SUMAR AL ÎNTÂMPLĂRILOR
» În vara anului 2017, un mega-scandal de șantaj petrecut în Episcopia Hușilor tulbura viața bisericească la vârful Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Preasfințitul Corneliu, episcop peste credincioșii ortodocși vasluieni, depunea o plângere penală la DNA Iași.
» Ierarhul le semnala procurorilor faptul că este amenințat de trei subordonați cu publicarea unor imagini video compromițătoare. Se operau arestări, iar înregistrările aflate la originea șantajului erau ridicate de procurori de la domiciile șantajiștilor.
» Public, BOR poza în instituție uimită și ultragiată de natura și amplitudinea dezvăluirilor. Biserica organiza în grabă un sinod și accepta retragerea benevolă a ierarhului din județul Vaslui.
» Dar mărturiile obținute și coroborate de reporterii Să fie lumină arată că lucrurile ar fi stat, de fapt, altfel decât în poza oficială. După toate datele Să fie lumină, Patriarhia Română ar fi știut (cu ani de zile înainte de izbucnirea scandalului de șantaj) de existența și conținutul casetelor compromițătoare.
» Sebastian Jitaru, monahul șantajist care strângea cu meticulozitate probe video ale năravurilor episcopului Corneliu, încercase în repetate rânduri să ajungă la Patriarhie cu imaginile compromițătoare. Voia să-și negocieze astfel propria ascensiune în cercul de putere al BOR.
» Chiar oameni aflați în proximitatea Preafericitului Daniel fuseseră informați personal de Jitaru cu privire la nărăvurile Preasfințitului Corneliu. Jitaru le spusese inclusiv despre existența unor secvențe intime avându-l ca protagonist pe episcopul Hușilor, în timp ce abuza elevi de seminar
» Unul dintre acești oameni, un fost diacon al Patriarhului, recunoaște că a fost înștiințat de Jitaru despre întâmplările de la Huși, dar susține că nu i-a dus vestea celui mai important om din BOR pentru a nu risca “să-mi iau bobârnace”.
» Săptămâna trecută, episcopul retras Cornel Onilă și fostul călugăr Sebastian Jitaru au fost reținuți pentru 24 de ore, apoi arestați preventiv pentru 30 de zile, de procurorii Parchetului Curții de Apel Iași.
» Măsurile au fost dispuse într-un dosar de infracțiuni sexuale deschis în august 2019 urmare a seriei de investigații Să fie lumină despre sistemul de abuz clerical de la Huși. Am publicat până acum trei episoade ample despre secretele, năravurile și victimele chiliilor BOR din județul Vaslui, în era episcopului Cornel Onilă.
» După arestările dispuse de procurori în cazurile Onilă și Jitaru, BOR a emis un comunicat de presă în care arată că “Biserica, prin Sfântul Sinod, a tranșat cazul fostului episcop de Huși în iulie 2017, conform datelor existente atunci, retrăgându-i toate atribuțiile și funcția de episcop”.
» Poziționarea de astăzi a instituției clericale indică faptul că în vara anului 2017 BOR n-ar fi avut date la îndemână despre sistemul extins de abuzuri sexuale de la nivelul eparhiei vasluiene.
» Toate informațiile strânse de Să fie lumină în mai bine de 14 luni de documentare contrazic însă versiunea publică a BOR. Episodul 4 al seriei Chiliilor arată, cu date și fapte, că Patriarhia Română ar fi întregit prin propria tăcere și inacțiune complicitatea abuzivă din jurul infracțiunilor sexuale ale episcopului retras Cornel Onilă.
EPISODUL IV
Omul în alb
Suntem în vara anului 2016, mai sunt 12 luni până la izbucnirea scandalului de șantaj bisericesc din iunie 2017 care avea să determine vacantarea funcției episcopale din eparhia Hușilor (structura BOR care domnește canonic peste credincioșii din județul Vaslui).
Într-unul dintre birourile episcopiei vasluiene se strâng, în mare taină, trei conspiratori.
Călugărul Sebastian Jitaru și preoții Paul Rariță și Răzvan Bumbu fac planul de atac la episcopul lor, Preasfințitul Corneliu. Cei trei vizionează împreună câteva imagini video cu conținut sexual. Secvențele îl arată pe ierarhul locului în ipostaze intime alături de un elev al seminarului teologic din Huși. Șantajiștii decid ce e de făcut pentru a-i fi forțată mâna episcopului să se retragă.
Spre finalul conversației, călugărul Jitaru, capul operațiunii de șantaj, cel care pusese practic pe masă filmarea compromițătoare, se laudă în fața partenerilor de acțiune:
Ascultați ce vă spun eu: mă piș pe filmul ăsta, pentru mine ăsta-i zero! La mine-i altceva mai puternic, pe care nu-l va vedea nimeni.
Două persoane au văzut. De acolo, sus, sus, sus, sus, sus… nu așa un prost în negru… unul în alb!
Acolo se știe!, spune sigur pe el Jitaru, în timp ce face un gest cu palma care sugerează un palier superior, intangibil micilor funcții preoțești strânse în încăpere.
Aia-i puterea mea!, conchide convins monahul.
Discuția de taină din biroul Episcopiei Hușilor a fost filmată pe ascuns de unul dintre protagoniști și se află în posesia reporterilor Să fie lumină.
Un an mai târziu, în vara anului 2017, Sebastian Jitaru era ridicat de procurorii DNA Iași într-un dosar de șantaj deschis ca urmare a unei plângeri penale înaintate de episcopul Corneliu al Hușilor (pe atunci aflat încă în funcție). Ierarhul BOR din Vaslui reclamase că este amenințat cu publicarea unor imagini compromițătoare.
Iar statul român intervenea în forță, prin organele sale judiciare. Toate evidențele video erau recoltate chirurgical din teren și ferecate într-un fișet la DNA.
Pusă în mișcare, justiția construia adevărul juridic al unei acțiuni de șantaj care – arată rechizitoriul DNA Iași întocmit de procurorul Cristina Chiriac – se desfășurase activ de-a lungul câtorva săptămâni din mai-iunie 2017, lăsându-l pe reclamantul Onilă înfricoșat, distrus sufletește, temător pentru imaginea sa și a Bisericii Ortodoxe, incapabil să mai dispună de libertate interioară.
La șantaj nu e nevoie să demonstrezi dacă amenințarea este reală sau inventată. Așa că statul român, prin DNA Iași, nu s-a preocupat să studieze conținutul înregistrărilor video, nici să cerceteze și încadreze penal faptele ilustrate în ele. Statul s-a preocupat doar să probeze că împotriva episcopului BOR din Huși se comisese un șantaj.
Într-un final, construcția juridică asamblată de DNA Iași avea să se soldeze cu verdicte de condamnare pentru șantajiști (stabilite definitiv în martie 2019). Preasfințitul Corneliu își pierdea funcția (la finalul verii anului 2017) pe fondul scandalului public iscat, dar evita o eventuală încadrare penală a propriilor fapte de abuz sexual asupra unor elevi. Rămânea, formal, doar o victimă a șantajului.
Retras la canon (o formulă clericală de ispășire a păcatelor), la Mănăstirea Văratec din Neamț, într-o casă cât o școală, îngrijit și hrănit de măicuțe, păstrându-și chiar și titlul de preasfințit la pachet cu toate beneficiile aferente, PS Corneliu nu a ajuns înaintea unei instanțe pentru a da socoteală pentru faptele sale.
Chestiunea casetelor video cu care fusese amenințat – și care intraseră în posesia organelor de cercetare penală, la perchezițiile domiciliare operate de DNA Iași în dosarul de șantaj – a fost, vreme de doi ani, ferecată la fișet, ignorată și uitată.
Nici instituțiile BOR n-au fost interesate de cercetarea întâmplărilor și aflarea adevărului, deși Biserica dispune de organe interne de judecată canonică. Dreptatea făcută victimelor – chiar și cu întârziere – nu a fost însă printre prioritățile ierarhilor ortodocși din Sfântul Sinod.
Începând din august 2019, Să fie lumină publică în serial istoria abuzurilor, tăcerilor și complicităților de la Huși, care au făcut posibil ca, vreme de peste un deceniu, episcopul BOR al locului să întrețină relații sexuale cu elevi ai seminarului teologic din oraș.
După publicarea primului episod al seriei jurnalistice, Parchetul Curții de Apel Iași a reluat cercetările cu privire la faptele de abuz ale Preasfințitului Corneliu, solicitând de la DNA Iași probatoriul video ținut la sertar vreme de doi ani de zile.
Cărăușul de casete
Documentarea Să fie lumină, întreprinsă de șase reporteri de-a lungul unui an și mai bine, arată că istoria abuzurilor sexuale petrecute la Huși e mult mai complicată decât decupajul judiciar realizat de DNA Iași în vara lui 2017.
Șantajul, în sine, n-a fost o realitate derulată în doar câteva săptămâni. Iar episcopul Corneliu era departe de a fi surprins (cu atât mai puțin înfricoșat) de existența unor filmări video. Preasfințitul știa în 2017 că astfel de casete circulă, știa cine le realizase, când, în ce condiții și cu ce scop.
Iar Corneliu nu era singurul informat cu privire la această stare de fapt, care influența de mulți ani toate aspectele vieții confesionale din județul Vaslui.
Bisericii Ortodoxe Române și forurilor ei cele mai înalte le fuseseră semnalate în mai multe rânduri năravurile episcopului de Huși.
Șantajistul Sebastian Jitaru încercase de-a lungul anilor să ajungă la Patriarhia Română cu filmările compromițătoare, arată mărturii multiple obținute și coroborate de reporterii Să fie lumină.
Jitaru vorbise despre existența și conținutul acestor casete cu alți călugări și preoți din eparhie, cu foști seminariști ai unității teologice din Huși, cu șoferi ai altor ierarhi BOR, cu alți și alți oameni din sfera instituțiilor bisericești – cu scopul fundamental de a determina transmiterea informațiilor compromițătoare către Patriarhia Română.
La momentul arestării sale din vara lui 2017, Sebastian Jitaru trecuse de mult de etapa tatonărilor pe filiera clericală Huși-București, în încercarea sa de a-l înștiința pe Preafericitul Daniel, omul aflat în vârful sistemului de putere din BOR, de existența și conținutul casetelor video avându-l protagonist pe episcopul Corneliu.
Mai exact, trecuse de cel puțin șase ani.
Anul era 2010- 2011 când călugărul de la Huși lua legătura cu un fost psalt al Catedralei patriarhale din București – și diacon al Preafericitului Daniel! – pentru a obține o intrare la Patriarhie. Obiectivul era să-i prezinte filmările video cu episcopul Corneliu. Și, evident, să extragă beneficii clericale din asta.
Jitaru nu era deloc la prima tentativă de acest fel pentru că obiectivul său strategic era să ajungă numărul 2 în eparhia Hușilor, adică episcop-vicar, cu loc rezervat în Sfântul Sinod.
Nu deținem proba ultimă a faptului că înregistrările video au ajuns efectiv pe masa Patriarhului, dar avem certitudinea că – în executarea planurilor sale – Jitaru a încercat (folosind multiple filiere) să ajungă cu imaginile la Patriarhie.
Călugărul șantajist de la Huși nu s-a ferit să le transmită conspiratorilor săi că deținea filmări mult mai importante decât cea folosită efectiv în acțiunile de constrângere a lui PS Corneliu.
În vara lui 2016, cu un an înainte de intrarea procurorilor DNA pe filiera șantajului bisericesc, călugărul Jitaru susținea că are ceva atât de puternic în materie de imagini încât doar unul în alb avusese acces la ele.
Iar implicarea înaltelor foruri BOR în chestiunea abuzurilor de la Huși e probată de alte și alte elemente contextuale coroborate de reporterii Să fie lumină de-a lungul documentării seriei jurnalistice.
Am vorbit cu persoane care au văzut o parte din filmările video incriminante, fiind solicitate apoi – chiar de către călugărul Jitaru – să acționeze pentru diseminarea lor către Patriarhia Română.
Am vorbit cu persoane care – deși susțin că n-au vizionat înregistrările – recunosc că au fost solicitate de-a lungul timpului – tot de către Jitaru – să ducă vorba existenței lor la Patriarhul Daniel.
Avem multiple mărturii – de la oameni aflați, în unele cazuri, la sute de kilometri distanță unul de altul – care descriu conținutul extins al filmărilor.
Nu toate secvențele probează strict abuzul sexual comis de episcop. Unele descriu de pildă, conform surselor intervievate, și felul în care Corneliu încerca să-i convingă pe elevii atrași în budoarul său că astfel de fapte ar fi perfect normale în Biserică, iar exemplele arhiereilor căzuți în desfrâu ar fi multiple.
Surse Să fie lumină – care cunosc în mod direct conținutul filmărilor – susțin că, pe una dintre filmări, PS Corneliu ar fi surprins pronunțând nume de ierarhi BOR cu năravuri similare.
Avem, în ultimă instanță, chiar indicii culese din actele judiciare ale procesului de șantaj instrumentat după plângerea penală depusă în 2017 la DNA Iași de fostul episcop al Hușilor.
Mergem, din act judiciar în act judiciar, pe filiera procesului de șantaj desfășurat în primă instanță la Tribunalul Vaslui.
Săgeata Patriarhiei
Ziua este 13 aprilie 2018, când Cornel Onilă (numele de mirean al Preasfințitului Corneliu) se prezintă înaintea instanței vasluiene pentru a fi audiat în calitate de martor în cadrul procesului de șantaj pornit chiar pe fondul plângerii sale.
Au trecut zece minute peste ora 9 dimineața când persoana vătămată începe să vorbească. În prima parte a audierii, Corneliu susține că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale instrumentate de procurorii DNA Iași.
Apoi, luat la întrebări de avocații părților inculpate, Preasfințitul (deja episcop retras la momentul ședinței de judecată de la Tribunalul Vaslui) începe să mintă în serie.
Neagă că ar fi știut, anterior perioadei mai-iunie 2017, de existența filmărilor compromițătoare. Asta în condițiile în care absolut toate mărturiile obținute de Să fie lumină în cursul documentării au ca punct de intersecție această evidență – episcopul Hușilor știa de înregistrări, fiind șantajat de mai multe ori de-a lungul anilor cu conținutul lor.
Aveți cunoștință despre ancheta făcută de preotul Sebastian Gabor de la Patriarhie în iunie 2015, care a fost trimis să verifice existența filmărilor care circulau la nivelul episcopiei?, întreabă la un moment dat avocatul lui Sebastian Jitaru.
Răspunsul lui Cornel Onilă, consemnat de grefierul instanței, este acesta – Nu a avut loc nicio anchetă. Anchetele se fac oficial, cu adrese oficiale înregistrate, cu martori.
O analiză oricât de superficială a declarației ierarhului duce la o concluzie simplă – Onilă nu neagă interesul forurilor superioare ale BOR pentru situația de la Huși, nu neagă nici măcar eventuala prezență în episcopie a unor soli ai Patriarhiei, ci atacă forma, susținând că n-ar fi putut fi vorba de o anchetă oficială, din moment ce astfel de demersuri sunt întreprinse formal și consemnate administrativ.
Un băiat foarte bun
Actele judiciare întocmite în cadrul procesului de șantaj nu sunt primul prilej care completează cu numele lui Sebastian Gabor inventarul de persoane și situații compilat de reporterii Să fie lumină în cursul documentării întreprinse în ultimul an.
De părintele Gabor – astăzi preot la o parohie din cartierul bucureștean Tineretului – am auzit prima oară de la Didina Brănici, pedagog la seminarul teologic din Huși până în 2010, an în care a fost înlăturată din unitate pe fondul unui conflict deschis cu Preasfințitul Corneliu.
Încercările Didinei Brănici de a atrage atenția asupra abuzurilor, inclusiv sexuale, petrecute în episcopia vasluiană au fost relatate de Să fie lumină în decembrie 2018.
Ani la rând, Brănici trimisese memorii și misive la Patriarhia Română, Mitropolia Moldovei sau autoritățile locale din învățământ (seminarul fiind și în sfera de jurisdicție administrativă a inspectoratului școlar local).
Nimeni n-a băgat-o vreodată în seamă. Doar confirmările de primire a corespondenței mai dau astăzi mărturia zbaterilor Didinei Brănici.
Didina Brănici este, mai ales, piatra de temelie a suspiciunii rezonabile că Patriarhia Română nu avea cum să nu știe de năravurile Preasfințitului Corneliu înainte de vara lui 2017, când scandalul de șantaj l-a obligat pe episcopul de Huși să se retragă din funcție.
Am văzut confirmările de primire ale corespondențelor repetate inițiate de Didina Brănici spre a le semna forurilor BOR abuzurile de la Huși.
Am văzut chiar un răspuns remis de Mitropolia Moldovei în 2007, care îi indica femeii că nu are competența de a cerceta canonic faptele. Episcopia Hușilor este cea învestită în acest sens, semnala mitropolia.
Cu alte cuvinte, episcopul Corneliu era chemat să se judece pe sine.
Un pedagog extrem de organizat și conștiincios, Didina Brănici deține evidența completă a elevilor trecuți prin căminul seminarului hușean până în 2009. Îl cunoaște pe Sebastian Gabor, care a absolvit liceul teologic în 2005.
Un băiat foarte bun, unul dintre vârfurile generației sale – așa îl descrie fostul pedagog pe elevul Gabor. Dar Didina Brănici își mai amintește ceva.
În anii terminali de seminar, Sebastian Gabor devenise unul dintre preferații Preasfințitului Corneliu (la momentul respectiv episcop-vicar al Hușilor). Apropierea dintre cei doi a determinat-o pe Brănici să îl avertizeze pe elevul Gabor cu privire la posibilele intenții ale ierarhului.
Didina Brănici știa deja, în 2004-2005, de năravurile bărbatului urcat fulgerător în ierarhia Bisericii Ortodoxe Române. Din relatările ei reiese că încă de la începutul anilor 2000 observase încercările repetate ale lui Onilă de a se apropia de elevi ai seminarului.
Așa că Didina Brănici l-a pus în gardă pe elevul Gabor, spunându-i ca va veni poate o vreme în care i se va cere să se lepede de Hristos, dar că nu trebuie să o ia pe această cale.
La început, elevul Gabor nu i-a spus nimic. Dar, după o vreme – susține Brănici – tânărul Sebastian i-a reamintit de discuția-avertisment.
Mi-a spus că am avut dreptate, că a înțeles ce încercasem să-i transmit și că nu s-a lepădat de Hristos
, rememorează astăzi Didina Brănici.
A fost sau n-a fost?
L-am vizitat pe părintele Gabor la parohia sa din cartierul Tineretului, pentru a discuta despre propria experiență ca elev al seminarului hușean și despre ipotetica sa prezență în eparhie din 2015, ca sol al Patriarhiei la Huși, în încercarea de a afla detalii despre filmările compromițătoare.
Preotul susține astăzi, la 15 ani distanță, că nu-și mai amintește dacă a avut vreo discuție cu Didina Brănici în care să i se fi atras atenția cu privire la intențiile și înclinațiile sexuale ale Preasfințitului Corneliu.
Neagă însă că ar fi fost în 2015 la Huși, pentru a cerceta ipotetica existență și presupusul conținut al casetelor video în care Onilă era surprins întreținând relații sexuale cu elevi de seminar.
Preotul susține că, după absolvirea seminarului, n-a mai fost decât de 2-3 ori în orașul vasluian. N-a ținut legătura cu foștii colegi. N-a avut contact cu evenimentele ulterioare din eparhie. Și-a văzut de viață și de cariera clericală în Capitală – unde a ajuns inspector eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Oricum, n-ar fi putut fi el cel trimis de Patriarhie să verifice asemenea circumstanțe de abuz episcopal, pentru că n-are poziția necesară pentru așa ceva.
Asta a fost versiunea părintelui Gabor în discuția purtată cu reporterii Să fie lumină.
Însă Sebastian Gabor are datele necesare pentru a fi fost implicat într-un astfel de demers. În primul rând, e un fost elev al seminarului hușean – calitate prin prisma căreia cunoștea clerici din administrația eparhială și avea suficiente relații locale pentru a cerceta informal zvonistica din jurul casetelor video.
În al doilea rând, Gabor este unul dintre absolvenții de la Huși care a pătruns în zona stratosferei de putere BOR de la București. Este, în fond, inspector eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Care e condusă, formal, de însuși Patriarhul Daniel.
În al treilea rând, numele preotului n-a fost invocat într-o circumstanță uzuală. Posibila sa implicare în circuitul casetelor video pe filiera Huși-București nu e produsul unor relatări anonime sau al unor fabulații de șuetă. Această implicare a fost chestionată chiar într-o instanță de judecată.
Ochii și urechile Martorului
Episcopiile BOR sunt structuri confesionale care distribuie (fiecare) sute de funcții clericale, dar dispun și de personal administrativ, de magazioneri, de șoferi sau de bucătărese. Oamenii din urmă văd adesea la prima mână apucăturile arhiereilor Bisericii.
Un astfel de personaj ne ghidează în hățișul de fapte care însoțesc evoluția în rang confesional a Preasfințitului Corneliu.
E început de toamnă, Anul Domnului 2019, și suntem în apartamentul sursei noastre. A fost de acord să stăm de vorbă doar cu condiția protejării identității. Îi vom spune Martorul.
Ochii și urechile Martorului au văzut și au auzit multe despre abuzurile sexuale comise la Huși asupra elevilor seminariști. Martorul știe, mai ales, în ce condiții au fost realizate primele înregistrări video ale faptelor lui Cornel Onilă.
Sebastian Jitaru pusese totul la cale încă din 2005. Se hotărâse atunci să cumpere o cameră video de la Iași și să realizeze împreună cu elevul Ionuț Ursac – unul dintre primii seminariști abuzați de Preasfințitul Corneliu – o filmare compromițătoare pentru ierarh, dar mai ales benefică pentru evoluția propriilor cariere clericale.
Jitaru și Ursac mizau corect: cu astfel de evidențe video, pozițiile lor în structurile BOR ar fi fost pentru totdeauna securizate.
Dar, în vreme ce Ursac avea ambiții reduse, mulțumindu-se cu o parohie și cu acces privilegiat la episcop, Jitaru era nemăsurat în dorința de putere.
Un simplu diacon la momentul realizării primei înregistrări video, în 2006, Sebastian Jitaru avea să ardă în mai puțin de zece ani toate treptele ierarhiei monahale, devenind călugăr arhimandrit la Catedrala Episcopală din Huși și nutrind speranțe de arhiereu-vicar (cu loc rezervat, formal, în Sfântul Sinod al BOR).
Pentru a-și maximiza șansele, Jitaru a înțeles rapid că trebuie să procedeze în așa fel încât informațiile despre existența și conținutul casetelor video să ajungă la vârful Bisericii.
Martorul ne confirmă: Jitaru chiar a deschis multiple canale de comunicare cu Patriarhia, prin foști seminariști de la Huși ajunși în poziții clericale la București, ba chiar și prin șoferi ai episcopilor. Intenția călugărului Jitaru era ca o scrisoare de înștiințare să-i parvină Preafericitului Daniel – iar ea să determine o negociere între părți. Pentru el, Jitaru dorea “doar” Episcopia Hușilor.
E neclar dacă această negociere a avut loc vreodată. În cursul documentării realizate de reporterii Să fie lumină, n-am închis complet acest circuit al șantajului pentru că niciuna dintre persoanele implicate n-a vrut să recunoască intermedierea efectivă a legăturii solicitate insistent de călugărul Jitaru cu Patriarhia.
E sigur însă că Jitaru a încercat în repetate rânduri de-a lungul anilor să transmită informația despre existența casetelor la București.
Și tot o certitudine e că la început de 2016, călugărul arhimandrit de la Huși se lăuda în discuțiile de taină purtate cu partenerii săi de șantaj că deține o armă nucleară.
Unul în alb, descrie Jitaru nivelul de acces pe care l-ar fi obținut în BOR, sprijinindu-se pe înregistrările cu Preasfințitul Corneliu.
Și în vara anului 2017, când afacerea de șantaj la episcopul Corneliu intrase deja în investigarea procurorilor DNA Iași, Jitaru se lăuda cu același lucru.
Chiar într-o conversație cu PS Corneliu, înregistrată ambiental de organele de cercetare penală, călugărul arhimandrit dădea asigurări că lucrurile sunt deja discutate și stabilite la București pentru procedura de accedere a sa în Sfântul Sinod.
Ambientala realizată de DNA avea simplul rol de a surprinde elementele materiale ale șantajului, așa că de-a lungul ei PS Corneliu (care știa că discuția este înregistrată, având calitatea de persoană vătămată) a tot insistat pe procedura de întocmire a dosarului necesar pentru propunerea lui Jitaru ca episcop-vicar al Hușilor.
Dosarul urma, pe linia procedurilor clericale, să fie supus discuțiilor în Sfântul Sinod la București.
Certitudinea rezultatului favorabil al acestor dezbateri sinodale este întărită de Jitaru de mai multe ori de-a lungul dialogului din iunie 2017, aflat în posesia reporterilor Să fie lumină.
Rezultă pur și simplu din această înregistrare că Jitaru era convins de faptul că ar fi fost acceptată avansarea sa ca episcop-vicar.
De ce era Sebastian Jitaru atât de sigur?
Filiera Moraru
Grigore Moraru a absolvit Seminarul Teologic din Huși în anul 2003. L-a avut acolo diriginte chiar pe Corneliu Bârlădeanu. Apoi, Moraru a venit la București, unde a fost câțiva ani unul dintre psalții Catedralei patriarhale, ajungând apoi diacon al Preafericitului Daniel, patriarhul BOR. Astăzi este preot la o parohie din Tunari, Ilfov, în apropierea Capitalei.
Moraru este unul dintre intermediarii prin care Sebastian Jitaru a încercat să ajungă la patriarhul BOR.
Numele său a fost invocat prima oară, în cursul documentării jurnalistice, de către un fost preot din Bârlad, astăzi retras din activitatea clericală.
Sorin Chirvasă a povestit, în cadrul unei întâlniri cu un reporter Să fie lumină, că știa de existența și conținutul imaginilor cu episcopul Corneliu de la un fost colaborator de-al său, absolvent de seminar la Huși.
Am notat numele într-o agendă – Grigore Moraru.
Apoi, pe măsură ce investigația despre abuzurile sexuale din Episcopia Hușilor a prins tracțiune, am completat agendele cu alte și alte nume, realizând nenumărate intersecții de personaje și întâmplări.
În momentul în care a devenit o certitudine faptul că Sebastian Jitaru încercase, în repetate rânduri și apelând la diferite filiere, să ajungă la Patriarhie cu filmările compromițătoare, am revenit la istoria tulbure a ipoteticului traseu bisericesc parcurs de înregistrările video ale abuzurilor pe filiera Huși-București.
În iarna acestui an, în februarie, l-am revizitat pe Sorin Chirvasă la Bârlad, pentru a reconfirma versiunea sa asupra faptelor. Fostul preot a reluat relatarea din ianuarie 2019 – știa de casete de la Grigore Moraru, un fost colaborator de-al său și fost diacon al Patriarhului Daniel.
Moraru îi povestise personal că fusese solicitat de Sebastian Jitaru să-i obțină o intrare la Patriarhie. Îi povestise de asemenea că secvențele video sunt greu de tolerat. Și, cel mai important, îi mărturisise că procedase în consecință, ducând vestea de taină a existenței casetelor la vârful BOR.
Toate acestea, susține Sorin Chirvasă, i-au fost spuse de Grigore Moraru în fața bisericii din Bârlad în care slujea. Anul ar fi fost 2010, dar Chirvasă nu-și mai amintește exact, se poate să fi fost și 2011.
L-am căutat pe părintele Grigore Moraru la biserica pe care o păstorește în Tunari, la periferia Bucureștiului. L-am vizitat în două ocazii de-a lungul ultimelor luni ca să-l întrebăm despre circuitul casetelor video în BOR și prezența sa în poveste.
Să fie lumină: V-a solicitat vreodată Sebastian Jitaru să duceți această veste la Pariarhie?
Moraru: M-a contactat când eram diacon la Patriarhie și mi-a zis să-i fac eu o intrarea la Preafericit, să vorbească cu el. Atât, altceva nu.
Să fie lumină: În ce an s-a întâmplat acest lucru?
Moraru: 2010-2011. Eu am ajuns preot aici în 2011. Din 2008-2011 am fost diacon la Patriarhie.
Să fie lumină: Și ați reușit să-i facilitați intrarea?
Moraru: Nu am putut să-i spun ceva Preafericitului. Cum să-i spun? Uitați, e un băiat care are niște dovezi…
Să fie lumină: Dar Jitaru v-a spus explicit pentru ce vrea să se întâlnească?
Moraru: Mi-a spus explicit pentru ce vrea: să-i spună de problema asta de care mie îmi mai spusese înainte. Dar nu am luat în calcul.
Să fie lumină: O singură dată v-a rugat?
Moraru: O singură dată. Când eram diacon mi-a zis de înregistrări, iar a doua oară m-a anunțat că vrea să vorbească cu Preafericitul. I-am zis că nu ai cum să ajungi așa. Trebuie să-i dai omului un motiv și eu nu pot să mă duc să-mi iau bobârnace, că uite ce motiv ai tu. El voia să ajungă vicar.
Să fie lumină: Vă amintiți că încă din 2011 avea această solicitare?
Moraru: Da, el voia să ajungă episcop vicar cu această filmare.
Să fie lumină: Nu ați spus, deci, nimănui la Patriarhie despre discuțiile cu Jitaru?
Moraru: Nu aveam nimic concret. Sunt mulți care spun.
Să fie lumină: Jitaru nu a vrut să vă arate imagini video?
Moraru: Nu mi-a arătat nicio secvență. Mi-a zis de Ursac. Dacă aveam vreo înregistrare mă duceam. Dar el nu mi-a dat. El voia doar să-i fac legătură, că dacă nu-l ascultă el va da drumul în media.
Să fie lumină: V-a spus că pe una dintre casete ar fi invocate mai multe nume de ierarhi cu apucături similare?
Moraru: Nu-mi aduc aminte.
La a doua vizită pe care i-am făcut-o, Grigore Moraru a fost confruntat cu versiunea faptelor relatate de Sorin Chirvasă. A părut surprins de informațiile strânse de reporterii Să fie lumină, spunând inițial că e alegerea jurnaliștilor pe cine cred și ce versiune relatează.
Ulterior, în cadrul conversației purtate în biroul parohial, Moraru a negat că i-ar fi spus vreodată lui Chirvasă de conținutul casetelor, pe care nu le-a văzut. De asemenea, a negat că ar fi facilitat accesul lui Jitaru la Patriarhie ori că ar fi diseminat la vârful BOR informația existenței casetelor.
La despărțire, părintele Moraru ne-a dat un sfat: indiferent de ce facem, să încercăm să fim discreți, altfel ajungem să smintim credincioșii.
Două luni de tăcere
Am trimis la începutul lunii martie o solicitare de presă Patriarhiei Române, cu rugămintea de a-i fi prezentată Preafericitului Daniel o listă cu întrebări referitoare la informațiile și acțiunile Bisericii Ortodoxe în contextul abuzului sexual sistematic petrecut în eparhia Hușilor, sub domnia arhierească a Preasfințitului Corneliu.
Întrebările Să fie lumină au fost următoarele:
⊗ Cum a întâmpinat Patriarhia Română corespondența inițiată de fostul pedagog Didina Brănici, în care semnala fapte de abuz ale episcopului de Huși? A fost înregistrată corespondența la nivelul instituției? I s-a oferit vreo rezoluție? S-au luat măsuri pentru investigarea faptelor semnalate? S-a ajuns la vreo concluzie instituțională, pe fondul cercetării faptelor?
⊗ Încercările repetate ale călugărului Jitaru de a obține acces la Patriarhul Daniel, pentru a-i prezenta conținutul casetelor video, s-au soldat cu succes sau cu eșec? În cazul în care întâlnirea a fost refuzată de PF Daniel, care anume a fost motivul?
⊗ Diaconul Grigore Moraru i-a adus patriarhului vestea existenței imaginilor intime surprinzându-l pe PS Corneliu alături de elevi seminariști? I-a adus-o altcineva dintre cei solicitați direct de Jitaru, în perioada 2010-2011, să-i faciliteze o întrevedere de taină la Patriarhie?
⊗ Dacă răspunsul la întrebarea anterioară este unul negativ, cum se poate explica (din punct de vedere moral și canonic) faptul că niciunul dintre cei solicitați de Sebastian Jitaru nu l-a informat pe Patriarhul Daniel într-o chestiune atât de sensibilă precum posibile fapte de abuz sexual comise de un episcop BOR?
⊗ Care e contextul în care Sfântul Sinod al BOR a aprobat ridicarea călugărului Jitaru la rang de arhimandrit? Cum a justificat PS Corneliu decizia eparhială? De ce a acceptat BOR?
⊗ Ce împrejurări au determinat în 2014-2015 trimiterea la Huși (de către Patriarhie) a lui Sebastian Gabor (și el fost elev al seminarului hușean), pentru ca acesta să cerceteze informal zvonistica din eparhie referitoare la existența și circulația casetelor compromițătoare?
⊗ De ce, după izbucnirea scandalului de șantaj din 2017, Biserica Ortodoxă Română – prin diferitele sale entități – nu a întreprins nicio cercetare de profunzime a faptelor de abuz petrecute în eparhie sub episcopatul lui Cornel Onilă?
Până la momentul publicării acestui articol, niciun răspuns n-a fost oferit de Patriarhia Română la vreuna din întrebările puse de Să fie lumină.
L-am căutat, în două rânduri, la biroul de presă al Patriarhiei și pe purtătorul de cuvânt al instituției, Vasile Bănescu, pentru a discuta și în persoană despre necesitatea primirii unor răspunsuri clarificatoare, în contextul tuturor faptelor documentate de Să fie lumină în seria jurnalistică despre abuzurile de la Huși.
Nu l-am găsit în niciuna dintre zile pe purtătorul de cuvânt al BOR.
În jurul Patriarhului Daniel e o fortăreață de costume și sutane negre. Nicio întrebare de interes public nu poate ajunge la acest om în alb fără însăși încuviințarea Bisericii de a primi întrebarea.
Dar dacă principala instituție a Bisericii Ortodoxe a știut, cu probe video, despre năravurile lui Cornel Onilă cu ani buni înainte de izbucnirea scandalului de șantaj din 2017 și n-a făcut nimic, atunci ea a întregit prin propria tăcere și inacțiune complicitatea abuzivă din jurul faptelor fostului episcop BOR din județul Vaslui.
Preasfințitul Corneliu al Hușilor nu pare să fi fost lăsat vreodată singur și fără ocrotire. Elevii abuzați de la seminarul teologic n-au fost atât de norocoși.
