După un mandat de mai bine de cinci ani, Preda lasă în urmă un institut fără cap, măcinat de probleme, care funcționează din inerție. Cariera clericală a teologului Radu Preda a fost, aparent, mult mai importantă pentru el decât funcția publică de la IICCMER.

Cazul președintelui executiv IICCMER Radu Preda este un exemplu de „așa nu” ce poate fi lesne adus într-o analiză generală a legăturii mai degrabă nepotrivite între stat și cultul majoritar (Biserica Ortodoxă Română). Și acesta este, finalmente, scopul proiectului jurnalistic Să fie lumină: o analiză a acestei legături, cu date și fapte.

Exemplul lui Preda ne ajută cu atât mai mult cu cât, la capătul unui mandat catastrofal la conducerea instituției publice pe care încă o are în grijă, oamenii Bisericii îi fac și formal loc între ei: cu jumătate de an în urmă, deși avea în buzunar un nou mandat de cinci ani la conducerea IICCMER, teologul a devenit preot paroh la o biserică ortodoxă românească din Munchen. Al treilea său job, căci mai are catedra de la Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Cluj-Napoca și încă este, formal, șeful IICCMER.

15 iulie 2019, ora 9. În sala de judecată 152 din clădirea Tribunalului București intră și ies oameni ca din gară. La cât de austeră e încăperea, chiar seamănă cu o sală de așteptare.

Președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Radu Preda, intră pe ușa curții de judecată cu o servietă maro în mână. Alături îi este jurista instituției. În așteptarea completului, se așează amândoi, unul lângă celălalt, în ultima bancă. Cu părul și barba aranjate, îmbrăcat cu sacou și cămașă în carouri, Radu Preda se uită dezinteresat în stânga sau în față. Evită cât se poate partea dreaptă a încăperii în care se află, în locuri diferite, patru dintre angajații instituției pe care o conduce. Nici măcar nu se salută. Se ignoră cât pot.

În sala 152 e termen în procesul pe care Florin Soare, unul dintre cercetătorii IICCMER, l-a deschis împotriva instituției (care are ca menire studiul perioadei comuniste în România). El reclamă că i-a fost calculat greșit salariul. Florin Soare se reprezintă singur în instanță. Unul dintre colegii săi care nu schimbă o vorbă cu Radu Preda este ultimul director al instituției, istoricul Alin Mureșan. O lună mai târziu, și acesta va chema IICCMER în judecată din aceleași motive. Lui i se vor alătura apoi încă doi angajați.

Ce se întâmplă în tribunal e doar vârful abia vizibil al problemelor acumulate (departe de ochiul public)  în instituție. La sfârșitul lui 2018, directorul Alin Mureșan și alți trei șefi de departamente (unul dintre ei fiind Florin Soare) renunțaseră la funcțiile de coordonare în urma disputelor cu președintele Radu Preda.

O instituție de cercetare în umbra politicienilor

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a fost înființat la inițiativa istoricul Marius Oprea în 2005, în timp ce la Palatul Victoria domnea guvernul Călin Popescu-Tăriceanu. La acel moment, Tăriceanu și Oprea erau membri ai PNL. Președintele IICCMER este numit prin decizie a primului ministru și se află, deci, la mâna acestuia.

În marginea din dreapta este Marius Oprea. Imediat lângă el stă, la o conferință de presă din 2006, premierul de atunci Călin Popescu-Tăriceanu. | Foto: IICCMER

Activitățile institutului au primit un plus de vizibilitate prin campaniile de săpături (demarate în epoca Marius Oprea) în locurile în care fuseseră îngropate persoane ucise de către Securitate sau care muriseră în închisorile comuniste. Sesizările penale pe numele celor care săvârșiseră fapte de tortură asupra deținuților politici au fost, de asemenea, extrem de mediatizate. Îl mai țineți minte, de pildă, pe torționarul Alexandru Vișinescu?

În 2009, în timpul guvernului condus de Emil Boc, institutul a fost comasat cu o altă entitate bugetară (INMER – Institutul Național al Memoriei Exilului Românesc) și așa și-a „prelungit” denumirea (ajungând la formula de astăzi, IICCMER). La conducere urmează oameni susținuți de PDL, echipa Ioan Stanomir și Vladimir Tismăneanu, apoi din nou un favorit PNL, în persoana lui Andrei Muraru (astăzi consilier al președintelui Klaus Iohannis).

În 2014 Victor Ponta îl numește în fruntea IICCMER, pentru un mandat de cinci ani, pe teologul Radu Preda.

Venirea sa în fruntea instituției a fost surprinzătoare. Radu Preda nu era cunoscut pentru studiul istoriei comunismului. El preda la facultatea de teologie ortodoxă din Cluj-Napoca. Cu studii doctorale la Heidelberg, vorbitor de germană, invitat la conferințe și universități din străinătate, Radu Preda se bucura de imaginea unui teolog deschis, inclusiv în a recunoaște în presă unele dintre problemele din Biserica Ortodoxă.

Din documentarea Să fie lumină a reieșit că un rol în numirea sa ca președinte al IICCMER l-a avut și susținerea fundației germane Konrad Adenauer (Konrad Adenauer Stiftung – KAS), mai exact a biroului din România. Teologul colaborase cu aceștia în trecut, iar KAS reprezenta de mai mulți ani un important partener al institutului. De mai bine de zece ani, organizația apropiată de partidul Uniunii Creştin-Democrate (CDU) din Germania a finanțat  Universitatea de vară de la Râmnicu Sărat organizată de IICCMER. A contribuit și la Scoala de vară pentru liceeni de la Brașov.

Până a ajunge în funcția de președinte executiv la IICCMER, Radu Preda mai ocupase funcțiile de director al postul Radio Renașterea din Cluj-Napoca sau de purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Era și fondator al asociației numite Institutul Român de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confesionale şi Inter-religioase (INTER) din Cluj-Napoca. Aici, printre fondatorii organizației, se găsește și un consilier local din oraș, liberalul Florin Gliga. El este, potrivit declarației de interese, secretar general al PNL Cluj-Napoca și cenzor al asociației în care Radu Preda figurează ca director.

Un președinte care nu e

Suntem într-un parc din București, la o discuție cu una dintre sursele Să fie lumină în această documentare. Bărbatul estimează că, în 80% din timpul programului normal de lucru, Radu Preda nu trece pe la institut. „Câte o săptămână și jumătate nu-l vede nimeni.” În zilele în care totuși vine, stă doar două-trei ore la birou, perioadă spartă de multe ori și de o pauză de masă.

Alți angajați sau colaboratori ai instituției, care și ei au stat de vorbă cu Să fie lumină sub condiția de a rămâne anonimi, sunt revoltați că plecările în interes personal, dezinteresul față de realitățile din organizația pe care o conduce și concentrarea pe cariera sa teologică au afectat bunul mers al IICCMER.

Acum două zile a venit la 12.50 la muncă, iar la 1.15 a plecat la masă

, își aduce aminte omul din parc.

O altă sursă spune că absența președintelui IICCMER complică și birocratic lucrurile: „E greu când depinzi de semnătura lui”.

Un colaborator apropiat al IICCMER declară că, în disperare de cauză, a ajuns să-l roage pe Radu Preda să stea măcar o zi întreagă pe săptămână la muncă. Asta pentru că făcea promisiuni în diferite proiecte și după aceea nimic nu se mai întâmpla. Nu mai răspundea la emailuri câte o săptămână.

Absenteismul îi este reproșat în condițiile în care Radu Preda primea în 2018 un salariu de 7558 de lei pe lună – conform unor documente contabile văzute de Să fie lumină.

Într-o reacție oferită reporterului Să fie lumină prin e-mail, președintele IICCMER a răspuns acestor acuzații: „Este libertatea absolută a demnitarului de a-și stabili timpul petrecut la birou, deplasările în teritoriu, zilele de studiu individual, contactele externe.” Radu Preda mai afirmă că „eficiența nu se măsoară în unitatea de opt ore/zi, ci în ideile, inițiativele și continuitatea administrativă”.

Cu nașu’ la expoziție

Președintele Radu Preda a călătorit pe banii IICCMER la Berlin pentru a ajuta la organizarea și a lua parte la evenimentele de lansare ale expoziției artistului plastic Silviu Oravitzan. Sub pretextul că instituția pe care o conduce e partener al evenimentului cultural gândit cu ocazia lansării Președinției României la Consiliul UE, Radu Preda își ajuta nașul de cununie.

Istoria României în perioada comunismului și suferința deținuților politici în închisori sunt teme de referință frecvente în mediul bisericesc. Prin urmare, din această perspectivă, faptul că, în mai multe momente, călătoriile lui Radu Preda în România sau în străinătate decontate de IICCMER au implicat discursuri în lăcașuri de cult nu ar trebui să fie o problemă. Etica alegerilor sale profesionale devine însă strâmbă când deplasările par făcute în interes personal.

Începutul lunii octombrie 2018 îl găsește pe teologul Radu Preda la Berlin, pe banii IICCMER. Este prima vizită făcută în Germania pentru expoziția artistului plastic Silviu Oravitzan. Conform memorandumului a mers numai la ICR Berlin „pentru a discuta detaliile unei expoziții, la care IICCMER este partener”. Invitația de la ICR Berlin, semnată de Claudiu Florian, directorul ICR Berlin, preciza că era vorba de o ședință preliminară în care aveau să se discute „modalitățile de structurare, organizare și promovare a evenimentului”. 

O lună mai târziu, între 9 și 14 noiembrie 2018, Radu Preda este în deplasare tot în Germania, la Dortmund și la Berlin.

În documentul de aprobare a decontului călătoriei apare și o vizită la Institutul Cultural Român din Berlin.

Memorandum pentru aprobarea unei călătorii în două orașe din Germania: Dortmund și Berlin.

Un răspuns oficial al ICR Berlin în urma unei solicitări Să fie lumină arată ceva ce Radu Preda nu a precizat în memorandumul prin care a cerut să-i fie decontată de IICCMER călătoria la Berlin. În 13 noiembrie 2018, la ICR Berlin a avut loc o avanpremieră a expoziției artistului Silviu Oravitzan. La eveniment au fost proiectate două filme. Unul dintre ele :„Lumină și Jertfă – un portret documentar-cinematografic al lui Silviu Oravitzan, realizat de Radu Preda”, potrivit ICR Berlin. Al doilea film a fost un scurt metraj despre opera artistului în limba germană.

Și între 23 și 28 ianuarie 2019 Preda a fost în Germania. Mai întâi la Berlin, apoi la Munchen, chiar în parohia în care avea să devină, câteva luni mai târziu, preot. În eternul memorandum în care demnitarii explică obiectivele deplasării externe pentru a le fi aprobat decontul la Secretariatul General al Guvernului, acesta scrie că, la ambasada României din Berlin, avea loc expoziția „maestrului Silviu Oravitzan”. Chiar atunci a fost inaugurată expoziția.

Documentul unei noi călătorii la expoziția lui Silviu Oravitzan, dar și la Munchen în parohia în care va deveni preot.

Ce nu scrie Radu Preda în niciunul dintre aceste documente este că artistul plastic Oravitzan e nașul lui de cununie. Relația a fost recunoscută atât de Silviu Oravitzan, într-un interviu cu Să fie lumină, cât și de Radu Preda însuși.

Silviu Oravitzan spune că IICCMER nu a dat niciun ban pentru expoziție, în afară, desigur, de costul deplasărilor lui Radu Preda în Germania. Iar la ședința de la Berlin din octombrie s-au strâns pentru a vedea „ce facem, cum facem” cu expoziția. „Atunci s-a stabilit și cu catalogul cine scrie, care îl face”, spune Oravitzan.

Radu Preda crede că situația descrisă nu e nicidecum un conflict de interese cât timp cât IICCMER nu a plătit facturi legate de expoziție. Ignoră însă costurile decontate de IICCMER pentru biletele sale de avion, cazare în Berlin și diurne. El spune că expoziția a fost un succes pentru diplomația culturală a României. „În cultură sau în politică, relațiile personale sunt o resursă care, onest și inteligent folosită, dă roade”, ne-a transmis în scris demnitarul. „Îmi pare rău că nu aveți un naș la fel de talentat și de cunoscut precum nașul meu…”, continuă el.

Un total pentru cele trei călătorii în Germania: 12800 de lei. Bani publici, decontați de IICCMER-ul condus de el.

Minciuna

Dincolo de obiectivul personal al lui Preda – expoziția nașului său -, Preda a mințit Guvernul României. Într-unul dintre memorandumurile către Cabinet, cel pentru vizita din 9-14 noiembrie, Preda susține că se va duce în capitala Germaniei „pentru a purta mai multe discuții privind colaborarea din anul 2019 dintre IICCMER și Fundația Konrad Adenauer”. 

L-am întrebat pe Radu Preda cu cine s-a întâlnit în noiembrie 2018  la Berlin din partea fundației. El susține că este vorba de „președintele de atunci al KAS”. După verificări făcute la Berlin, directorul biroului din București al fundației, Hans Martin Sieg, spune altceva: „KAS nu are cunoștință ca o astfel de întâlnire să fi avut loc.”

Predică pe bani publici

Unde nu minte în documentele pentru deconturile acestor călătorii, Preda este lacunar în explicațiile date. Într-unul dintre ele, președintele IICCMER afirmă că va merge la Munchen, la biserica „Buna Vestire”, pentru a susține o conferință pentru comunitatea românească de acolo.

Coincidență sau nu, exact la această biserică din Munchen va ajunge câteva luni mai târziu, când va fi uns paroh la biserica ortodoxă „Buna Vestire”.

Radu Preda nu consideră lipsită de etică această călătorie căci, spune el, „evenimentul de la Munchen, la care am fost pe banii IICCMER, a avut loc la o dată la care nici prin minte nu îmi trecea că, la o distanță de câteva luni, am să fiu următorul slujitor de acolo.”

Pozele postate pe pagina parohiei de la „conferința” decontată de IICCMER și susținută în 27 ianuarie 2019 de Radu Preda îl arată însă pe acesta vorbind din fața altarului îmbrăcat în haine liturgice.

Președinte la fără frecvență

De când a devenit preot și a ajuns astfel să aibă trei slujbe în paralel, Radu Preda calcă încă și mai rar pe la IICCMER. 

Fostul director al institutului, Alin Mureșan, care alături de toți membrii Comitetului Director a ales, la final de 2018, să se retragă din funcție, nu a dorit să explice pe larg motivele demisiei sale. A răspuns însă în scris la câteva întrebări.

El spune că devenise un fapt comun ca Radu Preda să întârzie cu orele și să lipsească de la birou, întâlniri ori ședințe. Îi reproșează „lipsa totală de implicare în conducerea instituției” și „neseriozitatea cronică”. Întrebat ce a făcut când a observat aceste lucruri, fostul director Alin Mureșan spune că i-a atras atenția președintelui, dar că „în România demnitarii nu au obligația de a veni la program, au doar privilegii, așa încât realitatea este că nu aveam ce face.”

Istoricul mai scrie că a renunțat la funcția de conducere în semn de protest față de refuzul președintelui de a se implica în problemele institutului, așa că a ales să se întoarcă la munca de cercetare.

În replică, Radu Preda îl acuză pe fostul director că „a incitat la nesupunere”, că a lansat „minciuni și alarme false”, de„tentative de presiune prin manifestări publice”, dar și că ar fi mutat unele evenimente ale IICCMER sub umbrela propriului ONG – Centrul de Studii în Istorie Contemporană.

Beneficii

Deși salariul lui Radu Preda de la IICCMER în 2018 ajungea la 7500 de lei lunar, în mod surprinzător acesta scrie în declarația de avere pentru respectivul an că ar câștiga mai puțin de 6000 de lei pe lună.

Declarația de avere în care Radu Preda își trece un salariu mai mic decât cel real.

„Eroare materială. Nu rea intenție. Oricum, fiscul a taxat corect veniturile”, explică Preda. Eroare care, spun sursele Să fie lumină din IICCMER, e perfect congruentă cu importanța pe care a dat-o Preda funcției de la IICCMER.

Peste acest venit lunar, Radu Preda beneficiază de mașină cu șofer, acces la un fond de protocol și de decontarea cheltuielilor pentru deplasărilor sale în România sau în străinătate în interes de serviciu.

Plecările sale frecvente au devenit și un alt motiv de dispută, căci, după cum ne-au povestit angajații, Radu Preda ar fi folosit mașina și șoferul în interes personal, inclusiv pentru drumuri la Cluj-Napoca unde are cursuri la facultate. Despre aceste acuzații au relatat în acest an și publicațiile G4 media și Libertatea.

Achiziții cu iz de fraudă

Un control al Curții de Conturi privind activitatea institutului în 2016 arată că, în acel an, IICCMER a făcut achiziții de bunuri și servicii în valoare de peste 100.000 de euro fără a respecta legea achizițiilor, căci nu au fost făcute prospectări ale pieței pentru a se alege oferta cea mai avantajoasă.

Analiza mai multor documente contabile ale IICCMER obținute de Să fie lumină arată că unele dintre achizițiile de la IICCMER între 2014 și 2018 sunt suspecte.

Două dintre firmele de la care s-au făcut o mulțime de cumpărături, pornind de la laptopuri până la „termos pompă”, fișe de protecția muncii și prăjitor de pâine, se numesc Office Pro Media și Ultra ProConfort.

Office Pro Media e deținută de Cătălin Iancu. Aceeași persoană are însă și 98% din acțiunile celeilalte societăți comerciale, Ultra ProConfort. Restul acțiunilor de la Ultra ProConfort sunt ale lui Irinel Burlacu. La o simplă căutare pe internet, Irinel Burlacu apare drept agent de vânzări pe site-ul primei firme, Office Pro Media.

O comparație a prețurilor la care au fost achiziționate bunuri de la aceste două firme arată că ele sunt mult peste ce se practică în piață.

Un toner Samsung MLT D111S a fost luat cu 298 de lei, în noiembrie 2017, de la Office Pro Media în condițiile în care potrivit datelor din Sistemul public de achiziții ( SEAP) un astfel de toner original putea fi cumpărat cu 150-170 lei în prima parte a anului 2018.

Pentru un acumulator de aparat foto Hahnel HLX EL-14, IICCMER a plătit 275 de lei, tot în noiembrie 2017, către firma Ultra ProConfort. În SEAP, acesta este 166 de lei.

Un laptop Acer a fost achiziționat de la Office Pro Media cu 2495 de lei, în condițiile în care unul similar ca marcă și procesor, dar cu display mai mare, putea fi achiziționat în acea perioadă cu 2000 de lei.

Către Office Pro Media IICCMER a făcut între 2014 și 2018 plăți în valoare de aproape 38.000 de euro.

Alți cel puțin 12.600 de euro au reprezentant achiziții de la firma „geamănă” Ultra ProConfort.

Să fie lumină l-a contactat pe Cătălin Iancu, acționarul celor două firme, pentru un punct de vedere, dar acesta a ales să nu comenteze.

Surse din instituție spun că suspectată de situație a fost responsabila de achiziții publice din IICCMER, Iulia Hudici, care a și fost concediată pe acest motiv, în 2018, în urma presiunilor Comitetului Director. Alături de ea a fost dată afară atunci și Camelia Gorgan, gestionara, pentru nereguli legate de administrarea bunurilor. Instituția, sub semnătura lui Radu Preda, a sesizat și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2.

Radu Preda spune că procesul în această speță nu a început, „așadar, chestiunea ilegalității unor achiziții nu este încă certificată de instanță. (…) Legal, mi-am făcut datoria, așteptând ca organele abilitate să și-o facă pe-a lor.”

Să fie lumină nu le-a putut contacta pe cele două foste angajate, însă cert este că ele au început anul acesta să câștige procesele deschise pentru sancțiunile primite, iar gestionara are chiar o hotărâre la fond în care primește salariile pentru perioada de după concediere.

Să fie lumină!

Credem că păienjenișul de funcții și bani care se țese prin relația privilegiată a Bisericii Ortodoxe cu statul este o chestiune de interes public. Investigăm această simbioză – și cazuistica ei. Efortul jurnalistic nu poate fi însă dus la bun sfârșit fără sprijinul financiar al cititorilor.

Risipa de la IICCMER

Proasta gestionare a banului public și a patrimoniului la IICCMER e probată și de alte situații. Chiar la începutul mandatului lui Radu Preda, în 2014, de pildă, a fost cumpărat un microbuz Ford de 30.000 de euro, care stă însă nefolosit de mai mulți ani. Cu el au fost făcute doar câteva transporturi.

Radu Preda se apără spunând că situația e generată de birocrația „stupidă”. „Ne trebuie un manager de transport, dincolo de faptul ca am școlit, pe banii noștri, pe șoferi.”

Neatenția la felul în care sunt cheltuiți banii public nu este, foarte probabil, o chestiune numai din mandatul lui Radu Preda. La un control intern din 2018 făcut de membrii Comitetului Director, în spațiile de depozitare ale institutului au fost găsite o mulțime de bunuri cumpărate și despre care nimeni nu mai știa nimic. Iată câteva dintre concluziile raportului parcurs de Să fie lumină:

1) „Unele obiecte de valoare (atât obiecte de inventar, cât și mijloace fixe) erau nu doar neutilizate, dar și sigilate, deși erau cumpărate de ani de zile (e.g. ghilotină pentru hârtie A3, care avea încă AWB-ul livrării intact, din 29 octombrie 2015; cutii cu bibliorafturi, cu AWB-ul livrării din 23.06.2010.”

2) „Unele bunuri existau în cantități industriale, în totală neconcordanță cu consumul lor la IICCMER (197 de cutii de spire, de mărimi între 6-51 mm, achiziționate înainte de 2010 și complet inutile astăzi)”

3) „Proiectoare BenQ – unul sigilat și neutilizat; un monitor Dell sigilat și neutilizat; trei laptopuri i7, mai bune decât majoritatea celor aflate în uz, care stăteau degeaba;”

4) „Mii de DVD-uri cu filme realizate de IICCMER de-a lungul anilor care nu apăreau în nicio evidență.

Extras dintr-un raport intern al IICCMER privind gestiunea bunurilor.
Extras dintr-un raport intern al IICCMER privind gestiunea bunurilor.

O magazie organizată într-o bucătărie a unuia dintre apartamentele în care își desfășoară activitatea IICCMER a rezervat și o altă surpriză: două cataloage cu ziare Scânteia din 1949, de o valoare istorică foarte mare, potrivit cercetătorilor, ascunse printre cutii de spire de bibliorafturi și produse de curățenie.

Situația se repetă într-un alt spațiu al institutului, în care, potrivit raportului de control, stăteau stivuite „în condiții absolut improprii” din podea până în tavan, pline de praf și pânză de păianjen zeci de ziare și reviste de importanță istorică din primii ani ai regimului comunist. Unele cărți erau mucegăite. Situația e calificată în document drept „inacceptabilă pentru un institut de cercetare”.

Același raport din 2018 arăta că 93% dintre bunurile care există fizic în institut nu s-ar regăsi și în gestiunea scriptică. O explicație ar fi că gestionara le scoatea din evidență prin bonuri de consum aproape imediat ce le primea.

IICCMER nu a lipsit nici de pe lunga listă a instituțiilor publice care și-au recompensat unii angajați cu vacanțe scumpe mascate drept cursuri de pregătire la mare. (Detalii despre această formă de risipă a banilor publici găsiți în ancheta jurnaliștilor de la Recorder.)

Documentele parcurse de Să fie lumină arată că, în anul 2017, instituția a plătit firmei Actual Training 13.500 de lei pentru „cursurile” în Mamaia a patru angajate. Cursurile au avut nevoie de șapte nopți de cazare în plin sezon estival și au avut masa inclusă. Noțiunile predate la „Achiziții publice. Noi reglementări” și „Management financiar-contabil și CFP” nu le-a fost de folos, aparent, celor două angajate din institut care s-au aflat pe lista participanților și care, câteva luni mai târziu, vor fi date afară pentru nereguli legate de achiziții și gestiune.

Factura pentru „cursurile” la mare ale unor angajați ai IICCMER.

Pentru Biserica Ortodoxă

Istoria recentă nu poate fi corect înțeleasă fără a cunoaște viața religioasă a României secolului trecut. Din această perspectivă, activitatea unui teolog la vârful acestei instituții poate fi necesară, însă sigur nu și suficientă. Diferitele acțiuni ale lui Radu Preda ca președinte executiv al IICCMER ar putea fi însă circumscrise unui interes mai degrabă liturgic decât istoric. 

Un exemplu ar fi acela că, în 2018, Radu Preda ar fi urmat să aibă o deplasare oarecum ieșită din comun: o participare la conferința „Digitalisation and the future of work and social relations” organizată de o reuniune de reprezentanți ai 114 culte din Europa: The Conference of European Churches.

În memorandumul pentru decontul cheltuielilor din bani publici, Radu Preda scrie, negru pe alb, că ar fi mers la reuniune pentru a „argumenta punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe referitor la subiectul conferinței”. Pe site-ul evenimentului, Radu Preda nici măcar nu e prezentat ca venind de la IICCMER, ci de la asociația creștină al cărei fondator este. Însă deplasarea, până la urmă, nu a mai avut loc. Într-o notă explicativă internă, președintele Preda susține că nu a mai plecat pentru că a avut probleme de sănătate.

Anularea rezervărilor la hotel și de avion pentru conferința la care voia să vorbească despre teologie ortodoxă a costat, totuși, IICCMER jumătate din prețul biletului de avion și o noapte de cazare. 

Radu Preda nu s-a mai dus la conferința la care trebuia să prezinte punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe.

În același an, „președintele BOR” a participat la Viena la conferința intitulată: „Europa încotro? Provocări pentru Biserică și societate”. Fundația care a organizat evenimentul este una eminamente religioasă, Pro Oriente.

Costurile deplasării sale acolo: 1725 de lei.

„Noi i-am ajutat să ajungă în cer”

Deși este important, cum spuneam, să cunoști și istoria cultelor atunci când ajungi să vorbești despre comunism, teologul Radu Preda pare a fi mai mult ortodox decât istoric atunci când vine vorba de cea mai importantă comunitate religioasă care i-a căzut victimă totalitarismului, greco-catolicii.

Într-un articol din Adevărul publicat în august 2017, Radu Preda este citat cu următoarea declarație la adresa greco-catolicilor din Ucraina, afirmație care a stârnit reacții vehemente: „Cu tot respectul, trebuie să subliniem că, printr-o pedagogie a lui Dumnezeu, ceea ce a început politic s-a sfârşit tot aşa. Şi anume, cu dorinţa lui Stalin de a-i pedepsi pe greco-catolicii din Ucraina care au pactizat cu ocupantul german şi chiar au mers până acolo încât să propună la Roma ridicarea episcopiei greco-catolice de Kiev la rangul de patriarhat greco-catolic, aceasta fiind o ofensă la adresa ortodocşilor“. 

Prin urmare, greco-catolici din Ucraina au ajuns în închisori, iar biserica lor a fost desființată de Stalin ca urmare a unei pedagogii a lui Dumnezeu. De menționat că biserica greco-catolică din România a avut aceeași soartă.

Doi ani mai târziu, înaintea vizitei papei Francisc în România, Radu Preda recidivează în emisiunea Universul Credinței de la TVR. În legătură cu beatificarea celor șapte episcopi greco-catolici martiri el spune că „e concurența aceasta nebună pe care eu nu o pot – teologic și uman – încuraja, în care noi nu mai avem martiri ai credinței în raport cu necredința, ci avem martiri intra-credincioși (…) confesionalizați”.

Imediat după aceea teologul ortodox adaugă: „Așa cum ortodoxia ardelenească are o seamă de sfinți ardeleni ( …) iată că și frații greco-catolici au martirii lor pe care noi i-am ajutat să ajungă în cer.

Nu se oprește aici: „Sunt situații absolut jenante în care am ajuns să ne batem, nu în virtuțile mărturisirii credinței în raport cu necredința, ci în raport cu un alt mod de a o practica.” 

De la minutul 5.56 Radu Preda explică cum greco-catolicii au fost ajutați să ajungă în cer

Tot emisiunea Universul Credinței de la postul public de televiziune este locul în care Radu Preda își clarifică viziunea asupra corupției. Referindu-se la retorica anticorupție el spune că e un exces care trebuie limitat. „Are un mare defect. Îndreptățește pe cel care crede că el nu fură. Or eu pot demonstra oricărui IT-ist, oricărui funcționar de multinațională că el face parte dintr-un mecanism al furtului că, altminteri, multinaționala aia nu ar face profit.”

De la minutul 4:49 Radu Preda oferă viziunea sa asupra corupției

Am fi tentați să credem că astfel de declarații nu ar fi putut fi făcute de un om așezat la vârful unui institut de cercetare, care beneficiază, în virtutea funcției, de expertiza unui corp de cercetători. Doar că acest corp de cercetători nu a funcționat pe post de „sfat al bătrânilor” pentru echipa executivă condusă de Preda, și poate chiar de aici și absurdul declarațiilor de mai sus.

După numai un an de când teologul a preluat funcția, în 2015, cinci dintre membrii consiliului științific al IICCMER s-au autosuspendat din funcțiile deținute și i-au cerut acestuia demisia după ce a făcut o declarație controversată: legea care condamnă apologia fascismului – cu referire la Mişcarea Legionară din România – ar fi „pro-comunistă”, susținuse Preda într-o conferință.

De la acel moment, consiliul științific al instituției nu s-a mai reunit niciodată, deși Radu Preda a promis, în urma unui control al Secretariatului General al Guvernului, că problema va fi remediată. Dinu Zamfirescu este președintele acestui Consiliu Științific al IICCMER și a recunoscut că nu a mai avut loc nicio ședință a acestuia pentru că … „nu s-au mai întâlnit”. L-am întrebat cine ar fi trebuit să le convoace: el sau  Radu Preda? „În fine, împreună, dar domnul Preda era foarte greu de găsit.”

Legea după care funcționează IICCMER nu precizează clar cine trebuie să convoace ședințele Consiliului Științific.

Radu Preda dă vina pe fostul premier Viorica Dăncilă pentru că noul Consiliu Științific (cel vechi nu mai funcționa deoarece unii dintre membri s-au autosuspendat pe fondul declarațiilor controversate) ar fi fost numit cu mare întârziere „dată fiind situația politică”.

Noul consiliu a fost numit în octombrie 2018.

 

În răspunsul dat în urma unui control al Guvernului, președintele IICCMER promitea în decembrie 2017 că va fi rezolvată rapid problema Consiliului Științific.
În răspunsul dat în urma unui control al Guvernului, președintele IICCMER promitea în decembrie 2017 că va fi rezolvată rapid problema Consiliului Științific.

Cu toate că niciuna dintre sursele noastre nu s-a plâns de vreo intervenție sau influență a lui Preda în proiectele de cercetare, observațiile Să fie lumină nu exclud ca „bagajul” teologului ortodox să fi influențat anumite linii – subtile sau mai directe – în activitatea institutului.

Un parteneriat al IICCMER care pare, de la o vreme, fără sens este cu Simpozionul Internațional „Dumitru Stăniloae” de la Iași, organizat de Mitropolia Moldovei, Facultatea de Teologie din Iași și Colegiul Sfântul Nicolae. În 2017 tema simpozionului era „Martiriu și Memorie din România comunistă”, fiind dezbătute, în principal, aspecte legate de viața religioasă în comunism.

Potrivit documentelor la care Să fie lumină a avut acces, IICCMER a plătit biletele de avion pentru patru participanți la simpozion: Matei Cazacu (Paris), Lucian Cîrlan (Paris), Jurgen Henckel (Munchen) și Radu Preda. În total 6491 de lei. Din prelegerile de la acel simpozion, IICCMER plănuia să elaboreze o carte care ar fi trebuit să apară în această toamnă, potrivit unui document intern. IICCMER oferea 10.000 de lei. Radu Preda speră ca volumul să fie editat până la sfârșitul acestui an. 

În justificarea finanțării volumului, Radu Preda vine în final cu argumentul: „o înțelegere în profunzime a dezlănțuirii răului în istorie, confirmându-se faptul că alungarea lui Dumnezeu sfârșește prin asasinarea omului, a Creației sale”.

Dacă în 2017 simpozionul avea totuși o legătură cu studierea comunismului, în 2018 și 2019 temele de dezbatere au fost centrate pe viața religioasă: „Local și Universal în Ortodoxia românească. Credință – Unitate – Identitate” și „Creștinismul în postcomunism (1989-2019). Tranziție-terapie-tendințe”.

Iar IICCMER este în continuare partener și le-a plătit, potrivit lui Radu Preda, din nou biletele lui Matei Cazacu (Paris) și Lucian Cîrlan (Paris) pentru a participa la simpozion.

IICCMER  rămâne partener și cheltuiește fonduri pentru un simpozion internațional teologic care pornește de le premisa, conform descrierii de pe site-ul evenimentului, că:

„La trei decenii de la căderea dictaturii atee, nu mai credeam că ateismul ca atare va reveni în forță. Fără constrângeri fizice, dar prin paragrafe de lege, corectitudini politice și alte mijloace, cetățeanul este rupt de credincios, reconfirmând astfel antropologia pocită de care speram să fi scăpat.”

De altfel, înregistrările video ale prelegerilor celor doi, postate de Simpozionul Stăniloae din aceste ultime două ediții, arată că prezentările celor subvenționați de IICCMER nu au nicio legătură cu istoria comunismului. „Driftul secularizării – Dezghețul (ne)religios în România postcomunistă” este un discurs al lui Lucian Cîrlan. „Construcția ecumenică a ortodoxiei românești” este o prelegere a lui Matei Cazacu.

Discursul lui Lucian Cîrlan la Simpozionul Stăniloae din 2019

Crimelele comunismului, sub jocurile eternei tranziții

Lista problemelor acumulate în IICCMER e lungă și, din perspectiva interesului public, e greu de gestionat noianul de plângeri al unor angajați la adresa felului în care Radu Preda a ales să o conducă.

Vinovățiile sunt și ele uneori dificil de disecat. Alin Mureșan este al doilea director care a ales să plece din funcție în mandatul lui Radu Preda. Primul, istoricul Cosmin Budeancă, a stat pe scaunul de director doar din iulie 2014 până în noiembrie 2015, după care a renunțat. L-am întrebat care au fost motivele. A refuzat să dezvolte, spunând doar că a câștigat o finanțare pentru un proiect de cercetare și a decis să se dedice acestuia. 

Cum nimeni nu a mai vrut să preia funcția de director, Radu Preda a schimbat organigrama, astfel încât toate compartimentele au ajuns sub conducerea sa. 

Numai că el, cum spuneam, lipsește foarte mult de la muncă.

„Fiecare lucrează ce vrea și dacă vrea”, ne-a spus o sursă. Cum de la sfârșitul lui 2018 Radu Preda nu a convocat nicio ședință pentru a schița direcții de acțiune, instituția e considerată de majoritatea celor cu care am stat de vorbă „pe aparate”.

„Nu le pasă”, spune un angajat din IICCMER despre conducere. „Interesul propriu și atât!”

În ianuarie anul acesta, situația din IICCMER s-a deteriorat și mai mult, căci fundația Konrad Adenauer a întrerupt oficial colaborarea cu instituția. Bani importanți pentru proiecte vechi și de maximă vizibilitate ale instituției au fost pierduți. Universitatea de vară de la Râmnicu Sărat, dar și Școala de vară pentru liceeni de la Brașov nu au mai fost ținute anul acesta în lipsa acestor bani, dar și pentru că cercetătorii sunt demotivați.

Într-un răspuns la o solicitare Să fie lumină, Hans Martin Sieg, directorul biroului din România al fundației Konrad Adenauer, spune că a fost întrerupt temporar parteneriatul cu IICCMER pentru că „institutul nu mai era capabil să implementeze proiecte comune”.

L-am întrebat și cum vede evoluția IICCMER în mandatul lui Radu Preda.

„Am avut o colaborare îndelungată și de încredere cu Radu Preda”, scrie Hans Martin Sieg. „Nu am putut să ignorăm, însă, faptul că în IICCMER au început să existe tot mai multe probleme în ultimii ani. Până la urmă, este o problemă de responsabilitate a conducerii dacă instituția își îndeplinește cu succes mandatul și menirea sau nu.”

În perspectiva acestuia, singura soluție pentru reluarea colaborării cu IICCMER este o nouă conducere: „Sperăm ca în institut să urmeze o restructurare și, cu un nou management, să fie depășite problemele, astfel încât să putem relua colaborarea.”

Fostul director Alin Mureșan consideră că ruptura de Konrad Adenauer este „o catastrofă din punctul de vedere al imaginii și credibilității”. În plus, ar însemna și pierderea a o treime din banii de proiecte ai instituției, susține cercetătorul.

În schimb Radu Preda îl acuză pe Alin Mureșan că ar fi subminat relația cu fundația germană.

Istoricul Marius Oprea, fondator al  IICCMER și care se ocupă în continuare de săpăturile arheologice aici, consideră că mandatul lui Radu Preda nu e nici mai bun, nici mai rău decât al altora. El declară că teologul ar fi fost subminat de angajați. „E o demobilizare în rândul angajaților. Unii și-au pierdut vocația”, consideră Marius Oprea.

Investigații arheologice desfășurate de echipa IICCMER. Foto: IICCMER
Investigații arheologice desfășurate de echipa IICCMER. Foto: IICCMER

Marius Oprea recunoaște că nici el nu prea merge la birou, dar în viziunea lui asta nu înseamnă că angajații care merg și semnează condica, dar după aceea stau degeaba, sunt mai buni. Îi consideră vinovați mai degrabă pe cercetători pentru că nu sunt programe de cercetare.

Acum Marius Oprea e membru ALDE și în continuare un apropiat al lui Călin Popescu-Tăriceanu. În contextul schimbărilor de putere, el crede că are șanse să ajungă din nou să fie numit președinte la IICCMER, căci se înțelege bine cu liderul PNL, Ludovic Orban, pe care spune că îl știe din liceu.

Tocmai numirile politice în fruntea IICCMER îi îngrijorează pe cei cu care am stat de vorbă. Le e teamă că „scapă de dracu și dau de ta-su”.

Preotul președinte cu forța

În februarie anul acesta, după cei cinci ani de mandat, Radu Preda și-a anunțat colegii că vrea să se retragă din funcția de la IICCMER. În martie 2019, însă, fostul premier Viorica Dăncilă i-a prelungit mandatul cu încă cinci ani, luând din nou prin surprindere pe toată lumea.

Trei luni mai târziu, în Duminica Vindecării Slăbănogului, după cum anunță comunicatul Mitropoliei Germaniei, Radu Preda a fost hirotonit preot la biserica ortodoxă românească „Buna Vestire” din Munchen. Slujba a fost oficiată de Mitropolitul Serafim al Germaniei, Europei Centrale și de Nord. În cuvântul ținut după slujbă, Radu Preda a spus că mandatul la IICCMER „m-a învățat multe, dar, în același timp, m-a adus mai aproape de decizia ca, la mijlocul vieții – nădăjudiesc – să mă apropii mai mult de cele sfinte, pentru că am văzut destule din mizeriile pe care sunt în stare oamenii să și le facă unii altora.”

Alături de Radu Preda au fost, printre alții, și preotul Simion Felecan, de la care a preluat parohia, și binecunoscutul artist Silviu Oravitzan.

Cu doar o zi înainte de hirotonire, Radu Preda fusese făcut diacon la Stuttgart de către  un episcop vicar care i-a urat pastorație plină de har.

Să fie lumină!

Credem că păienjenișul de funcții și bani care se țese prin relația privilegiată a Bisericii Ortodoxe cu statul este o chestiune de interes public. Investigăm această simbioză – și cazuistica ei. Efortul jurnalistic nu poate fi însă dus la bun sfârșit fără sprijinul financiar al cititorilor.

Despre autor