SUMAR
Un preot catolic apreciat de Securitate drept unul dintre cei mai prolifici delatori ai anilor ‘80 a fost albit de legile post-decembriste și, cu îngăduința mai-marilor romano-catolici, se bucură acum de reputația (instituțional) intactă și de pensie.
Cazul preotului turnător Vladimir Petercă, ajuns după Revoluție rector la o universitate catolică de la București, este ilustrativ pentru conivența în care s-au aflat, în ultimii 30 de ani, clerul și politicul.
După câteva curajoase verdicte de colaborare emise de Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), unele chiar pentru ierarhi, legea deconspirării foștilor turnători a picat brusc, în 2008, testul constituționalității.
Presiunea publică a făcut ca mai întâi Guvernul, apoi Parlamentul, să dreagă cadrul legislativ de organizare a instituției, pilindu-i însă colții. Printre altele, o prevedere specifică, introdusă în urmă cu un deceniu, a făcut ca trecutul clerului să rămână taină a Bisericii, nu adevăr public.
Din proprie inițiativă, ortodocșii și catolicii nu s-au înghesuit deloc să vadă cine a făcut rău unor colegi sau enoriași, turnându-i la Securitate. Fără încuviințarea liderilor cultelor, a devenit anevoios procesul instituțional de descoperire a celor care ani în șir au oferit cu zel note informative.
O statistică obținută de Să fie lumină arată că, în ultimii 11 ani, ortodocșii nu au cerut niciodată CNSAS o astfel de verificare a unui arhiereu sau simplu preot. Nici măcar una.
Romano-catolicii au făcut de curând un pas timid în acest sens. Când a fost însă cazul să își asume un gest de onestitate în privința celui mai cunoscut colaborator al Securității din rândul lor, și catolicii au ales să tacă.
Securitatea comunistă l-a considerat „una dintre cele mai bune surse din țară”. A fost folosit în paralel de două structuri ale instituției represive: unitatea din România care se ocupa de supravegherea informativă a cultelor, dar și de cea care avea drept sarcină spionajul și intimidarea criticilor din Vest ai regimului dictatorial.
Potrivit Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), a avut două nume conspirative: „Preda” și „Radu”.
Sub umbra lor, preotul romano-catolic Vladimir Petercă a raportat Securității timp de cel puțin 17 ani. Notele sale informative sunt o prezență ce devine rapid comună în miile de pagini reunite în dosarul „Culte-Secte” din arhivele comuniste aflate acum spre cercetare la CNSAS.
A fost recrutat din 1971, după absolvirea Institutului Teologic Iași, „pentru a încadra informativ mediul catolic.” În 1973, când a plecat la studii la Vatican, „Preda” a fost predat unității de informații externe a Securității.
De acolo, sursa oferea detalii valoroase despre cei care criticau regimul comunist. De exemplu, despre un preot român rămas în străinătate – Petru Mareș – Petercă raporta că „privește cu ură spre țară” și „critică tot ceea ce e de criticat”, arată documentele CNSAS.
În 1981, Vladimir Petercă s-a întors în România de la Vatican și și-a reluat colaborarea cu Inspectoratul Județean de Securitate din Iași.
Când preotul Mareș pe care l-a turnat de la Vatican s-a întors și el în țară și a încercat să obțină un post de profesor la Institutul Teologic, Vladimir Petercă le-a spus celor de la Securitate, în numele colectivului de la instituția de învățământ, că „nu-l dorim ca profesor, deoarece poate crea greutăți neașteptate” sau ar putea avea o „influență negativă pentru studenți”.
„Preda” l-a pârât securiștilor și pe Eduard Ferenț, aflat la vremea respectivă la conducerea Institutului Teologic. Petercă a raportat, printre multe altele, că superiorul său dăduse jos tabloul lui Nicolae Ceaușescu din Rectorat. Eduard Ferenț a fost destituit după o vreme, la intervenția autorităților comuniste.
Documente pe care Să fie lumină le-a parcurs în arhiva CNSAS arată că nici actualul arhiepiscop romano-catolic Ioan Robu sau actualul episcop de Iași Petru Gherghel nu au fost scutiți de delațiunile sursei „Preda”.
Într-o notă informativă din 1987 dată șefului Securității Iași, colonelul Constantin Ciurlău, delatorul Petercă relatează despre o întâlnire dintre reprezentanții ortodoxiei și ai Vaticanului, în cadrul dialogului ecumenic. Întors de la întâlnirea din Italia, ÎPS Ioan Robu ar fi avut „cuvinte dure la adresa participanților ortodocși, inclusiv cei din țara noastră, pe care i-a acuzat de oportunism sub aspect politic și de fanatism sub aspect religios”, povestește securiștilor „Preda”.
Această informație oferită de Vladimir Petercă este chiar subliniată cu pixul de un ofițer de Securitate, ceea ce atrage atenția asupra importanței ei pentru instituția represivă.
Nota informativă despre Ioan Robu e dată la numai două zile după ce „Preda” dăduse o alta, despre o discuție cu episcopul Petru Gherghel, în marginea unei vizite în Italia a lui Ioan Robu. Dincolo de detaliile pe care le-a aflat despre ce a făcut Robu la Roma, „Preda” remarcă răceala apărută în relația dintre Petru Gherghel și Ioan Robu:
„Acest lucru se încadrează de altfel cu o strategie mai veche a lui Robu, care, în ultima vreme, arată o oarecare reținere față de Gherghel. Unii membri ai clerului interpretează acest fapt ca un gest voit din partea lui Robu, conștient de faptul că îi este superior lui Gherghel și, ca atare, e mai bine să-l țină pe acesta într-un raport de subordonare.”
Că denunțătorul era sârguincios o atestă nu numai cele doar două zile diferență între două note informative diferite, ci și un raport despre „opera de turnător” a lui Vladimir Petercă, raport făcut de însuși șeful Securității Iași, colonelul Ciurlău.
SECURISTUL NOTA:
„Întâlnirile s-au realizat la date și ore prestabilite, iar uneori, la inițiativa sursei, au avut loc cu o mai mare frecvență.” Aprecierile nu se opresc: „A furnizat lunar între 3 și 6 materiale informative cu conținut operativ. (…) Informațiile furnizate s-au confirmat, fiind apreciate în mod deosebit de Unitatea centrală de profil.”
În delațiuni se găsesc inclusiv aspecte care se puteau transforma în elemente de șantaj din partea Securității. De pildă, Vladimir Petercă spune despre un coleg preot că îi place „să consume băuturi alcoolice, chiar și în cantități mari.”
Un aspect mult mai subtil al colaborării sale cu Securitatea este misiunea de a prezenta în străinătate o imagine pozitivă a regimului dictatorial din România comunistă.
Că acest lucru Vladimir Petercă l-a făcut la ordin reiese dintr-o informare din februarie 1988 a Securității Iași către șefii de la București, în care ofițerii anunță că sursa „Preda” a scris un articol în revista vest-germană Das Heilige Land (Țara Sfântă) „ca urmare a pregătirii contra-informative ce i s-a făcut, de a susține în exterior realitățile religioase din R.S. România”.
Articolul, tradus de Securitate din limba germană, atrage atenția chiar de la început asupra „bunelor relații dintre Biserica catolică și autoritățile române”. Mai apoi, printre informațiile despre o vizită în Israel, autorul spune că în România „nu se cunoaște ce înseamnă lipsa de preoți în parohii”. Mai notează că „îndeosebi în ultimele decenii, Biserica Catolică din România a cunoscut o dezvoltare remarcabilă” și că „au fost construite numeroase biserici noi și înființate noi parohii”.
Nicăieri în text nu spune autorul Petercă vreun cuvânt despre cum romano-catolicii erau doar un cult tolerat în România, nu unul recunoscut oficial de comuniști, iar preoții și credincioșii catolici erau supravegheați și priviți cu mare suspiciune din cauza legăturii directe cu Vaticanul.
La plecările din țară, securiștii îi cereau lui Vladimir Petercă inclusiv să intre în legătură cu anumiți „oameni de interes” pentru organele represive.
Serviciile aduse Securității de „Preda” au fost recompensate. Notează securiștii: „a fost sprijinit în rezolvarea unor probleme personale și ale unor rude apropiate, precum și pentru urgentarea unor vize pentru sine și alți deservenți catolici pe care i-a condus în excursii în Israel”.
Mărirea și decăderea unui delator
Vladimir Petercă a avansat după Revoluție, fiind timp de 11 ani rector la Institutului Teologic Romano – Catolic din București (instituție de învățământ privată) și profesor universitar la Facultatea de Teologie Romano-Catolica a Universității din București.
Fosta jurnalistă Mirela Corlățan a cerut CNSAS, în urmă cu un deceniu, verificarea mai multor membri ai clerului celor mai importante culte, printre care și Vladimir Petercă.
Sesizat de aceasta, CNSAS a considerat că mai mulți colegi clerici au avut de suferit în mod direct în urma informațiilor date Securității de către preotul catolic, așa că, în 2010, Colegiul instituției a decis, cu majoritate de voturi, că sunt întrunite condițiile pentru a propune declararea lui drept colaborator al poliției politice comuniste.
Protejați de verificări
Legea după care funcționează CNSAS, instituția care deține arhivele fostei Securități, prevede că verificarea trecutului ierarhilor și preoților cultelor recunoscute de lege se face doar la cererea reprezentanților cultului religios din care fac parte.
Inițial, această limitare nu a existat. Însă, în 2008, după ce Curtea Constituțională a declarat neconstituțională legea după care funcționa până atunci instituția, parlamentarii au votat un nou act normativ care să reglementeze activitatea CNSAS.
În Comisia Juridică din Camera Deputaților, social-democratul Eugen Nicolicea a depus un amendament care îi scutea cu totul pe clerici de verificarea colaborării cu Securitatea.
La Senat, camera decizională, fostul parlamentar liberal Norica Nicolai a „colorat” hiatusul propus de Nicolicea pentru verificarea trecutului preoților:
colaborarea lor cu Securitatea „se poate verifica doar la cererea reprezentanților cultului religios de care aceștia aparțin”.
Prin urmare, teoretic, doar reprezentanții Bisericii Romano-Catolice puteau cere CNSAS verificarea relației cu Securitatea a lui Vladmir Petercă.
Cei care voiau totuși să înțeleagă trecutul unui preot / ierarh au apelat la o mai veche portiță: dacă respectivul face parte și din conducerea unei asociații sau dacă este fondator al acesteia, este membru al Academiei Române sau are o funcție importantă în învățământul superior, oricine are în continuare posibilitatea să ceară CNSAS să verifice în arhivă dacă a existat o colaborare cu Securitatea.
Pe această portiță a intrat și cererea privindu-l pe Vladimir Petercă. În solicitarea de verificare a sa depusă la CNSAS, Petercă este prezentat drept „fondator” al Asociației Secretariatul Național al Învățământului Catolic.
Instituția a considerat validă cererea și, după investigații în arhive, a venit cu propunerea de a-l declara colaborator al Securității.
„Imixtiune” în dreptul canonic
Conform legii, adeverința de colaborator pentru Petercă trebuia confirmată de justiție. În instanță Petercă a fost reprezentant de casa de avocatură a lui Sergiu Andon.
Parlamentar în trecut, Sergiu Andon se poate considera doctor în casat decizii ale CNSAS. Însăși schimbarea din 2008 a legii CNSAS a pornit dintr-o inițiativă marca Sergiu Andon. El este cel care l-a apărat și pe Dan Vociulescu împotriva deciziei de colaborare cu Securitatea.
Și tot Andon îl reprezintă acum în instanță, împotriva CNSAS, pe ÎPS Ioan Robu, unul dintre cei mai importanți ierarhi catolici din România, într-un proces paradoxal și fără precedent pe care îl are cu Colegiul. Despre acest caz Să fie lumină a relatat pe larg în toamna anului trecut.
Prima fază a procesului lui Vladimir Petercă cu CNSAS s-a desfășurat la Curtea de Apel București.
În dosarul de la instanță, parcurs de Să fie lumină, se găsesc documente care arată cum avocatul Sergiu Andon, dar și ÎPS Ioan Robu – o fostă țintă a turnătoriilor lui Vladimir Petercă – încearcă să-l apere pe preot, folosindu-se de restricția introdusă în lege privind verificarea clerului.
În întâmpinarea depusă de avocatul Andon, acesta subliniază că „deconspirarea prelaților nu se poate face din oficiu și nici la cererea altor persoane sau entități decât propriu cult”.
Sergiu Andon o atacă și pe jurnalista care a făcut cererea de verificare și care a scris apoi în Evenimentul zilei despre delațiunile preotului. „Ziaristă specializată în colportări scandaloase sub pretextul deconspirării”, o cataloghează Sergiu Andon pe Mirela Corlățan.
O declarație din martie 2011 dată de purtătorul de cuvânt de atunci al Episcopiei de Iași pentru Evenimentul zilei menționa că „Prea Sfinţitul (Petru Gherghel, episcop de Iaşi – n.r.) așteaptă sentința instanței și se va pronunța apoi asupra cazului, împreună cu membrii Consiliului Episcopal și cu cei ai Consiliului Prezbiteral”.
Dar dinspre Prea Sfințitului Petru Gherghel nu a mai venit vreo reacție.
A venit însă, neașteptat, una din partea Înalt Prea Sfințitului Ioan Robu.
Pe 29 octombrie 2011, arhiepiscopul mitropolit Ioan Robu trimitea către Curtea de Apel București o scrisoare – necunoscută până acum publicului – în care dojenea instanța că a intervenit în lucruri ale Bisericii.
Iată ce scria el: „Cutuma generală este ca aducerea unui om al Bisericii, la inițiativa unei instituții a statului, în fața justiției să fie precedată cel puțin de o informare a cultului respectiv, ceea ce în cazul Petercă nu s-a petrecut.”
Prelatul amintește și el că verificarea colaborării cu Securitatea a unui preot se face doar la solicitarea cultului respectiv. Prin urmare, Ioan Robu cere instanței să spună „cine anume a solicitat, în numele conducerii cultului romano-catolic, efectuarea acestor verificări nepermise de lege și care se prefigurează ca o imixtiune în sfera de aplicabilitate a dreptului canonic”.
Reprezentatul Bisericii Romano-Catolice era, deci, mai interesat de cine a făcut cererea de verificare la CNSAS decât de faptele preotului Petercă în perioada comunistă.
Arhiepiscopul Ioan Robu și Vladimir Petercă au fost colegi de generație la teologie, conform site-ului Episcopiei Romano-Catolice de Iași.
Cu toate aceste date pe masă, începe procesul. În prima fază, cea de fond, judecată la Curtea de Apel București în 2011, instanța respinge argumentele lui Sergiu Andon și îl declară colaborator al Securității pe preotul Petercă.
Nici în recurs, la Înalta Curte, apărătorul lui Petercă nu neagă delațiunile clientului său, ci își concentrează apărarea pe interpretarea calității de „fondator” al Asociației Secretariatul Național al Învățământului Catolic calitate în care a și fost prezentat în cererea de verificare depusă la CNSAS.
Sergiu Andon susține că Petercă nu a fost fondator al ONG-ului și, totodată, aduce, la recurs, o scrisoare de la organizație în care se afirmă că preotul își dăduse demisia de acolo în 2007.
CNSAS se apară și, printre altele, menționează că demisia preotului nu fusese înregistrată în registrul asociațiilor la data trimiterii dosarului la Curtea de Apel București.
Instanța Supremă admite însă argumentele apărării și, în 5 iulie 2013, stabilește că Vladimir Petercă nu mai avea calitatea de asociat la data începerii verificării de către CNSAS, iar preotul nu a avut calitatea de fondator, „motiv pentru care instanța de contencios administrativ a fost nelegal sesizată”.
ÎN MOTIVARE...
… judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că, din cauza sesizării nelegale, nu au mai verificat și dacă situația lui Vladimir Petercă îndeplinește condițiile pentru a fi declarat colaborator al Securității.
Interpretarea cuvântului „fondator” și o demisie făcută la timpul potrivit l-au scăpat, așadar, pe Petercă de adeverința de delator.
CNSAS a șters de pe site documentele prin care se constată calitatea sa de turnător la Securitate.
Procesul din spatele procesului
În dosarul de la Curtea Supremă, avocatul Andon a depus și două scrisori pe care Vladmir Petercă și episcopul de Iași, Petru Gherghel, și le-au trimis în primăvara lui 2013. În aprilie preotul îl ruga pe ierarhul său să ia o atitudine publică față de acuzațiile „nedrepte” că lui Eduard Ferenț, de la Institutul Teologic din Iași, i-ar fi fost luată funcția din cauza sa, în perioada comunismului.
Scrie preotul Petercă: „Port pe umerii mei un fapt de care nu mă simt vinovat și acest lucru este foarte apăsător pentru mine.”
Episcopul Petru Gherghel, el însuși turnat de Petercă în anii comunismului, îi răspunde: „Nu cred că are cineva motiv să-ți reproșeze că ai numit pe cineva rector, celelalte speculații ne sunt străine, ele aparținând altor interese. Cred totuși că în acest caz, care face atâta vâlvă, ce pare că nu se mai termină, soluția cea mai bună este calmul și tăcerea.
Nu e cazul să mai deschidem și noi o pagină în tribunalul bisericesc pentru a lămuri o astfel de acuză.”
De altfel, contactat de Să fie lumină pentru a discuta despre această scrisoare trimisă lui Vladimir Petercă, episcopul de Iași nu a dorit să comenteze cazul, menționând totuși că el nu-l consideră vinovat pe preotul delator retras acum la pensie.
Purtătorul de cuvânt al Episcopiei de Iași, preotul Adrian Blăjuță, ne-a precizat că episcopia nu a crezut că trebuie să ia o atitudine în privința preotului deoarece Curtea Supremă i-a anulat lui Vladimir Petercă verdictul de colaborator al Securității și, în plus, acesta este pensionar și retras din viața publică.
Tot prin intermediul purtătorului de cuvânt al instituției, Vladimir Petercă ne-a refuzat solicitarea de interviu și a precizat că dorește să se abțină de la comentarii.
Într-un cuvânt de învățătură rostit la o slujbă din 15 august 2018, când sărbătorea împreună cu alți preoți, printre care și IPS Ioan Robu, 50 de ani de la hirotonire, Vladimir Petercă i-a cerut iertare Fecioarei Maria în numele colegilor săi preoți:
„pentru tot ce cu voie sau fără voie în acești ani mulți, cât l-am slujit pe Dumnezeu, poate am greșit.”
Biserica uită și iartă
Datele oferite de CNSAS în urma unei solicitări Să fie lumină arată că marile culte din România nu au avut interesul să ceară din proprie inițiativă verificarea colaborării preoților și ierarhilor cu Securitatea, așa cum e acum gândită acum legea de care s-a folosit și Vladimir Petercă în instanță.
DIN 2008 și PÂNĂ ÎN APRILIE 2019...
… Biserica Ortodoxă Română, de pildă, nu a făcut nicio solicitare pentru a vedea dacă vreun arhiereu sau preot de-al său a slujit lui Dumnezeu servind în același timp și interesele organelor represive comuniste.
Romano-catolicii au avut o singură cerere în acest sens, transmisă CNSAS în iulie 2018. Solicitarea a fost făcută de Nunțiatura Apostolică în România, adică de ambasada Vaticanului și nu de vreun episcop din România.
În solicitarea semnată de monseniorul Miguel Maury Buendía, acesta scrie că „Sfântul Scaun a primit unele semnalări despre o posibilă colaborare a unor ecleziastici catolici din dieceza de Iași cu Securitatea Statului spre sfârșitul perioadei comuniste”.
Ierarhul catolic cere CNSAS verificarea a șase preoți, fără a spune clar de ce tocmai pentru aceștia dorește cercetarea dosarelor Securității din arhive. E vorba de Isidor Dâscă, paroh și decan de Bacău, Benone Farcaș, rector al Institutului Sfântul Iosif din Iași, Alois Fechet, rezident în Italia, Ieronim Iacob, paroh de Constanța, Iosif Păuleț, paroh și decan de Suceava, Pavel Solomon, rezident în Austria.
Monsenioriul Miguel Maury Buendía a refuzat solicitarea Să fie lumină în vederea realizării unui interviu pentru a clarifica circumstanțele acestei cereri către CNSAS.
CNSAS a afișat până acum adeverințe de necolaborare pentru patru din cei șase de pe listă: Isidor Dâscă, Benone Farcaș, Ieronim Iacob și Iosif Păuleț.
Greco-catolicii nu au făcut nici ei vreo solicitare către CNSAS pentru a cerceta relația cu Securitatea a vreunui membru al clerului.
Instituții de cult ale maghiarilor din România ca Eparhia Reformată din Ardeal sau Biserica Unitariană Maghiară au făcut astfel de adrese.
Cei care au depus cele mai multe cereri sunt reprezentanți ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, ai Cultului Creștin Penticostal și ai Cultului Creștin Baptist.
În lipsa voinței instituțiilor de cult, tăcerea și necunoașterea se vor așterne peste relația tainică a Bisericilor din România cu Securitatea.
