“Pregătirea resurselor umane pentru valorificarea și promovarea patrimoniului cultural național”. Așa s-a intitulat acțiunea de profesionalizare a corpului preoțesc din Mehedinți, întreprinsă în cadrul unui program POSDRU, cu finanțare europeană, contractat de Episcopia Severinului și derulat între 2010 și 2013. Valoarea sa totală: aproape 7 milioane de lei, adică peste un milion și jumătate de euro.
Context
E luna octombrie, iar doi reporteri Să fie lumină merg din biserică în biserică prin satele județului Mehedinți, punând întrebări despre felul în care mai-marii structurii BOR locale conduc administrația eparhială. Am ajuns aici pentru a urmări banii europeni și afacerile Episcopiei, și am găsit o fabrică în toată regula.
Episcopia Severinului și Strehaiei este una dintre cele mai tinere instituții BOR, fiind înființată în 2004 prin preluarea parohiilor mehedințene din Mitropolia Olteniei. Episcop a fost instalat PS Nicodim, mâna dreaptă a ÎPS Teofan, actualul mitropolit al Moldovei (la data respectivă, mitropolit al Olteniei).
Episcopia are în subordine mai multe protoierii, care la rândul lor administrează rețeaua de parohii – vorbim de toate bisericile ortodoxe din județul Mehedinți.
Scopul principal al proiectului POSDRU cu nume pompos a fost ca preoții din zonă să asimileze cunoștințe de muzeografie care să le permită să gestioneze mai bine bisericile-monument istoric. Alte componente secundare au vizat și îmbunătățirea unor capacități precum introducerea datelor în calculator sau limba engleză.
Derulat în parteneriat cu Episcopia Caransebeșului, programul a bifat pregătirea teoretică și practică a 250 de preoți din Mehedinți și Caraș-Severin.
Cel puțin pe hârtie, pentru că în realitate – arată multiple mărturii obținute de reporterii Să fie lumină – participarea la unele seminarii din cadrul proiectului s-a reglat “din pix”. Unii preoți au fost pur și simplu puși să semneze tabele de prezență, deși nu luaseră parte la cursurile (teoretic) organizate.
“Am fost obligați să semnăm, de mai multe ori, pentru participare. Ni s-a spus câte lucruri mărețe se vor face cu banii pentru BOR…”, relatează o sursă preoțească.
“Nu îmi aduc aminte nici dacă am semnat, nici dacă nu am semnat. Nu spun că nu, dar nu spun nici că da. Cam uit de la o vreme…”, susține cu subînțeles alt preot.
“Toți am semnat pentru proiectele acestea cu POSDRU, dar nu ne-a interesat”, explică o a treia sursă care a solicitat să-i protejăm identitatea.
“Ați semnat că ați participat, dar nu ați participat?”, am insistat.
“Parcă să zic așa ceva, că știți, la ședințe sunt atâtea și atâtea probleme, și pe urmă – după ce ți le rezolvi pe ale tale – mai vine cineva că stai și semnează și colea. Hai, semnează colea repede că trebuie să semnăm. La ședința protoieriei, la darea de plată se întâmplă. E o dată pe lună”, continuă omul nostru.
Lucrurile „mărețe” făcute cu banii europeni luați de structura BOR din Mehedinți? Primele achiziții publice lansate de administrația eparhială în proiect, în 2010, au vizat cumpărarea unor autoturisme – un Mercedes Viano și o Dacia Duster –, dar și renovarea birourilor de la sediul Episcopiei. În total, aproape zece la sută din toți banii de profesionalizare s-au dus în mașini și condiții mai bune pentru ierarhii ortodocși ai Severinului.
Mai mult, contractul pentru lucrările la sediul Episcopiei, în valoare de 65.000 de euro, a ajuns la o firmă la care lucra însuși juristul care a vegheat la corectitudinea licitației, Art Design & Construct. Astăzi judecător, Lucian Boieru era atunci consilier juridic și activa în echipa de proiect a programului POSDRU accesat de Episcopie.
O licitație cu cântec
Pe Lucian Boieru l-am întâlnit chiar în holul Judecătoriei Pitești, unde muncește de anul trecut. A dat concurs la CSM și a devenit magistrat. În 2010-2011, Boieru presta diverse servicii juridice pentru Art Design & Construct. Îl găsim, însă, începând din a doua jumătate a anului 2010, și responsabil cu achizițiile publice în cadrul proiectului pe bani europeni accesat de Episcopie.
Lucian Boieru susține că, la momentul atribuirii contractului de lucrări către firma al cărei angajat era, se recuzase din comisia de licitație.
Cu alte cuvinte, deși era – formal – consilierul juridic al programului Episcopiei, nu participase la atribuirea efectivă a banilor care au sfârșit în conturile Art Design.
Recuzarea din cadrul procedurii de licitație ar elimina, în lectura lui Lucian Boieru, eventualul conflict de interese. Și totuși, consilierul juridic al proiectului Episcopiei avea sarcina generală de a superviza toate achizițiile publice derulate – deci inclusiv pe cea câștigată de firma privată pe al cărei stat de plată era.
Semnătura lui Lucian Boieru apare, de altfel, pe contractul de lucrări semnat între achizitor și câștigătorul licitației publice – ambele entități avându-l pe consilierul juridic printre angajați.

Este doar una dintre anomaliile majore constatate în desfășurarea proiectului – ei i se adaugă contracte de servicii care nu apar în SEAP (sistemul electronic de achiziții publice), deși Episcopia listează pe site-ul proiectului mai multe proceduri lansate (pentru servicii de formare profesională, servicii de catering și restaurant, bonuri de carburant, anvelope de iarnă, polițe RCA / CASCO și altele).
Organismul Intermediar POSDRU de la Craiova, care a funcționat ca autoritate de management în programele de profil, n-a raportat – de-a lungul desfășurării proiectului – vreo neregulă de fond. OI-ul era, practic, cel care rambursa cheltuielile eligibile ale proiectului – dar capacitatea sa era una îndeobște birocratică, de producător și gestionar de hârtii, nicidecum de autoritate efectivă de control. Prin sondaj, unele operațiuni erau controlate de OI, dar doar pentru a stabili respectarea condițiilor de formă.
Așa cum era așezat sistemul finanțărilor din POSDRU, pentru a nu avea bătăi de cap era suficient ca un beneficiar să bifeze obligațiile formale ale programului (organizarea de licitații publice pentru anumite cheltuieli, realizarea unui audit extern, anexarea unor documente justificative la cererile de plată, etc.).
În rest, pe fond, programul putea mima rezultate cât mai multe și mai consistente, fără ca folosirea fondurilor publice să se facă eficient și să fie justificată în mod real.
În programul Episcopiei Severinului, de exemplu, între criteriile impuse preoților pentru a participa la profesionalizarea în muzeografie nu era și condiția slujirii într-o parohie-monument istoric. Se putea înscrie, deci, orice preot – deși ambiția fundamentală a programului era să obțină o mai bună gestiune a patrimoniului cultural.
"Speculații denigratoare"
Am solicitat Organismului Intermediar POSDRU de la Craiova acces la dosarul programului derulat de Episcopia Severinului. Am fost refuzați, invocându-ni-se o clauză de confidențialitate care ar obliga autoritatea publică să țină la secret hârtiile rezultate din interacțiunea birocratică cu proiectul Episcopiei (beneficiara finanțării POSDRU).
La început de noiembrie am mers direct la sediul din Craiova al OI, pentru a studia la fața locului conținutul dosarului.
După ce am fost ținuți aproape patru ore într-o încăpere a instituției, cât o celulă de criză a evaluat solicitarea de acces public, funcționarii Organismului Intermediar ne-au refuzat cererea.
Au indicat, însă, că ne vor trimite în format electronic măcar o parte din documentele achizițiilor publice derulate în proiect. Le-am primit la zece zile distanță, cu mai puțin de o oră înainte de publicarea acestui articol – documentația conține achizițiile din programul de profesionalizare și o listă a sumelor rambursate, însă fără acte justificative aferente.
Episcopia Severinului și Strehaiei a cerut inițial, prin vocea unui consilier eparhial, un răgaz de câteva zile pentru a răspunde – și pentru „a clarifica orice suspiciune”. Promisiunea inițială a fost că întrebările trimise de Să fie lumină vor fi repartizate celor vizați sau ale căror sectoare de activitate erau vizate (centrul eparhial are mai multe departamente în subordine).
La trei zile după trimiterea solicitării de presă, am primit următorul răspuns:

Nici vorbă, totuși, de obrăznicie denigratoare în întrebările adresate clericilor:
– Care este explicația faptului că, în cadrul unui program finanțat din bani publici (europeni) ce viza profesionalizarea corpului preoțesc din județ, Episcopia a decis cu prioritate achiziții auto și renovări ale birourilor eparhiale? Erau o urgență? S-ar fi ratat obiectivele programului în absența acestor investiții? Care a fost calculul de oportunitate al celor care au asigurat managementul general al proiectului?
– Deși în proiectul inițial pentru care s-a primit finanțare se indică un program de profesionalizare compus din trei module și 240 de ore de activități repartizate pe 30 de zile, în sistemul de achiziții publice nu apar licitate (și atribuite) servicii de cazare, închiriat săli, restaurant sau catering decât pentru o sesiune la Băile Herculane și o serie de workshop-uri de 3 zile în principalele centre de lucru ale episcopiilor din proiect. E o eroare a sistemului SEAP că nu apar alte servicii similare achiziționate în proiect? Unde au mai fost organizate evenimente conexe finanțării POSDRU, până la concurența celor 240 de ore de formare asumate în proiect?
– Suntem în posesia unor mărturii ale preoților din parohii mehedințene care admit că li s-a solicitat de-a lungul derulării programului finanțat prin POSDRU să semneze diferite hârtii menite să simuleze prezența lor la cursuri de profesionalizare care n-au avut loc vreodată. Există o poziție oficială a Episcopiei în acest sens?
Pentru un epilog cu adevărat obraznic, ne întoarcem la mașini. Par un punct important pe harta de lucru a Episcopiei Severinului în programele cu finanțare europeană.
Iată proaspăt lansatul proiect “Moșteniri la granița Dunării”. În valoare totală de peste 2,3 milioane de euro, inițiativa face parte dintr-un program de cooperare transfrontalieră între România și Serbia susținut din fonduri comunitare.
Între achizițiile prioritare ale Episcopiei din cadrul proiectului se află cumpărarea unui autovehicul 4×4, cu sistem automat de control al temperaturii în habitaclu.
Procedurile de licitație pentru a-l cumpăra sunt deja în curs.
***
Duminică, în partea a II-a a dosarului despre Episcopia Severinului și Strehaiei, vedem cum una dintre afacerile patronate de eparhie (un hotel-restaurant) se desfășoară într-o clădire transferată gratuit de statul român. Cu încălcarea obligației fixată legal: de a transforma imobilul în așezământ social. Iar surse preoțești vorbesc despre fondurile pe care Episcopia le colectează de la parohiile chemate să îi dea ascultare.