Clădirea care găzduiește propriu-zis comoara de manuscrise a fost ridicată în 1912, în prelungirea chiliilor Mănăstirii Antim. Menirea imobilului era să servească drept sediu pentru cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Sinod, din care fac parte patriarhul, mitropoliții, arhiepiscopii și episcopii.
Palatul Sinodului a devenit însă, ulterior, doar sediu al bibliotecii. Mii de lucrări vechi au fost aduse aici de-a lungul deceniilor pentru a le feri de la dispariție, confiscare de către comuniști sau simpla risipire în lume.
Nu numai cărțile de la Mănăstirea Antim au o istorie complicată, ci și clădirea bibliotecii. A fost salvată, pe muchie de cuțit, prin mutare pe șine în 1985. În zonă se demola masiv pentru a face loc Casei Poporului și Bulevardului Victoria Socialismului.
În anii comunismului, la decizia ierarhilor ortodocși, biblioteca a fost ținută cu circuit închis și cât mai ferită de autorități pentru a se evita confiscarea cărților.
Policarp Chițulescu, un călugăr de 36 de ani, e acum coordonatorul instituției. Echipa de șase bibliotecari și un restaurator încearcă să aducă la lumină colecțiile acesteia care nu au fost încă pe deplin cercetate.
Banii pentru întreținere și achiziții vin de la Patriarhie.
Urmăriți mai jos un video-reportaj Să fie lumină filmat la 360 de grade. Rotiți imaginile cu ajutorul cursorului pentru a explora în întregime spațiul sau folosiți ochelari de VR.
