GHID DE PERSONAJE ȘI ÎNTÂMPLĂRI

» Cornel Onilă a condus între 1999 și 2017 una dintre cele mai vechi eparhii ale Bisericii Ortodoxe Române, Episcopia Hușilor. Înființată în urmă cu 420 de ani, dizolvată în perioada comunistă și reapărută în 1996, structura eparhială și-a organizat după reînființare și o școală teologică – Seminarul Ioan Gură de Aur din Huși – prin care au trecut sute de elevi.

» Școlit pe afară și întors în România cu gânduri de mărire, Onilă este tuns în monahism în a doua jumătate a anilor 1990 și arde etapă după etapă în devenirea sa clericală. Anul 1999 îl găsește membru în Sfântul Sinod al BOR, cu numele de monah Corneliu Bârlădeanu, în calitate de episcop-vicar al Hușilor (funcție în care este confirmat prin decret prezidențial, primind rang de demnitar de stat).

» Zece ani mai târziu, Bârlădeanu devine arhiereu (episcop) „plin” al locului. În tot acest timp se preocupă îndeaproape de viața seminarului teologic din Huși, mânat – în particular – de intenții obscure, contrare moralei canonice și chiar prevederilor legale.

» Deceniul de domnie episcopală a Preasfințitului Corneliu a fost marcat profund de zvonul existenței unor filmări compromițătoare care îl surprindeau pe ierarhul BOR de la Huși întreținând relații sexuale cu elevi din seminar. Casetele video au fost confirmate ca realități certe în vara anului 2017, după ce mai multe suporturi optice au fost ridicate de procurori în cadrul unui dosar de șantaj bisericesc.

» Între 2009 și 2017, conținutul filmărilor devenise piatra de temelie a vieții bisericești din județul Vaslui, arată o amplă documentare Să fie lumină, în cadrul căreia au strâns informații și fapte șase reporteri, vreme de aproape un an de zile.

» Seria jurnalistică rezultată continuă astăzi cu al treilea episod, despre victimele abuzurilor sexuale de la Huși.

» În cel de-al doilea episod al seriei – Năravurile chiliilor – am descris contextul extra-judiciar al dosarului de șantaj instrumentat de DNA Iași în vara lui 2017 (ca urmare a unei plângeri penale depuse de PS Corneliu).

» În primul episod al serialului – Secretele chiliilor – am investigat circuitul judiciar prin care au trecut casetele video până să poposească definitiv într-un fișet de procuratură. Departe de ochii publicului – și departe de dreptate.

» Pentru a înțelege saga bisericească din Vaslui trebuie adus sub reflectoare un călugăr necunoscut, arhimandritul Sebastian Jitaru. Nu e clar când și de unde anume apare numele său în Episcopia Hușilor, însă intersecția Onilă-Jitaru e un punct fundamental în odiseea casetelor care îl au ca protagonist pe ierarhul BOR.

» Legătura dintre Onilă și Jitaru se cimentează an după an, iar cei doi devin, în perioada petrecută împreună la Huși, un veritabil binom al răului. Păcatul lor comun? Abuzul sexual asupra adolescenților de la seminar.

» Anii trec, iar numărul elevilor de seminar abuzați sau molestați fie de unul, fie de altul, fie de amândoi crește. Desfrâul, combinat cu dorința de putere, îi transformă pe cei doi vechi prieteni în adversari, într-un joc nebun în care se obțin și se folosesc imagini ale abuzului. Tinerii sunt, mai întâi, victime – dar unii dintre ei devin la rândul lor, odată intrați în jocul diavolesc, beneficiari ai unor avantaje materiale nesperate.

» Povestea scapă de sub controlul protagoniștilor la începutul verii anului 2017, când Onilă reclamă la DNA Iași că este șantajat de Jitaru și de încă alți doi preoți. 

» Intervenția statului român este una chirurgicală. Procurorii DNA ridică de la autorii șantajului mai multe filmări cu orgiile episcopale, curățând locul de dovezile relațiilor sexuale cu băieți adolescenți. Apoi alți procurori clasează o plângere împotriva episcopului fix pe această temă, a relațiilor cu minori, din lipsă de probe – deși primii procurori implicați în investigarea șantajului recoltaseră deja la percheziții toate evidențele video. 

» În fine, instanțele îl aruncă în pușcărie pe călugărul Jitaru, alături de preoții șantajiști a căror căpetenie devenise, iar Biserica Ortodoxă se spală pe mâini și acceptă „retragerea” lui Onilă – un fel de „suspendare” în limbaj de specialitate – fără a investiga în niciun fel abuzurile anilor din urmă.

» În locul Preasfințitului Corneliu, la Huși este instalat un alt episcop, Preasfințitul Ignatie, care promite din prima zi să dea uitării faptele trecutului și să se preocupe doar de viitor.

» Povestea șantajului exercitat în 2017 asupra lui Cornel Onilă este, în rezumat, povestea unui naufragiu judiciar de proporții. Un naufragiu care a făcut ca societatea românească, în ansamblul ei, să rămână văduvită de adevăr, prin chiar acțiunea și măsurile inexplicabile ale parchetelor și instanțelor implicate în elucidarea împrejurărilor. Deși – paradoxal – cazul de șantaj a fost rezolvat, iar vinovații se căiesc în închisoare, dreptatea nu a fost cu adevărat administrată în cauza extinsă. Justiția s-a făcut fără dreptate.

» Povestea domniei episcopale a lui Cornel Onilă este, în egală măsură, povestea unui naufragiu uman de proporții, căci nicio față bisericească vasluiană n-a semnalat vreodată public sau înaintea organelor judiciare istoria de abuz sexual de la Huși.

» Onilă, deși „episcop retras”, primește un salariu zdravăn și alte beneficii de la stat și astăzi, iar măicuțele mănăstirii Văratec (acolo unde este găzduit în momentul de față) îi sărută mâna, i se închină și-i spun „Preasfinția voastră”.

» Singura care a vorbit public, în anii din urmă, despre abuzul sexual sistematic de la Huși este Didina Brănici, fost pedagog la Seminarul Teologic Ioan Gură de Aur. Femeia a trimis mai multe sesizări către autoritățile canonice și laice, fără ca vreo instituție să le dea curs vreodată și să cerceteze abuzurile semnalate. Despre mărturia Didinei Brănici am scris în februarie 2019.

» Să fie lumină aduce în spațiul public acte, fapte și probe judiciare menite să demonstreze ceea ce, până la urmă, pentru mulți dintre oamenii din Huși reprezintă un loc comun – abuzul sexual de la Seminarul Teologic „Ioan Gură de Aur” a existat și pe el s-au clădit și s-au năruit cariere în lumea preoțească. 

» Și Biserica Ortodoxă Română a știut până la vârf, dar a tăcut.

» Ierarhii BOR spun că dreptatea va fi împărțită fiecăruia, după fapte, la Judecata de Apoi. Noi le-am adunat pe ale celor de la Huși. 

Iată-le.

EP. 1FIII ÎNTUNERICULUI

EP. 2CUM SE EXECUTĂ UN ŞANTAJ LA VÂRFUL BOR

EPISODUL III

„Dumnezeu îngăduie și răul”

E august 2017 și doar două luni au trecut de la izbucnirea scandalului de șantaj bisericesc în care un călugăr și doi preoți din Episcopia Hușilor îl amenință pe Preasfințitul Corneliu, arhiereul BOR din județul Vaslui, cu publicarea unor filmări compromițătoare ce surprind fapte de abuz sexual ale episcopului.

În lumea elevilor de la Seminarul Teologic Ioan Gură de Aur din Huși e rumoare. Mulți au auzit de-a lungul timpului de existența imaginilor compromițătoare, dar foarte puțini le-au și văzut. Informația că astfel de secvențe video există a circulat printre seminariști din generație  în generație încă din 2006, când – arată date Să fie lumină puse cap la cap după o documentare jurnalistică de aproape un an de zile – ar fi fost realizată prima filmare.

Acesta e contextul în care, spre finalul verii anului 2017, doi seminariști – Andrei F. și Vasile T. – vorbesc la telefon. Unul dintre aparate înregistrează.

Andrei:Dar asta cu Denis și cu PS-ul (n.red. – preasfințitul) când s-a întâmplat!?
Vasile:Uăi, în ziua în care o înmormântat-o pe mă-sa… o băgat-o pe mă-sa în sicriu și seara el se futea. Mai vrei ceva?

Andrei: Să mori tu?!
Vasile: Păi de aia îți zic, că i-a supt pula și l-a futut pe Denis.

Andrei: Uăi, mamă!
Vasile: Când am venit noi cu cozonacii în seara aceea… știi, am venit cu cozonacii la cămin, cu… ei, el în seara aceea s-a futut cu Denis! Când am venit noi la 11 în cămin. Na!! Mai vrei ceva?? Eu nu mai vreau nica. Un pumn în gură să-i fut și gata, mă fut în el!


Cel invocat în convorbire, Denis, este fratele lui Vasile T. Împreună studiaseră la Seminarul Teologic din Huși, pe care îl absolviseră cu doar o lună de zile înaintea izbucnirii scandalului de șantaj. Scena pe care Vasile i-o povestește telefonic colegului Andrei, despre existența unui contact sexual înregistrat video între fratele său și episcopul Hușilor, s-ar fi petrecut în seara zilei de 9 mai 2017.

Andrei: Auzi, uăi, dar cine l-o filmat pe Corneliu când cu Denis?
Vasile: Denis! Cu ceasul!

Andrei: Cu ceasul?
Vasile: Da! Știi că vorbeam noi… ai auzit că vorbeam noi prin cameră de chestii-trestii, ei, asta era!

Andrei: Da, dar… îi acela de care o zis ăștia că l-o dat Sebastian?


Numele pe care îl menționează Andrei în cursul convorbirii este al călugărului arhimandrit Sebastian Jitaru, cel care-l șantaja pe episcopul BOR de la Huși cu imagini compromițătoare. 

O făcea de ani de zile, arată documentarea Să fie lumină, chiar dacă decupajul juridic realizat de DNA Iași în dosarul de șantaj (pe care unitatea de parchet îl instrumentase în iunie 2017, după ce Preasfințitul Corneliu depusese o plângere penală) transmite impresia înșelătoare că amenințarea episcopului cu abuzurile surprinse video ar fi fost o acțiune de dată recentă.

Nu era – casetele video și șantajul co-existau de un deceniu ca norme împământenite de viață bisericească la vârful eparhiei BOR. La baza lor stătea abuzul sexual – și nimeni din episcopie nu-și bătuse capul vreodată să se gândească la implicațiile penale și morale ale întâmplărilor.

Odiseea casetelor video era, deci, o poveste veche în eparhia Hușilor, mereu șușotită pe la colțuri, uneori vehiculată cu glas tare în cercuri restrânse, dar niciodată cercetată de vreun organism canonic al Bisericii Ortodoxe sau de vreunul laic, al statului român.

Stăpânul episcopiei, Preasfințitul Corneliu, avea libertatea totală să abuzeze folosind poziția sa clericală. Iar unii dintre supușii săi cei mai venali învățaseră să profite de pe urma nărăvurilor ierarhului lor.

În stânga Preasfințitului Corneliu, ținându-i microfonul, este călugărul Iorest, unul dintre oamenii de încredere ai episcopului, astăzi aghiotant al ierarhului retras la Văratec. În dreapta, în plan secund, arhimandritul Sebastian Jitaru privește sfânta adunare. | Foto: Episcopia Hușilor

Casetele video surprinzând abuzurile sexuale ale Preasfințitului Corneliu asupra elevilor de la seminarul teologic din Huși fuseseră mobilul unei bătălii aprige pentru putere bisericească. Rolul imaginilor? Pur instrumental pentru actorii implicați.

Cum se pot folosi spre beneficiu personal astfel de secvențe? – aceasta fusese întrebarea după care se ghidaseră în viața bisericească aproape toți cei intrați în contact, de-a lungul deceniului de desfrâu și șantaj, cu imaginile abuzului.

Dialogul telefonic din august 2017 dintre seminariștii Andrei și Vasile, ușurința cu care elevii introduc în discuție diverse personaje demonstrează cât de familiar devenise abuzul în seminarul de la Huși.

Întâiul între abuzatori era chiar Preasfințitul Corneliu. Un om care profitase de poziția, puterea, influența pe care le avea pentru a ademeni sexual niște adolescenți. Un om căruia nu concepeai să-i spui nu. Un om de la care, în calitate de victimă, puteai obține ulterior avantaje de ordin profesional.

Al doilea abuzator era călugărul Sebastian Jitaru, care convingea victimele să filmeze întâlnirile cu episcopul pentru viitoare beneficii obținute prin șantaj. Toată traiectoria acestui monah arată că obținerea și folosirea unor imagini compromițătoare deveniseră scopurile sale din momentul în care aflase de năravurile episcopului.

Dar Jitaru a făcut mai mult de atât, arată documentarea Să fie lumină. Aflat sub protecția imaginilor compromițătoare, simțindu-se suficient de puternic, chiar intangibil, călugărul a ajuns la rândul său să abuzeze sexual elevi seminariști.

Un vânător de victime

Dialogul telefonic dintre Andrei și Vasile este înregistrat și ajunge în presă în septembrie 2017, fiind publicat de cotidianul vasluian Vremea Nouă.

În lipsa contextului faptelor, convorbirea trece neobservată – așa cum trecuseră, de-a lungul anilor, toate zvonurile despre abuzurile sexuale la care îi supunea Preasfințitul Corneliu pe elevii de seminar. 

La fel trecuseră neobservate, ani la rând, mărturiile pedagogului Didina Brănici, chiar dacă femeia – singurul martor al întâmplărilor din seminar care a îndrăznit să vorbească despre ce se întâmpla la Huși – sesizase inclusiv instituții ale statului român.

Mai mulți seminariști susțin că înregistrarea convorbirii din august 2017 a fost făcută chiar de unul dintre participanții la dialog, Andrei F. Acesta, însă, a avut o altă variantă în discuțiile cu Să fie lumină: alți colegi prezenți în cameră în timpul convorbirii dintre el și Vasile ar fi realizat înregistrarea. 

Nimeni nu neagă totuși autenticitatea ei. Nici Andrei, nici Vasile.

Denis T., Vasile T. și Andrei F. au fost colegi la seminarul teologic de la Huși, absolvind în 2017. Despre clasa din care au făcut parte, colegii de seminar spun că era una dezorganizată și destul de slab pregătită. 

Din promoția respectivă, frații T. au părut mereu să fie preferații episcopului Corneliu. Erau mereu chemați la Episcopie să ajute la tot felul de treburi – de cele mai multe ori doar ei doi, de foarte puține ori cu clasa. Primeau bani și, din când în când, Corneliu le cumpăra și haine. 

Tot din mărturiile colegilor reiese că Vasile nu ar fi știut de la bun început că fratele lui e abuzat, pentru că atunci când mergeau la Episcopie cei doi aveau treabă la etaje diferite. Vasile a mai povestit colegilor că fratele său a filmat secvențe intime cu Preasfințitul la presiunea călugărului Sebastian Jitaru. Un adevărat vânător de victime, arhimandritul încerca să convingă elevii abuzați să înregistreze video întâlnirile cu episcopul. 

Deși se arăta dornic în convorbirea cu Andrei din august 2017 ca lumea să știe tot adevărul, Vasile s-a răzgândit între timp. Contactați în mai multe rânduri de reporterii Să fie lumină, nici el, nici fratele lui nu au vrut să comenteze lucrurile apărute în presă sau declarațiile colegilor, și cu atât mai puțin contextul abuzului episcopal.

Orice pentru sex mai mult și mai des

Împrejurările sunt descrise însă, în detaliu, în convorbirea telefonică.

Vasile: Uăi, o fost fățărnicie! O fost atragere. El (n.r. – episcopul) vara asta mi-o oferit un loc de muncă la Episcopie. Mi-o oferită loc de muncă ca… mie mi-o oferit… o zis că… îmi plătește școala de șoferi de profesioniști și lui Denis îi plătește ca să facă școala de bucătari, ca să îl aibă aproape, acolo, ca să poată să se fută mai repede cu el… mai mult. I-o oferit, o zis, hai să mergem să ne cumpărăm o casă în afară. Băi, îs multe de spus…

Oferirea de beneficii este o metodă de a atrage victima. Așa lucrează un abuzator. Așa lucra și Preasfințitul Corneliu, episcopul Hușilor.

Și totuși, din cauza beneficiilor primite – fie că este vorba de bani, note mari, intrarea la facultate – mulți dintre seminariști refuză să spună clar că episcopul Corneliu era un abuzator. Pentru mulți dintre ei era, mai degrabă, un om cu o slăbiciune trupească – homosexualitatea – de care elevii slabi profitau.

Pe fondul beneficiilor primite, nici victimele nu se consideră victime.

De ce se mai duceau și a doua oară? Dacă era viol de ce nu s-au dus la poliție? De ce nu vorbesc? – sunt întrebările pe care le-am auzit la nesfârșit pe parcursul documentării. Ele au venit de la foști seminariști, colegi cu victimele, dar și de la preoți, unii profesori în seminar.

Acesta e contextul rotund și viciat în care a fost realizată investigația Să fie lumină. În lunile în care ne-am străduit să ajungem la sute de elevi și fețe bisericești, au fost momente în care a părut că sfârșim mereu în aceeași fundătură a tăcerii și compromisului. 

Faptele sunt încăpățânate, însă.

Misteriosul Denis T.

Discuția telefonică purtată între cei doi seminariști în august 2017 nu este singurul loc în care apare, direct sau indirect, numele lui Denis T. El este invocat de mai multe persoane implicate în dosarul de șantaj instrumentat de DNA Iași.

Denis este menționat chiar de Sebastian Jitaru într-o înregistrare ambientală realizată de PS Corneliu cu aparatură DNA pentru a demonstra șantajul. Filmarea are loc pe 14 iunie 2017, în biroul episcopului. 

La începutul discuției dintre PS Corneliu și Sebastian Jitaru participă și consilierul episcopal Paul Rariță. La un moment dat Jitaru îi cere Preasfințitului câteva minute între patru ochi pentru o discuție privată, ferită de urechile consilierului. 

„E bine să fim doar noi doi”, subliniază Jitaru. 

După ieșirea lui Rariță din încăpere discuția dintre cei doi e continuată de călugărul Sebastian: „Chiar credeți că vreau să fac lucrurile astea? (…) Și cu Denis, credeți că am vrut să fac vreo istorie?„.

În acel moment, știind că discuția este înregistrată de procurori, episcopul schimbă rapid subiectul și-l întreabă pe Jitaru dacă mai dorește și altceva în afară de funcția de episcop-vicar. Nu mai dorea.

Tot despre Denis pare să vorbească, pe 15 iunie 2017, și părintele Cosmin Gubernat, profesor la seminar din 2013 și purtător de cuvânt al Episcopiei Hușilor. Într-o declarație de martor la DNA, preotul povestește că Jitaru i-a arătat două înregistrări la începutul acelei veri. Despre una dintre ele părintele spune că l-a tulburat foarte tare, pentru că a doua persoană din înregistrare ar fi fost un elev de la seminarul la care era profesor. 

În instanță, la Tribunalul Vaslui, unde este reaudiat în 2018, Cosmin Gubernat spune despre cel care apare alături de PS Corneliu în înregistrarea cu tentă sexuală: „Cunoșteam numele și persoana pentru că eram cadru didactic”. 

Și mai declară ceva preotul profesor: „Întâi a fost decesul mamei vătămatului (n.r. – episcopului) și apoi am luat la cunoștință despre acele înregistrări”. 

Preotul Cosmin Gubernat, fotografiat în dreapta Preasfințitului Corneliu, la întâlnirea de zece ani a promoției sale de seminar.

L-am întâlnit pe Cosmin Gubernat în această vară, la biserica din Vaslui unde slujește. Am vrut să aflăm pe cine a remarcat în acea înregistrare video și cum a putut, după ce a recunoscut un elev, să iasă public să spună că acele înregistrări sunt false. 

Gubernat: Ce am văzut acolo, ce părea a fi pe filmul, pe imaginile care au apărut în presă și le-a văzut toată lumea…
Să fie lumină: Nu, nu sunt acelea imaginile. Eu vorbesc de cele în care era un elev de-al dumneavoastră. 

Gubernat: Nu vreau să discut despre aceste lucruri mai mult decât am făcut-o public.
Să fie lumină: Despre acele imagini nu ați dat nicio declarație. Și, repet, nu mă refer la imaginile cu Ionuț Ursac, pentru că dumneavoastră spuneți că este un elev pe care-l recunoașteți în calitate de profesor la seminar.

Gubernat: Nu știu la cine faceți referire, la ce imagini…
Să fie lumină: La (cele cu, n.r.) Denis T. 

Gubernat: La… la… la imaginile respective… Nu știu…
Să fie lumină: La Denis T.
Gubernat: Nu mai fac nicio declarație cu privire la aceste imagini.

Ce a încercat să insinueze Cosmin Gubernat în discuția purtată cu Să fie lumină este că imaginile văzute ar fi fost, de fapt, cele publicate în presă în 2017. În ele apar PS Corneliu și un alt seminarist, elevul Ionuț Ursac, astăzi preot într-o parohie din satul Deleni, lângă orașul Vaslui.

Gubernat, care a terminat la rândul său seminarul în 2005, nu i-a fost niciodată profesor lui Ursac, care a terminat în promoția 2008. Gubernat a început să predea la seminarul din Huși din 2013, anul în care a intrat la Ioan Gură de Aur generația lui Vasile, Denis și Andrei. 

Reporteri fără cap

La începutul lui iunie 2019 o persoană apelând cu număr necunoscut amenință cu moartea un reporter Să fie lumină, somând jurnaliștii afiliați în cadrul proiectului să lase preoții și Biserica în pace.

Scriem pe contul de Facebook al proiectului despre întâmplare – și anunțăm că am depus plângere la poliție, pentru a identifica persoana apelantă.

Săptămânile trec, organele de cercetare cercetează, dar într-un final reporterul amenințat este chemat la secția de poliție și pus să apeleze un număr. Imediat, numărul necunoscut e identificat în agenda telefonului ca fiind Andrei F. 

Amenințarea a fost făcută de pe telefonul acestuia., același Andrei care discută în august 2017 cu Vasile T. despre cum episcopul s-a culcat cu Denis T. 

Amenințarea a fost rostită, însă, de un alt seminarist, Dragoș T., care a sunat de pe telefonul lui Andrei F. cu număr ascuns. Cei doi știau că reporterii Să fie lumină documentează abuzurile de la Huși. 

O parte dintre seminariști fuseseră deja contactați în cursul documentării și aveau numărul de telefon al reporterului amenințat, între ei însuși Andrei F.

Andrei și Dragoș au explicat în anchetă că erau supărați, într-o dimineață de iunie, pe presa care scrie minciuni despre episcopul lor. Iar Să fie lumină a devenit pentru ei, într-un moment necugetat, reprezentantul presei care minte.

Facsimil după declarația dată de Andrei F. la poliție, în cadrul anchetei demarate după plângerea reporterului Să fie lumină.

Dragoș T. regretă acum fapta, pe care o recunoaște, și spune că a fost o glumă, că nu intenționa să pună în aplicare amenințările. O amenințare de pe un număr necunoscut la adresa unui jurnalist nu are cum să fie o glumă, însă. Un gest negândit, poate. O acțiune precipitată, probabil. Dar nu o glumă.

Pentru că nu există dovezi că Dragoș chiar intenționa să-i rupă capul reporterului, agentul de poliție care s-a ocupat de caz a propus clasarea. Cu această propunere, dosarul, pe care l-am studiat, a fost trimis la parchetul competent, unde se află și în momentul de față.

Aceasta este lumea din care, timp de un an de zile, reporterii Să fie lumină au încercat să obțină faptele și adevărul. Am vorbit cu peste 70 de seminariști din toate generațiile care au trecut prin seminarul de la Huși până în 2018, dar și cu zeci de părinți, preoți și călugări. Am bătut mii de kilometri în căutarea de mărturii, informații, documente și oameni. 

În cursul documentării ni s-a spus, chiar repetat, că e bine să-l lăsăm pe Dumnezeu să lucreze după planul său, să nu mai scormonim pentru a scoate la iveală lucruri care fac rău Bisericii. Ni s-a spus că munca noastră este inutilă și nocivă. Că smintește poporul. Ce a fost, a fost și noi nu mai putem face nimic. 

„Ce a fost”, însă, este un abuz sexual sistematic petrecut într-un seminar teologic. „Ce a fost” este o mușamalizare continuă a unor fapte de ordin penal. „Ce a fost” este informație de interes public. Și „ce a fost” încă este – o realitate care, deși trecută, lasă și astăzi urme.

Primul regizor: popa Ursac

Singurele imagini publice care-l surprind pe PS Corneliu în ipostaze intime cu un elev sunt cele apărute în presă în 2017, după izbucnirea scandalului de șantaj. În ele, alături de episcopul Corneliu apare un anume Ionuț Ursac, elev de seminar între anii 2003-2008. Filmarea a fost realizată în toamna anului 2007.

Ionuț Ursac provine dintr-o familie săracă, care făcea eforturi pentru ca el să meargă la seminar. În anul doi de seminar se îmbolnăvește și petrece câteva săptămâni la spital la Iași. Avea meningită. Episcopul îl ajută cu bani și pe el, dar și pe părinți. În anul trei, mai exact în februarie 2006, Ursac se mută la Episcopie. Camera pe care o primește este fix lângă cea a călugărului Jitaru. 

În evidențele pedagogului Didina Brănici, elevul Ursac se mută într-una din chiliile de la Episcopia Hușilor în ianuarie 2016.

Pentru Jitaru venirea lui Ursac și apropierea acestuia de episcop au reprezentat șansa de a-și pune planul în aplicare. Căci monahul Sebastian avea un plan.

În diferite cercuri, călugărul povestea deja că episcopul îl îmbrățișează și sărută într-un mod nu tocmai părintesc sau frățesc. Era anul 2005 când făcea astfel de mărturisiri. La vremea aceea, Sebastian era un simplu diacon. Unul care deja observase slăbiciunea ierarhului BOR față de seminariștii bine pregătiți, prezentabili, pe care-i punea să-i ducă geanta sau îi plimba pe la mănăstiri pentru a și-i apropia.

Sunt fapte pe care nu le-a observat doar Jitaru. Pentru că nu a dorit ca identitatea să-i fie cunoscută, o să-i spunem Laurențiu. E un fost elev al seminarului teologic din Huși. 

Episcopul îi cumpăra cadouri lui Laurențiu. Și mamei lui i-a dăruit două blănuri. Îi recomanda acesteia călugăria pentru băiatul ei și intrarea în Episcopie, unde urma să-i fie tare bine, mai ales că femeile „sunt cum sunt”. Laurențiu vorbește de o tipologie a selecției – elevi din familii nu foarte stabile, părinți divorțați, tatăl bețiv.

Avea un stil de a deschide subiectele astea care te răneau. Te făcea la psihic

, spune Laurențiu. La rândul lui venit dintr-o familie săracă, cu un tată alcoolic, episcopului nu i-a fost greu să-și abordeze preferații astfel. 

Corneliu nu te obliga, nu-ți punea mâna în gât și nici nu te șantaja. Era atent, făcea aluzii

, continuă fostul seminarist. 

Ca orice abuzator avea metodă. În primul rând, orice elev seminarist îl privea ca pe un model, ca pe un mentor. Era un om inteligent, cu darul vorbirii. Dar era, mai ales, omul care avea putere absolută asupra viitorului seminariștilor în sistem. Pentru orice elev era o onoare ca o astfel de față bisericească să-i acorde atenție sau să-i cumpere cadouri.. 

Eram copii. Și ne uitam la el cu admirație. Și eu mă uitam la el cu admirație, și toți colegii mei, nu poate să spună nimeni altceva.

Laurențiu nu a căzut în plasa episcopului. Îi plăceau fetele și, cel mai important, a fost avertizat de „apucăturile” Preasfințitului de însuși Ionuț Ursac. S-a întâmplat în 2006 când Laurențiu avea ceva probleme cu spatele și Corneliu l-a chemat la el să-i facă o injecție în zona lombară. 

Cum l-a avertizat Ursac? Arătându-i imagini cu el și episcopul. 

Mi-a zis că îmi arată ceva și m-a rugat să nu-mi schimb părerea despre el. M-a rugat să mă uit și mi-a zis că el o să iasă din cameră. Era pe o cameră micuță gri, mi-a pornit-o, a plecat, m-am uitat vreo 30 de secunde, cât au început ei să se sărute, după treceau la lucruri mai grave, l-am chemat și i-am spus că nu pot să mă uit că e prea grețos.


Ursac i-a povestit că Jitaru l-a învățat să filmeze scena de sex cu episcopul și că tot el i-a cumpărat camera. 

Așadar Jitaru începuse deja să-și pună în aplicare planul. Primele imagini cu elevul Ursac și episcopul au fost filmate în 2006 în chilia lui Ursac, cu un aparat cumpărat de la Iași de călugăr. Pe această filmare (care e diferită de cea realizată în 2007 și publicată în 2017) episcopul intră în camera lui Ursac, îl îmbrățișează, se sărută, după care se așează amândoi pe pat.

Această primă filmare, dar și filmarea cu Denis, au fost ridicate de DNA de la reședința lui Sebastian Jitaru, în cadrul perchezițiilor domiciliare dispuse în dosarul de șantaj instrumentat în iunie 2017. Sunt între probele video ale abuzului care au rămas la sertar la DNA, nefiind investigate vreodată de statul român.

După ce Să fie lumină a publicat primul episod al seriei jurnalistice despre abuzurile din Episcopia Hușilor, Parchetul Curții de Apel Iași a reluat cercetările cu privire la infracțiunile sexuale ale Preasfințitului Corneliu. 

Nu-i interesează pe ei dacă este adevărat sau nu!

Pe Ionuț Ursac reporterii Să fie lumină l-au căutat de mai multe ori în cele nouă luni de documentare. L-au găsit de două ori. Prima oară în ianuarie 2019, după slujbă. Atunci preotul le-a spus reporterilor că imaginile publicate în 2017 sunt fabricate de cei trei șantajiști. Era evident speriat de vizită, percepând reporterii drept o amenințare și plasându-se direct într-o totală defensivă.

A doua discuție cu părintele Ursac a avut loc la începutul lunii septembrie, în leagănul din curtea casei sale. A fost mai generos la vorbă decât prima oară. De data aceasta s-a recunoscut în filmare. A spus că e el în imagini, dar că ele sunt trucate, mai exact scenele intime. A recunoscut că, din ce a văzut la televizor, filmarea a fost făcută în chilia sa. A susținut în continuare că nu a fost abuz și că PS Corneliu i-a fost ca un tată. L-a ajutat cu bani când a fost bolnav, l-a invitat să stea la chilii când voia să plece din cămin. În rest, mărturia sa a fost un talmeș-balmeș de neclarități și poticniri. 

Fostul seminarist susține că a văzut prima oară filmările la televizor, în 2017, când au apărut în presă. Însă minte. 

Documentele din dosarul de șantaj instrumentat de DNA Iași arată foarte clar că el văzuse imaginile înainte, în alte și alte contexte. 

Le-a văzut, de pildă, când doi dintre șantajiști – preoții Bumbu și Damian – l-au vizitat acasă ca să-l amenințe, în cursul anului 2016. Întâlnirea a fost înregistrată cu un ceas cu cameră-spion de Bumbu. Confruntat cu imaginile cu episcopul, reacția lui Ursac a fost departe de reacția unui om mirat sau îngrijorat. „O știu foarte bine”, le spune Ursac lui Bumbu și Damian când vede filmarea.

Deși a fost clar din 2017 cine sunt personajele din imagini, Ursac spune că nimeni de la Episcopia Hușilor nu l-a întrebat până astăzi nimic. 

Ce să mă întrebe pe mine? Nici nu-i interesează pe ei dacă este adevărat sau nu. Noi suntem într-un mediu în care trebuie să ascultăm și atât. Nu ne interesează pe noi dacă a fost adevărat, că nu suntem organe de anchetă.


Din documentarea Să fie lumină, parcursul clerical al lui Ionuț Ursac nu este foarte clar. De multe ori pare că el însuși face un joc dublu. Îl ajută pe Jitaru să filmeze, după care dorește să aibă propria filmare, doleanță concretizată în toamna anului 2007, când Ursac înregistrează un nou calup de secvențe intime alături de episcopul Corneliu.

După ce a făcut filmarea din 2007, Ursac ar fi venit cu ea la căminul seminarului, în camera 22, și le-ar fi arătat-o colegilor lui prezenți acolo – Ovidiu Clapa, Mihai Pătrășcanu, Iosif Anastasie și Dragoș Trofin.

Aparent, această întâmplare ar fi dus la formarea unui pol de putere în Episcopia Hușilor. Ani mai târziu, șantajiștii Jitaru, Bumbu și Damian ar fi fost motivați în acțiunile lor și de dispariția acestei grupări de preoți din jurul lui Ursac care ar fi adunat beneficii și putere în baza înregistrărilor compromițătoare.

Am încercat să dăm de seminariștii de la camera 22 pentru a confirma sau infirma vizionarea din 2007. Singurul care a răspuns întrebărilor Să fie lumină a fost Dragoș Trofin, astăzi inspector eparhial la Episcopia Hușilor. A făcut-o pentru a transmite că nu poate să comenteze în niciun fel pentru că nu e în măsură să o facă. În plus, subiectul e închis, consideră părintele. Anunțat că dosarul de abuz sexual pe numele Preasfințitului s-a redeschis, Trofin a declarat că în acest caz cei în măsură trebuie să-și facă treaba.

Peste lucrurile care chiar s-au petrecut, dincolo de fapte, s-a dezvoltat rapid și o adevărată rețea de zvonistică. Așa ar fi ajuns la urechile lui Ursac – deja preot – că un seminarist ar avea o filmare cu el pe care intenționează să o facă publică.

L-a luat pe elev de la seminar împreună cu un alt coleg preot, Iosif Flavius. L-au suit în mașină și l-au dus „la o plimbare”. I-au spus că, pentru o sticlă de whisky, țiganii din Huși pot „să-i facă multe”. Ursac a negat în discuția purtată cu Să fie lumină că lucrurile s-ar fi petrecut așa. Iosif Flavius, la rândul său, a refuzat să facă orice declarații invocând lipsa binecuvântării Episcopiei Hușilor. 

Coleg de generație la seminarul din Huși cu Ursac, Iosif Flavius este în prezent preot în Pogănești, lângă orașul Huși. E și finul lui Ionuț Ursac. Din actele dosarului de șantaj instrumentat de DNA Iași (la care Să fie lumină a obținut acces) reiese că, la un moment dat, Ionuț Ursac este îndemnat de un coleg, Iosif Flavius, să facă propria filmare cu Preasfințitul, separat de ce avea deja Jitaru.

În dosarul de șantaj instrumentat de DNA Iași, apar mai multe înregistrări ale discuțiilor dintre șantajiști. Unele dintre ele îl menționează pe fostul seminarist și actualul preot Iosif Flavius.

Am mers în van la poarta casei sale pentru a obține versiunea sa asupra faptelor. Iosif Flavius a negat verbal doar că și-ar fi obținut parohia prin șantaj – în condițiile în care multiple mărturii obținute de Să fie lumină îl indică pe preotul din Pogănești ca fiind unul dintre beneficiarii casetelor compromițătoare.

Înapoi în satul Deleni de lângă Vaslui, aflăm că nimeni nu a auzit de părintele Ursac – toată lumea îl știe doar de „părintele Ionuț”. Umbra casetei din 2007 – din care au apărut public secvențe în 2017 – a fost foarte scurtă. Episcopia Hușilor, sub noua conducere a Preasfințitului Ignatie, nu și-a propus vreodată să cerceteze împrejurările abuzurilor sexuale comise de fostul episcop, nici să investigheze felul în care s-au obținut unele parohii din județul Vaslui, sub domnia Preasfințitului Corneliu.

Viața merge înainte.

Să fie lumină!

Publicăm un întreg serial de presă despre abuzurile sexuale comise la seminarul teologic ortodox din Huși, sub domnia episcopală a Preasfințitului Corneliu. Continuăm – dar avem nevoie de sprijinul financiar al cititorilor.

Liber la abuz

O vreme, viața a tot mers înainte și pentru călugărul Sebastian Jitaru. Monahul este primul care beneficiază de tratament preferențial în baza înregistrărilor video ale abuzului.

Spre finalul anului 2007, călugărul Jitaru îi arată pentru prima oară Preasfințitului filmările. Mutarea tactică îl descumpănește pe Corneliu. O zi întreagă acesta refuză să iasă din birou. O vreme e trist, supărat și povestește în cercuri restrânse că doi oameni pe care el i-a ajutat l-au dezamăgit, i-au înscenat niște filmări și „au făcut să pară ceva ce nu e”.

Mai exact, susține episcopul, el voia să-i facă lui Ursac o injecție, s-a dus să o ia și, când s-a întors, seminaristul își dăduse deja pantalonii jos. Trucajul/fabricarea este justificarea Preasfințitului și în 2017, când ies public o parte din imagini. A ținut de explicația aceasta timp de zece ani. 

În aceeași perioadă de timp, călugărul Sebastian Jitaru face absolut tot ce dorește în Episcopie. E avansat până la funcția de arhimandrit și se ocupă de magazinul bisericesc, de la care reține toți banii. Și nu doar atât. Poate abuza la rândul lui elevi de seminar. Cu binecuvântarea tacită a Preasfințitului Corneliu.

Călugărul Sebastian Jitaru apare în plan secund în multe dintre fotografiile realizate la sfințirile și hramurile din Episcopia Hușilor. | Foto: Episcopia Hușilor

În căutarea victimelor fostului episcop de Huși, reporterii Să fie lumină au dat și peste două dintre persoanele abuzate de Sebastian Jitaru. Primii elevi de seminar căzuți pradă abuzurilor sale sunt din perioada 2009-2010. Pentru că nu au dorit să-și dezvăluie identitatea, numele lor au fost schimbate.

Tudor a rămas, la finalul primului an, corigent la o materie. A învățat toată vara și, cu o săptămână înainte de examen, a mers și a stat la Episcopie, „la chilii”. A vrut să mai facă și ceva pregătire cu un profesor, pentru a lăsa o impresie și mai bună. Sâmbătă a ieșit în oraș și, pe la ora 17:00, s-a întors la chilie. Luni avea examenul. În curte s-a întâlnit cu Sebastian Jitaru, care l-a invitat la el în chilie să vadă împreună un film. 

S-a dus și s-a schimbat, și-a pus un tricou și niște pantaloni de trening la care ține minte că nu a legat șnurul, după care a mers la Sebastian.

Totul a început ca o spovedanie. 

„- Ai prietenă? Ai avut prietenă?”, l-ar fi întrebat Jitaru.
„- Da, am vorbit cu o fată”, i-a răspuns Tudor

Sebastian mi-a zis: Am auzit că faci masaj bine. Nu-mi faci și mie? I-am făcut masaj. Și-a dat jos tricoul. Avea creme. M-a servit cu un pahar de suc. Inițial m-a întrebat dacă beau vin. El avea roze, parcă. Am refuzat pentru că am zis că e un test. Asta era în capul meu

, a povestit Tudor.

Spovedania a continuat.

„- Ai făcut ceva (cu fata, n.r.)?”, l-ar fi întrebat Jitaru.
„- Părinte, încă nu, că suntem tineri. Vorbim, un sărut…”
„- Dar cu băieți ai încercat?”

În momentul ăla, nu știu, am fost terminat. Toate gândurile mele că e test se împrăștiau. Am zis: „Nu, părinte, că e păcat”. (…) A luat mâna lui stângă, mi-a băgat mâna… Nu pe lenjerie. A băgat mâna direct și m-a strâns

, a spus, rușinat, Tudor.

„- Dacă vine unul acum și ți-o ia în gură pun pariu că vrei?”, a continuat Jitaru.

„Atât a zis și a băgat mâna! În momentul ăla am fugit. Eu papucii nu-i mai am. Aveam papuci de cameră, nu-i mai am. Am plecat în picioarele goale. Am alergat. Am încuiat (ușa camerei lui, n.r.) de două ori, am băgat preșul sub ușă să nu mai văd lumină pe holul ăla”, continuă amărât Tudor. 

Cu toate astea, nu a plecat de la seminar. A continuat să meargă la cursuri, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. A vrut să termine. 

„Dacă eram cu mintea de acum, mă gândeam: <Băi, ce cauți tu aici?> Nu ne gândeam atunci. Chiar nu ne gândeam. Nu ne-am pus problema: <Ce caut eu aici?> De ce nu am pus oare problema așa? Îmi vine o ciudă acum!”, oftează băiatul

În afară de unchiul său, Tudor nu a mai spus nimănui nimic atunci. Doar trei ani mai târziu duhovnicului său, nimeni altul decât cel mai apropiat om al lui Corneliu, călugărul Iorest, cel care se află astăzi alături de ierarh „în canon” la Mănăstirea Văratec. 

A primit un răspuns din cărți și nimic altceva.

„Nu toți suntem chemați să ținem drumul ales de Dumnezeu. Caută de te smerește că ai scăpat de diavol!”, i-ar fi spus călugărul Iorest


Jitaru nu a mai încercat să-l abordeze niciodată. A continuat însă să abordeze alți elevi. Să-i cheme în chilia lui la un suc.

Eu când intru în biserică,
îngerul Domnului îmi ia păcatele

În 2010 un alt elev i-a căzut victimă. Bogdan era tot în primul an când călugărul Jitaru l-a abuzat sexual. A fost nevoie de mai multe discuții purtate pe parcursul a trei luni pentru ca Bogdan să se deschidă în fața reporterilor Să fie lumină

A spus, progresiv, atât cât a putut. 

La prima discuție, undeva în mai, nu a vorbit foarte multe. Confruntat cu reacțiile preoților din Vaslui care arată cu degetul spre elevii care nu au vorbit, Bogdan a întrebat nervos:

Cui să spună copiii? Părinților? Niște oameni simpli, de la țară, care nu ar fi avut cum să înțeleagă sau care poate nici nu i-ar fi crezut. Cui să spună copiii? Unui alt preot din seminar, care, cel mai probabil, era din gașca abuzatorilor?


Abia în conversațiile ce au urmat Bogdan a început să povestească despre interacțiunea cu Jitaru și cele întâmplate. 

„Eu eram într-o seară la episcopie în strana și el făcea cu rândul la episcopie la slujbă. Era săptămâna lui. M-a chemat în altar și a început să mă întrebe de situația financiară. Bine, eram un copil prost… După slujbă m-a luat la el în chilie și mi-a dat niște fructe atunci. Așa am luat eu contact cu el”, își amintește Bogdan

Chiliile de la Episcopia Hușilor, într-o zi din august 2019.

Din relatările mai multor seminariști, Jitaru era foarte prietenos cu elevii. Iar elevii voiau să fie prieteni cu el, căci știau cine e și ce are. Avea putere în episcopie și le oferea prietenilor săi protecție, beneficii, învoiri, deplasări în diferite locuri. Precum însuși episcopul, avea și el, putem spune, propria metodă prin care ademenea seminariștii. 

La fel ca Tudor, Bogdan ține foarte bine minte ziua în care s-a întâmplat. Era 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe. Și era în primul an de seminar. Avea 15 ani. Spre deosebire de Tudor, el nu a putut fugi. În cazul lui a existat contact sexual. 

În cazul lui a fost vorba de viol. 

Am trăit o traumă acolo. Eu după ce s-a întâmplat chestia aia, eu într-o săptămâna nu cred că am dormit cinci ore. Nu exagerez!

, a continuat Bogdan

Mai mult nu a vrut să spună despre episodul abuzului. Iar reporterul nu a insistat. Din interacțiunile avute cu Bogdan era clar că e o zonă mult prea dureroasă, un colț prea ascuțit al amintirilor, în care se ferește să intre. Ce a putut însă să spună este cum s-au derulat lucrurile după seara de 23 aprilie. 

Bogdan a povestit cele ce i s-au întâmplat călugărului Grigorie, unul dintre duhovnicii seminariștilor. Ar fi vrut nu facă nimic, să meargă mai departe. Dar călugărul l-a învățat să-l înregistreze pe Jitaru când recunoaște că l-a abuzat, pentru ca acesta să răspundă pentru faptele sale. 

I-am trimis călugărului Jitaru scrisoare la penitenciar pentru a-i solicita o întâlnire. Nu am primit niciun răspuns. Anterior scrisorii am încercat fără succes să-l contactăm prin intermediul avocatului care l-a reprezentat în procesul de șantaj. 

Și Bogdan a făcut acea înregistrare. L-a întrebat pe Jitaru dacă a mai făcut asta și cu alți elevi și călugărul a negat, dar a recunoscut contactul sexual avut cu Bogdan. 

La vreo săptămână sau două l-am înregistrat. Eram pe afară pe la episcopie, ne plimbam și aveam reportofon din ăla. Și eu tot îl întrebam. Încercam să-l trag de limbă. Ce putea să tragă de limbă un copil de 15 ani… El era sigur pe el. Îl durea in fund. Mergea râzând, chiar nu avea nicio treabă. Dar da, recunoaște.

, povestește stingher Bogdan. 

Înregistrarea a ajuns imediat la Grigorie, care, din relatările lui Bogdan, dar și ale altor trei seminariști, s-a dus cu ea la PS Corneliu.

Părintele Grigorie, în dreapta imaginii, la o slujire arhierească la Mănăstirea Sihăstria Putnei din iunie 2013. | Foto: Mănăstirea Sihăstria Putnei

„El mi-a dat aparatul ăla, l-am înregistrat, după aceea i-am dat aparatul. Și apoi mi-a zis că s-a dus la Corneliu cu aparatul și Corneliu a zis că rămâne la aprecierea mea dacă vreau să fac public sau nu. Așa mi-a zis Grigorie că i-ar fi zis Corneliu”, continuă băiatul.

Nu se știe exact ce au discutat cei doi. Cert e că la începutul următorului an școlar Grigorie nu mai era la seminar. A plecat la Sihăstria Putnei, iar Jitaru a rămas liniștit în Episcopie, aproape de elevi.

În februarie, doi reporteri Să fie lumină i-au făcut o vizită părintelui Grigorie la mănăstirea de lângă Rădăuți. A negat că elevul Bogdan i-ar fi relatat vreodată despre abuzul călugărului Jitaru. A recunoscut că unele zvonuri existau și că auzise o astfel de ipoteză de la alți elevi. „Știți cum sunt adolescenții, spun multe…”, a mărturisit Grigorie în discuția purtată cu reporterii Să fie lumină.

Părintele călugăr a susținut că, și în eventualitatea în care ar fi avut cunoștință despre astfel de lucruri, nu s-ar fi expus mergând singur la episcop cu asemenea acuzații. Ar fi făcut-o doar de mână cu elevul seminarist abuzat.

Dar abuzatul, Bogdan, n-a avut vreodată puterea de a le spune nici măcar părinților săi despre întâmplările prin care a trecut la seminarul teologic din Huși.

La recomandarea lui Grigorie, Bogdan susține că s-a dus să-i povestească cele întâmplate și directorului seminarului, preotul Andrei Zăgan. Cu ce s-a ales după mărturisire a fost o continuă persecuție din partea acestuia. 

La un an după viol, Bogdan s-a dus și la PS Corneliu să-i spună despre Jitaru. S-a făcut că atunci aude pentru prima dată de așa ceva. Nu a făcut nimic în privința călugărului, dar s-a oferit să-l ajute pe Bogdan oricând are nevoie. 

Din cauza acelei înregistrări, Corneliu încerca să mă protejeze. El s-a speriat că, dacă eu dau aia, Sebastian o să dea și el ce are despre Corneliu. Era ceva indirect

, a spus Bogdan, care, în final, a ajuns să înțeleagă dinamica relațiilor de putere de la Episcopia Hușilor.

Unuia dintre seminariștii apropiați de Bogdan, care știe toată povestea, i-a rămas în minte răspunsul lui Jitaru atunci când elevul l-a întrebat cum a putut să-i facă ce i-a făcut, preot fiind:

Băiete, eu când intru în Biserică vine îngerul Domnului și-mi ia păcatele. Și mi le dă înapoi când ies.

Așa ar fi răspuns călugărul Sebastian de la Huși la acuzația de viol. 

Jitaru nu l-a mai abordat pe Bogdan după episodul de abuz. Iar Bogdan și-a văzut mai departe de seminar. La fel ca lui Tudor, nu i-a trecut o secundă prin cap să meargă la poliție. Era un adolescent de 15 ani, prins în menghina invizibilă de la Huși.

La prima discuție purtată cu Să fie lumină, Bogdan ne-a întrebat dacă vom face dreptate cu investigațiile pe care le vom publica și ne-a spus că seminarul de la Huși ar fi trebuit închis de multă vreme. 

În ultima noastră convorbire, Bogdan s-a arătat dezamăgit că oamenii legi au rezolvat doar șantajul și că nimeni nu se ocupă de abuz. 

Tăcerea complice

Concluzia expeditivă a acestei povești despre abuzuri, minciuni și compromisuri – multe îmbrăcând haina preoțească – este că elevii seminarului nu au avut practic nicio șansă. Când nu au vorbit, li s-a reproșat că nu au spus nimic. Când au vorbit, s-au lovit de zidul tăcerii și complicității. Cum ar fi putut Preasfințitul Corneliu să ia vreo măsură împotriva lui Jitaru, când monahul îl șantaja cu exact aceleași fapte comise de ierarh? 

Tăcerea complice este a unor cercuri de oameni aflați fie în interiorul seminarului – director, pedagogi, profesori, călugări; fie în afara seminarului, dar în interiorul Episcopiei Hușilor – consilieri episcopali, preoți; fie cu totul în afara lumii bisericești – Inspectoratul Școlar Județean Vaslui.

Tăcerea e și a unora dintre elevii de seminar.

Vestea existenței filmărilor ajunsese, în deceniul de zvonistică și șantaj de la Huși, inclusiv la preoți, care abordează elevi de seminar și-i ofertează cu sume generoase pentru a face rost de imagini. 

Nu doar fostul seminarist și actualul preot Ionuț Ursac contribuie la răspândirea informațiilor arătând selectiv secvențe din filmări. O face și călugărul Jitaru, prin elevii seminariști pe care, de la generație la generație, și-i ia pe post de protejați sau executanți. 

Andrei B. a fost unul dintre ei. Elevul a făcut un print după o secvență de pe una dintre înregistrări și a început să arate facsimilul prin seminar. Acum refuză să discute despre acest episod. 

În cursul documentării, ni s-a indicat în repetate rânduri că abuzurile Preasfințitului Corneliu țin de bucătăria internă a Bisericii Ortodoxe. Așa că am întrebat, prin purtătorul de cuvânt al Episcopiei Hușilor, Cosmin Gubernat, ce a făcut instituția pe care o reprezintă după ce au apărut imaginile din 2017. 

Părintele susține că, la momentul respectiv, ar fi fost o anchetă din care ar fi reieșit că în seminar nu s-a petrecut niciun abuz. Aceasta a fost concluzia de la momentul respectiv.

Tot de la părintele Gubernat am aflat că inclusiv Inspectoratul Școlar Județean Vaslui ar fi făcut o anchetă după apariția înregistrărilor în presă.

Am adresat câteva întrebări conducerii inspectoratului, dar ne-a răspuns inspectorul de religie Monica Mocanu. Aceasta ne-a asigurat sec că:

„ISJ Vaslui este în permanență preocupat de siguranța elevilor – au fost efectuate inspecții tematice care au, pe lângă alte obiective, și modul prin care este asigurată siguranța elevilor”. 


Din septembrie 2006, directorul seminarului din Huși este preotul Andrei Zăgan. Timp de 11 ani, la el nu a venit niciodată niciun elev care să-i vorbească despre abuzuri. Așa susține el. Niciun elev, niciun angajat, nimeni. Nimeni nu i-a semnalat vreodată ceva. În 2017, pe fondul imaginilor cu PS Corneliu apărute în presă, directorul a pornit o anchetă. Din nou nu a reieșit nimic greșit. 

Directorul Andrei Zăgan, alături de Preasfințitul Corneliu și generația de seminariști 2007-2011.

Despre elevul care, în 2010, a venit să-i spună că a fost abuzat de călugărul Jitaru, părintele director spune că nu a fost așa. Admite doar că atunci „au fost ceva zvonuri” legate de abuzul lui Jitaru. În plus, a mai discutat tot atunci, la spovedanie, cu cineva despre zvonurile care circulau. Ce a făcut atunci Zăgan?

„Am încercat să verific într-un mod indirect și discret. Mai mult de atât, am încercat să-i țin pe sub observație pe elevii mei. Să nu intre în contact cu oameni din afara seminarului”.


Zeci de seminariști știau de filmări, de abuzuri. Cu toate acestea, directorului nu i-a ieșit nimic la anchetă. Deși avea și alte metode și oameni prin care să verifice lucrurile. 

Pedagogul, de pildă, era omul din seminar care știa orice mișcare. Știa cine lipsește peste noapte din cămin, cine vine târziu, cine pe cine învoiește, cine lipsește de la activități. Singurul pedagog care a vorbit a fost Didina Brănici, dar directorul nu a luat-o niciodată în seamă. Tocmai pentru că nu trecea cu ochii închiși pe lângă cele văzute, poziția Didinei a fost preluată de oameni maleabili, dispuși la compromis și la tăcere. Printre ei, Gheorghe Vrabie. 

L-am prins pe părintele Vrabie în ianuarie 2019, când ieșea de la o pomană. Din 2018 este preot la parohia din Tătărăni, a fost hirotonit de noul episcop, Preasfințitul Ignatie. Discuția cu el a fost scurtă.

Vrabie: Eu nu știu nimic, vorbiți la Episcopie.
Să fie lumină: Ați fost totuși pedagog în seminar.
Vrabie: Ce știu eu ce făceau ei la Episcopie? E treaba lor!

Pedagogul nu spune degeaba că nu știe ce făceau ei la episcopie. Știe că abuzurile nu au avut loc în camerele de cămin, de care el însuși răspundea, ci în chiliile de la episcopie.

Clădirea Seminarului Teologic Ioan Gură de Aur din Huși.

În iarna în care a avut loc scurta discuție cu părintele Vrabie, reporterii Să fie lumină au luat timp de o săptămână la rând parohiile din județul Vaslui, pentru a discuta cu preoții despre abuzurile din seminarul de la Huși. 

Aproape toți cei chestionați au ridicat din umeri. Nu știau nimic, nu sunt în măsură să discute despre așa ceva, nu comentează. Au arătat cu degetul spre copii – de ce nu au vorbit atunci când s-a întâmplat?. I-au considerat chiar vinovați, pentru că erau homosexuali, deci „duc același păcat precum Corneliu”. 

Câțiva au recunoscut, totuși, că nu aveau ce să facă dacă un copil venea la ei să le spună că a fost abuzat. Nu puteau merge la episcopie pentru așa ceva. Spre liniștea lor, au decis că abuzul sexual e strict treaba copiilor și a părinților. Nicidecum a Bisericii, care îl găzduia și alimenta prin normele, conduita și (in)acțiunea oamenilor în sutane.

Să fie lumină: Am ajuns și la cazurile unor foști seminariști care spun că au fost abuzați sexual.
Preot: Și ei de ce nu au vorbit? 
Să fie lumină: Dacă la dumneavoastră venea un copil să vă spună, puteați face ceva?
Preot: Păi, nu știu. În momentele alea…

Dacă s-au întâmplat sau nu, dacă sunt adevărate sau nu, nu am stat niciodată să cercetez. Eu nu știu care este rostul acestui subiect. Nu pot să știu dacă a fost ceva sau nu. Dumnezeu știe. Nu mă interesează viețile private ale altora. Eu sunt dator să mă rog pentru cei încredințați mie, nu să judec. E un lucru care ar trebui lăsat așa”. (fost seminarist, actualmente preot)

Credeți că Dumnezeu nu o știut și de Corneliu?

În ianuarie 2019, la startul documentării, reporterii Să fie lumină au intrat în biserica din Huși a preotului Marcel Miron, fost protopop între 1990 și 2010. Era o zi de sâmbătă, la ceas de seară, după vecernie. Explicațiile căutate la părintele Miron s-au transformat rapid în acuzații la adresa reporterilor. Întrebările au fost întâmpinate cu superioritatea celui care, trăind în Adevăr, nu mai are de ce să caute faptele.

Miron: Nu, voi veniți cu mintea căpăcită de tot felul de lucruri.
Să fie lumină: De ce spuneți asta?

Miron: Uite că așa spun eu. După 45 de ani de preoție pot spune ce vreau eu. Dumneata vii la mine ca să faci bârfă. Voi vreți să spargeți târgul cu niște vești în plus.
Să fie lumină: Prima dată vrem să aflăm ce s-a întâmplat. Dacă spuneți că nimic, noi o să consemnăm asta.

Miron: Eu cred că niciun preot nu se poate afilia la ce vrei tu să faci. Însoară-te, fă cinci copii și du o viață frumoasă. Restul sunt niște ispite. Voi, dacă vă plătește cineva… Nu aveți voi bani nici să vă plimbați de colo încoace. Poate vă plătește neomarxismul de stânga, LGBT.


Ne-am despărțit deci în dihonie de părintele Miron – care ne-a arătat tunător ușa, poftindu-ne afară din biserică.

O explicație mai coerentă pentru tăcerea din jurul abuzurilor comise în seminarul de la Huși a venit din partea unui călugăr cândva apropiat de episcopul Corneliu. Este vorba de unul dintre primii săi diaconi, monahul Mihail Bobârnat, prezent la Huși undeva la începutul anilor 2000. 

A plecat repede de la episcopie, după un an, și mai multe surse consultate în cursul documentării spun că a făcut-o după ce s-a lămurit ce năravuri avea Preasfințitul. A stat mai multă vreme la Mănăstirea Sâmbăta, după care s-a retras la Schitul Chirpăr, lângă Agnita, în Sibiu.

Am dialogat la finalul verii, după slujbă, în camera care-i servește drept biserică. La intrare, mai multe persoane așteptau în liniște să intre la duhovnicul Bobârnat, pentru a-și ușura durerile sufletești și pentru a găsi măcar câteva răspunsuri la întrebările lor.

Cu întrebări au venit și reporterii Să fie lumină. Mihail Bobârnat ne-a primit cu surprindere și milă.

Nu a negat niciunul din abuzurile episcopului. Dar a încercat să ne explice, cumva paradoxal, de ce nu avem nicio autoritate morală să le documentăm.

Bobârnat: Sunteți pe un drum care nu vă așează corect în fața lui Dumnezeu. Nu veți avea folos, poate o mulțumire sufletească că ați făcut…da, credeți că e mare lucru să se afle că Corneliu o făcut abuzuri?
Să fie lumină: Foarte mare lucru.

Bobârnat: Dar se știu lucrurile astea. Voi vreți să le dovediți. Voi vreți să siliți statul să intervină într-o chestiune a bisericii?
Să fie lumină: Nu. Statul să intervină într-o chestiune de ordin penal – abuz sexual de minori, sistematic, într-un seminar.

Bobârnat: Nu o fost niciun abuz de felul asta care să fi fost pedepsit, și nu e singurul și nici primul. Și în plus de asta statul are o oarecare rezervă în a interveni în viața internă a bisericii.
Să fie lumină: Părinte, dar nu e viața internă a Bisericii. E un caz de abuz. 

Bobârnat: Voi o să obțineți dreptatea într-o oarecare măsură, adică adevărul, adevărul dreptății, nu adevărul filosofic. Și o să păgubiți de opt ori pentru beneficiul ăsta. Voi o să scoateți la lumină adevărul, o să fie pedepsit Corneliu, să zicem. Toată povestea asta va crea o nouă tulburare, ca în 2017, în care foarte mulți se vor sminti, vor respinge biserica, se vor scârbi de preoți.

Dumnezeu îngăduie și răul. Credeți că Dumnezeu nu o știut și de Corneliu? Rău mare o făcut Corneliu, prin faptul că a smintit o lume întreagă și prin faptul că o distrus suflete, abuzându-le. Dar răul se continuă prin ținerea pe tapet a unor chestiuni care tulbură mintea omului.

Canonul și pușcăria

E liniște și cald la Mănăstirea Văratec din județul Neamț la început de septembrie. Pe străzile din sat se aude doar vocea comerciantului ambulant care anunță măicuțele că are de vânzare pepeni și ardei roșii. Maicile încep să iasă una câte una la porți, în veșmintele lor care pictează cu negru fundaluri de alb și bleu. 

Nu e încă ora prânzului. O luăm la pas pe unul din drumurile neasfaltate din sat. Lăsăm drumul și o luăm pe o cărare care duce în vârful unui deal de pe care se poate vedea Văratecul. De acolo se observă o construcție uriașă. Coborâm spre casă. Poarta e încuiată cu un lacăt, de parcă nu ar locui nimeni acolo. 

Casa Partenie Ciopron este administrată de Mănăstirea Văratec și ocupă un punct înalt al așezării monahale, fiind ferită de ochii și pașii curioșilor.

Cât ne tragem sufletul, se văd venind două persoane pe lângă care aleargă doi câini pitici. Sunt Preasfințitul Corneliu și călugărul Iorest, întorși de la plimbarea matinală. Le dăm binețe. Nu răspund. Insistăm. Răspunde sec călugărul Iorest, după care intră amândoi repede în curte, cu cei doi câini. Încuie în grabă lacătul după ei și dispar ca niște năluci în casă.

Am ajuns în Neamț la recomandarea purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Vasile Bănescu. I-am cerut oficial un interviu cu PS Corneliu aflat sub ascultarea Sfântului Sinod. Ne-a trimis la Văratec să luăm aprobare direct de la maica stareță. Pe maică am găsit-o la biroul ei. Ne-a trimis pentru binecuvântare la Mitropolitul Moldovei, căci – susține monahia – ea e doar o gazdă. Și ne-a sugerat să-l lăsăm pe Dumnezeu să lucreze. De la Mitropolia Moldovei ni s-a comunicat că Preasfințitul nu dorește să acorde niciun interviu.

Ne transmite clar asta și aghiotantul său, părintele Iorest, pe care îl contactăm telefonic din parcarea Mănăstirii Văratec. Preotul călugăr nici nu așteaptă să încheiem formal convorbirea. Ne trântește pur și simplu telefonul în nas.

Insistăm la fața locului, chiar la poarta casei care-l găzduiește pe Preasfințit.

„Lăsați-l, săracu’, să-și vadă de canonul lui!”, ne sfătuiește o călugăriță în timp ce încercăm zadarnic să-l contactăm, peste gardul de fier, pe „episcopul retras Corneliu”.

Pedeapsa lui aici, pe pământ, este să stai într-o casă cât o școală pricopsită de la oraș, în buza pădurii umbroase de brazi de la Văratec, să ai salariu, aghiotant și șofer pe cheltuiala statului, să fii hrănit și îngrijit de maicile de acolo și să nu răspunzi înaintea legii pentru fapte care ar duce într-o sală de judecată orice alt cetățean al acestei țări.

Mai ghinionist, Sebastian Jitaru își ispășește canonul  la pușcărie, în Penitenciarul Vaslui, dar nu pentru vreuna dintre faptele sale de abuz sexual, ci pentru că l-a șantajat pe Preasfințitul Corneliu cu imaginile celorlalte abuzuri sexuale, comise chiar de episcop.

După-amiaza e blândă deasupra Văratecului – și ceva patriarhal, de început de lume, plutește peste coline. 

Dar noi mergem mai departe în căutarea faptelor.

Continuăm în episodul 4 al seriei jurnalistice despre abuzurile sexuale petrecute în Episcopia Hușilor sub domnia arhierească a Preasfințitului Corneliu.

 

(Au contribuit Vlad Stoicescu, Ovidiu Vanghele, Octavian Coman și Andrei Crăciun. Seria jurnalistică despre faptele de abuz sexual petrecute în Episcopia Hușilor reunește, deci, contribuțiile documentare ale tuturor reporterilor implicați în proiectul Să fie lumină.)

 

Erată: O versiune anterioară a acestui articol identifica eronat unul dintre colegii preotului Ionuț Ursac, care ar fi văzut în 2007 imaginile compromițătoare în camera de cămin de la seminar, ca fiind Iosif Anastasie. Numele corect al persoanei indicate este Teodor Anastasiei.

Să fie lumină!

Publicăm un întreg serial de presă despre abuzurile sexuale comise la seminarul teologic ortodox din Huși, sub domnia episcopală a Preasfințitului Corneliu. Continuăm – dar avem nevoie de sprijinul financiar al cititorilor.

Despre autori