritual–sociale ale Patriahiei Române.
Activitățile economice ale Centrului Social Cultural Sfântul Apostol Andrei sunt evidențiate în contabilitatea Patriarhiei şi în raportările economice transmise către autoritățile fiscale ale statului, având drept scop principal asigurarea necesarului financiar pentru întreţinerea clădirii, plata salariaților, a utilităților şi a activităților desfăşurate, iar nu obținerea de profit, instituția însăși fiind, prin statutul ei, non profit.
În cazul de faţă, obținerea de venituri nu este echivalentă cu obținerea de profit care să fie apoi investit în alte scopuri.” este răspunsul Patriarhiei Române.
Nu e prima oară când o documentare jurnalistică întreprinsă de reporterii Să fie lumină arată că Biserica Ortodoxă Română încalcă flagrant regimul legal prevăzut în cazul proprietăților primite de instituția de cult, cu titlu gratuit, de la stat.
În toamna anului 2017, investigând patrimoniul Episcopiei Severinului și Strehaiei, am dat peste un caz similar. Hotelul Severin din centrul orașului Drobeta Turnu Severin (ajuns în proprietatea BOR tot printr-o hotărâre a Guvernului Boc) este în acte un centru în care se desfășoară „activităţi bisericești cu caracter educativ, cultural, ecumenic şi social”.
În realitate, însă, complexul – care include o unitate de cazare, un restaurant, mai multe anexe, dar și un teren de 3500 metri pătrați – servește interesele comerciale ale eparhiei BOR, fiind administrat printr-o firmă care declară activități hoteliere.
Am descris întreg mecanismul în dosarul de presă Slujitorii lui Nicodim.
În loc de epilog, vă invităm la o plimbare prin Grădina Maicii Domnului. Parcul Grădina Maicii Domnului, mai exact. Care nu este parc pentru că nu este public, ci este parcul privat al Reşedinţei Patriarhale.
Grădina privată a Patriarhului Daniel ocupă o bucată însemnată dintr-un teren de 2,5 hectare, suprafață care începe din spatele blocului P5B și urcă până în vârful Dealului Mitropoliei, pentru a se închide în strada 11 Iunie.
Mai întâi, aici a fost construită Reședința Patriarhală. După care a fost amenajată, în anul 2008, Grădina Maicii Domnului.
(…) parcul acesta ne invită să cultivăm atât admiraţia pentru frumuseţile naturale, cât şi aspiraţia spre frumuseţile spirituale, potrivit cuvântului înţelept: „cine florile iubeşte, suflet bun el dovedeşte”
, ne spune Patriarhul Daniel în prefața unei cărți despre geneza acestui „parc-grădină”, după cum aflăm de pe site-ul agenției de presă a Patriarhiei, Basilica.
Din această grădină, întâistătătorul BOR poate contempla liniștit perla imobiliară pe care instituția de cult o stăpânește – și exploatează comercial, cu încălcarea legii – în inima Capitalei.
Patriarhul Daniel trebuie să fie cu adevărat fericit. Nu-l poate judeca decât Dumnezeu.
