GHID DE PERSONAJE ȘI ÎNTÂMPLĂRI

» Cornel Onilă a condus între 1999 și 2017 una dintre cele mai vechi eparhii ale Bisericii Ortodoxe Române, Episcopia Hușilor. Înființată în urmă cu 420 de ani, dizolvată în perioada comunistă și reapărută în 1996, structura eparhială și-a organizat după reînființare și o școală teologică – Seminarul Ioan Gură de Aur din Huși – prin care au trecut sute de elevi.

» Școlit pe afară și întors în România cu gânduri de mărire, Onilă este tuns în monahism în a doua jumătate a anilor 1990 și arde etapă după etapă în devenirea sa clericală. Anul 1999 îl găsește membru în Sfântul Sinod al BOR, cu numele de monah Corneliu Bârlădeanu, în calitate de episcop-vicar al Hușilor (funcție în care este confirmat prin decret prezidențial, primind rang de demnitar de stat).

» Zece ani mai târziu, Bârlădeanu devine arhiereu (episcop) „plin” al locului. În tot acest timp se preocupă îndeaproape de viața seminarului din Huși, mânat – în mai multe cazuri – de intenții obscure, contrare moralei, legilor canonice și chiar prevederilor legale.

» Deceniul de domnie episcopală al Preasfințitului Corneliu a fost marcat profund de zvonul existenței unor filmări compromițătoare care îl surprindeau pe ierarhul BOR de la Huși întreținând relații sexuale cu elevi din seminar. Prima înregistrare video a fost realizată în toamna anului 2007. Între timp au mai fost produse și altele.

» Între 2009 și 2017, conținutul filmărilor a devenit piatra de temelie a vieții bisericești din județul Vaslui, arată o amplă documentare Să fie lumină, în cadrul căreia au strâns informații și fapte șase reporteri, vreme de aproape un an de zile. Seria jurnalistică rezultată debutează astăzi cu un prim episod despre canalele judiciare prin care au trecut casetele video până să poposească definitiv într-un fișet de procuratură. Departe de ochii publicului – și departe de dreptate.

» Reporterii Să fie lumină au descoperit că imaginile video, posibil ilustrative pentru faptele penale ale episcopului Onilă, au acționat ca monedă de schimb în bătălia pentru supremație a multiplelor grupuri de influență din proximitatea acestuia, toate interesate în extragerea de beneficii materiale și profesionale.

» Pentru a înțelege saga bisericească din Vaslui trebuie adus sub reflectoare un călugăr necunoscut, arhimandritul Sebastian Jitaru. Nu e clar când și de unde anume apare numele său în Episcopia Hușilor, însă intersecția Onilă-Jitaru e un punct  fundamental în odiseea casetelor care îl au ca protagonist pe ierarhul BOR.

» Legătura dintre Onilă și Jitaru se cimentează an după an. Pentru că cei doi devin, în perioada petrecută împreună la Huși, un veritabil binom al răului. Păcatul lor comun? Abuzul sexual asupra adolescenților de la seminar.

» Anii trec, iar numărul elevilor de seminar abuzați sau chiar molestați fie de unul, fie de altul, fie de amândoi crește. Desfrâul, combinat cu dorința de putere, îi transformă pe cei doi vechi prieteni în adversari într-un joc nebun în care se obțin și se folosesc imagini ale abuzului. Copiii sunt, mai întâi, victime – dar unii dintre ei devin la rândul lor, odată intrați în jocul diavolesc, beneficiari ai unor avantaje materiale nesperate.

» Povestea scapă de sub controlul protagoniștilor la începutul verii anului 2017, când Onilă reclamă la DNA Iași că este șantajat de Jitaru și de încă alți doi preoți. 

» Intervenția statului român este una chirurgicală. Procurorii DNA ridică de la autorii șantajului mai multe filmări cu orgiile episcopale, curățând locul de dovezile relațiilor sexuale cu băieți adolescenți. Apoi alți procurori clasează o plângere împotriva episcopului fix pe această temă, a relațiilor cu copii minori, din lipsă de probe – deși primii procurori implicați în investigarea șantajului recoltaseră deja la percheziții toate evidențele video. 

» În fine, instanțele îl aruncă în pușcărie pe călugărul Jitaru, alături de preoții șantajiști a căror căpetenie devenise, iar Biserica Ortodoxă se spală pe mâini și, la nivelul Sfântului Sinod, acceptă „retragerea” lui Onilă – un fel de „suspendare” în limbaj de specialitate – fără a investiga în niciun fel abuzurile anilor din urmă. În locul Preasfințitului Corneliu, la Huși este instalat un alt arhiereu, Preasfințitul Ignatie, care promite din prima zi să dea uitării faptele trecutului și să se preocupe doar de viitor.

» Povestea șantajului exercitat în 2017 asupra lui Cornel Onilă este, în rezumat, povestea unui naufragiu judiciar de proporții. Un naufragiu care a făcut ca societatea românească, în ansamblul ei, să rămână văduvită de adevăr, prin chiar acțiunea și măsurile inexplicabile ale parchetelor și instanțelor implicate în elucidarea împrejurărilor. Deși – paradoxal – cazul de șantaj a fost rezolvat, iar vinovații se căiesc în închisoare, dreptatea nu a fost cu adevărat administrată în cauza extinsă. Justiția s-a făcut fără dreptate.

» Povestea domniei episcopale a lui Cornel Onilă este, în egală măsură, povestea unui naufragiu uman de proporții, căci nicio față bisericească vasluiană n-a semnalat vreodată public sau înaintea organelor judiciare istoria de abuz sexual de la Huși. Episcopul, deși „retras”, primește un salariu zdravăn și alte beneficii de la stat și astăzi, iar măicuțele mănăstirii Văratec (acolo unde este găzduit în momentul de față) îi sărută mâna, i se închină și-i spun „Preasfinția voastră”.

» Singura care a vorbit în anii din urmă despre abuzul sexual sistematic de la Huși este Didina Brănici, fost pedagog la Seminarul Teologic Ioan Gură de Aur, care a trimis mai multe sesizări către autoritățile canonice și laice, fără ca vreo instituție să le dea curs vreodată și să cerceteze abuzurile semnalate. Despre mărturia Didinei Brănici am scris în februarie 2019, așezând practic fundația efortului documentar încununat acum, odată cu publicarea primului episod.

» Să fie lumină aduce în spațiul public acte, fapte și probe judiciare menite să demonstreze ceea ce, până la urmă, pentru mulți dintre oamenii din Huși reprezintă un loc comun – abuzul sexual de la Seminarul Teologic „Ioan Gură de Aur” din Huși a existat și pe el s-au clădit și s-au năruit cariere în lumea preoțească. 

» Și Biserica Ortodoxă Română a știut până la vârf, dar a tăcut.

» Ierarhii BOR spun că dreptatea va fi împărțită fiecăruia, după fapte, la Judecata de Apoi. Noi le-am adunat pe ale celor de la Huși. 

Iată-le.

FIII ÎNTUNERICULUI | VIDEO

EPISODUL I

Judecata de acum a Preasfințitului

În după-amiaza zilei de 12 iunie 2017, mașina episcopului Hușilor Corneliu Bârlădeanu intră în curtea modestului sediu al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași, un fost cămin de copii seropozitivi aflat pe bulevardul C.A. Rosetti din oraș, la numărul 18.

Preasfințitul – unul dintre cei 55 de membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, calitate care îi oferă, prin lege, rang de demnitar de stat – urcă grăbit într-un birou al parchetului anticorupție și scrie de mână o plângere penală de câteva rânduri.

PS Corneliu le spune procurorilor DNA că un călugăr pe nume Sebastian Jitaru, arhimandrit al Catedralei episcopale din Huși, îl amenință cu publicarea unor imagini compromițătoare dacă refuză să-l propună pentru postul de episcop-vicar al Episcopiei Hușilor. Vicarul eparhial e, practic, a doua poziție de putere canonică și administrativă în instituțiile episcopale din organigrama BOR.

Bârlădeanu susține în fața procurorilor că nu a văzut imaginile șantajului bisericesc, dar ține morțiș să scrie că ele nu sunt „adevărate”, bazându-se pe ce i-ar fi povestit consilierii săi, abordați de călugărul Jitaru în săptămânile anterioare depunerii plângerii la DNA spre a le fi arătate pasaje video compromițătoare.

După ce scrie pe o coală plângerea, Bârlădeanu semnează declarația și pleacă, nu înainte de a-și exprima disponibilitatea de a colabora cu anchetatorii și chiar de a purta, legal, tehnică de înregistrare.

click pe imagine pentru conținutul integral al documentului

Imediat, DNA Iași dispune începerea urmării penale în cauză și audiază un prim martor în aceeași zi de 12 iunie, pe consilierul economic Silvestru Bodnar – călugăr care acceptă, la rândul lui, să colaboreze cu organele judiciare.

Piatra de temelie a dosarului penal de șantaj este pusă.

Statul român are pe masă două realități complementare: sesizarea unei acțiuni de șantaj la care este supus un episcop, dar și semnalarea mijloacelor efective ale șantajului, adică filmări video avându-l ca protagonist pe eparhul (episcopul) Corneliu Bârlădeanu alături de alte persoane de sex masculin, elevi la seminarul teologic din Huși, posibil minori la data comiterii faptelor.

În chiar prima declarație de martor atașată la dosarul DNA – cea dată de consilierul Bodnar – se precizează că autorul șantajului, călugărul Jitaru, mergea din persoană în persoană arătând pe telefonul său mobil filme de câteva secunde cu “secvențe deocheate”.

În cele două săptămâni premergătoare plângerii făcute de episcopul Corneliu la DNA, călugărul Jitaru parcă o luase razna. Îi abordase pe rând pe consilierii episcopului și le pusese în față secvențe de pe telefon, în care episcopul apărea în tandrețuri cu diferiți băieți.

Iată cu cine lucrați! Iată cine ne conduce! O să mai poți dormi la noapte?!

, declară la DNA consilierul administrativ al Episcopiei Hușilor Paul Rariță că i-ar fi spus călugărul Jitaru apropos de ceea ce tocmai îi arătase.

Este clar că pe filmările „cu conotație sexuală în care apăreau numai persoane de sex masculin” cu care defila Jitaru apărea episcopul Bârlădeanu. Îl recunoaște însuși purtătorul de cuvânt al Episcopiei, preotul Gubernat, care spune asta în declarația lui de martor de la DNA.

Jitaru m-a întrebat dacă recunosc persoanele, iar eu nu i-am spus nimic, după care acesta a continuat și m-a întrebat ce părere am despre șeful meu în condițiile în care cea de-a doua persoană implicată în înregistrare ar fi fost un fost elev al Liceului Teologic din Huși, unde eu sunt profesor. […]

Eram foarte tulburat de ceea ce mi-a arătat

, consemnează părintele Gubernat în declarația de la DNA.

„Episcopul suge mielul la unul”

Primele zile de la începutul verii anului 2017 au trecut, iar călugărul Jitaru devenise o prezență ubicuă prin birourile administrației eparhiale din Huși, unde consilierilor episcopului li se arătau pasaje din filmele compromițătoare. Scopul? Ca aceștia să-i transmită episcopului Corneliu că imaginile vor fi date publicității dacă Jitaru nu este propus arhiereu vicar.

Documentele judiciare la care echipa Să fie lumină a obținut acces în cursul ultimelor șase luni nu indică în niciun moment vreo formă de negare a autenticității filmărilor pe care Jitaru își baza șantajul, dincolo de simpla negare a episcopului Corneliu, protagonistul lor.

Un pasaj relevant reținut de autoritățile statului este dintr-un dialog între consilierul economic al Episcopiei, Serafim Bodnar, apropiat al episcopului Bârlădeanu, și călugărul Jitaru, care spune explicit ce este în respectivele filmulețe și nu este în niciun fel contrazis în legătură cu veridicitatea lor.

Sebastian Jitaru: Uite, dacă dorește, eu mâine mă duc la procuratură și, vai de mine, o să dau cu subsemnatul că șantajez. Sunt de acord! Cu ce? Uite cu asta! În secunda doi…

Serafim Bodnar: Ești de acord să mergi să dai declarație să spui că tu îl șantajezi cu lucrul ăsta?

Sebastian Jitaru: Da. (…) Cu imaginile în care episcopul suge mielul la unul.

Serafim Bodnar: Deci ești de acord cu lucrul ăsta?

Sebastian Jitaru: Sută la sută.

Serafim Bodnar: Interesant.

Sebastian Jitaru: Păi, nu am nimic de pierdut. Fac un an de pușcărie, dar tu (episcopul, n.r.) ai pierdut totul. Că filmul îi real, părinte. Nu mai…, că nu-știu-ce… Deci nu mai umblam cu trucaj. Trebuie să mergem pe normalitate. Îi real.

Serafim Bodnar: Deci trebuie să ne așteptăm și la lucrul ăsta public. Să te duci să dai declarații.

Sebastian Jitaru: Orice. Uite acum mergem la poliție. Hai cu mine!

Serafim Bodnar: Păi, de ce să mă duc eu? Cine-i în cauză (să meargă, n.r.).

Sebastian Jitaru: Uite, episcopul suge. Ah, că se face prin spate, vai, că nu apare public… Apare! (…) Uite, episcopul, și uite-așa, și uite-așa. Și atunci mai opriți valul!

Serafim Bodnar: Nu știu. El, în principal, trebuie să-și asume, pentru că-i povestea voastră. Nu-i a noastră.

Înapoi pe holurile întunecoase și aglomerate de hârtii de la DNA Iași. Cristina Chiriac, procuror DNA, este cea căreia îi este repartizat dosarul deschis după plângerea penală pentru șantaj formulată de episcopul Bârlădeanu împotriva călugărului Jitaru.

Dar lucrurile se complică de la o oră la alta. DNA nu are înainte un simplu șantaj (fie el și unul asimilat infracțiunilor de corupție, prin calitatea persoanei vătămate – Corneliu Bârlădeanu – de demnitar de stat).

Corneliu Bârlădeanu, purtând veșmânt și însemne arhierești la sfințirea unei biserici, în 2017.

Casetele video conținând faptele sexuale ale episcopului erau o chestiune de notorietate printre preoții din eparhia vasluiană – iar natura lor posibil penală era evidențiată de calitatea persoanelor surprinse alături de Preasfințitul Corneliu, elevi ai seminarului teologic din Huși.

Atât de notorii erau încât, tot în ziua de 12 iunie 2017, afacerea de șantaj se extinde. Cu câteva ore înainte să plece spre Iași să depună plângerea la DNA, episcopul Corneliu Bârlădeanu îi primește în biroul său pe doi preoți ai locului, Gheorghe Damian și Răzvan Bumbu, care îi spun că așteaptă 50.000 de euro până a doua zi.

Lasă să se înțeleagă că și ei au imagini compromițătoare și că, dacă banii ceruți nu ajung în contul parohiei lui Bumbu, filmările vor apărea în presă. Episcopul, pregătit pentru a aduna probe pentru șantajul lui Jitaru, îi înregistrează pe aceștia când îi cer cei 50.000 de euro, ei alăturându-se astfel „valului de șantaj” creat de Jitaru.

A doua zi, în 13 iunie, procurorul DNA Cristina Chiriac îl audiază pe Bârlădeanu în calitate de „parte vătămată”, de data asta la Huși, primește de la acesta înregistrarea cu cei doi preoți care-i cer 50.000 de euro ca să nu dea în presă imaginile desfrâului și extinde urmărirea penală și asupra faptei celor doi. 

În aceeași zi, DNA montează tehnică în biroul episcopului și, în 14 iunie, are loc prima întâlnire între călugărul Jitaru și episcopul Bârlădeanu pe care o ascultă și procurorii. Însuși episcopul Bârlădeanu verifică tehnica DNA înainte ca vechiul său prieten Jitaru, care acum vrea să-i ia capul, să intre în birou, la 13.56, și să-i spună direct, abrupt, că vrea postul de vicar. 

În cursul discuției înregistrate ambiental cu aparatura statului român (probă pe care echipa Să fie lumină a obținut-o și vizionat-o integral), Jitaru îi dă asigurări Preasfințitului Corneliu că nimeni “nu are film cu ultima… cu nimic”.

Tot în cadrul dialogului (care reprezintă un mijloc de probă fundamental în dosarul instrumentat de DNA Iași), Jitaru pronunță și numele unui elev seminarist de la școala teologică patronată de însuși Corneliu Bârlădeanu. Documentarea întreprinsă de reporterii Să fie lumină în ultimele opt luni indică faptul că acest elev a fost abuzat sexual de episcopul Hușilor.

Ne vom întoarce însă, în cadrul acestui serial de presă, la povestea extinsă – și extrem de complicată – a victimelor și făptuitorilor din sânul eparhiei vasluiene. Acum, în acest prim episod, ne interesează cu prioritate felul în care a acționat statul român pentru a administra adevărul și dreptatea pe cale juridică. 

Revenim în sediul DNA de la Iași. În 14 iunie 2017, după ambientala realizată în biroul episcopului Corneliu, faptele celor trei șantiști sunt conexate și procurorul trece urmărirea penală in personam față de călugărul Jitaru și preoții Bumbu și Damian, cei trei oameni ai Bisericii care doreau să folosească filmările cu episcopul Bârlădeanu în ipostaze porno pentru a scoate o funcție sau bani de la el.

În ziua de 15 iunie, la locuințele celor trei preoți șantajiști vin mascații și procurorii. Echipele judiciare caută și confiscă orice dispozitiv pe care s-ar fi putut stoca filmulețe sau înregistrări relevante. Simultan, cei trei sunt imediat reținuți și ajung în beciul Poliției Vaslui. 

Stau doar o noapte după gratii și, a doua zi, după ce mandatul de arestare cerut de procurori nu este obținut de la instanță, merg în arest la domiciliu.

Procurorul și „casetele”

Ziua de 15 iunie 2017. Cristina Chiriac, procurorul de caz de la DNA Iași, devine primul om învestit – prin însăși Constituția României – să apere „interesele generale ale societății și ordinea de drept” care are pe masă mărturiile video ale faptelor de abuz sexual ale episcopului Bârlădeanu, găsite de la domiciliile șantajiștilor.

Sunt 33 de CD-uri, DVD-uri, memory-stick-uri, telefoane, carduri SD și micro-SD, două laptopuri, o cameră video și o cameră ascunsă într-un ceas de mână.

În următoarele cinci zile, specialistul DNA Iași Ilie Scriminți analizează toate probele ridicate la percheziții și întocmește un raport de constatare, în fapt o chestiune strict procedurală menită să asigure o evidență clară a „suporturilor” prelevate din casele celor trei inculpați și să asigure trasabilitatea informațiilor pe care acestea le conțin.

Colectivul Să fie lumină se află în posesia acestui document. 

click pe imagine pentru detalii din Raportul DNA

Procurorul de caz Cristina Chiriac, care avea în față tot conținutul audio-video ridicat la percheziții, deci și imaginile în care episcopul Bârlădeanu întreținea relații sexuale cu elevi de seminar, decupează chirurgical informațiile utile dosarului de șantaj și se apucă să întocmească rechizitoriul, trimițând la sertar toate dovezile abuzurilor comise de Preasfințit asupra tinerilor seminariști

Explicația formală, procedurală, e că DNA nu avea competența legală să investigheze acest gen de fapte, iar veridicitatea înregistrărilor, respectiv faptul că erau sau nu erau trucate, nu avea absolut nicio relevanță în dosarul de șantaj pe care-l instrumenta.

Infracțiunea de șantaj

Definiția din Codul penal a infracțiunii de șantaj are o nuanță care de obicei scapă ochiului profanului. Articolul 207 spune că șantajul reprezintă „constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul”.

Alineatul doi adaugă la definiție exact situația în care se află cei trei preoți care și-au șantajat episcopul: „amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia”. De-aici rezultă că șantajul rămânea șantaj fie că era comis în baza unor fapte reale – abuzuri sexuale împotriva minorilor, în cazul nostru -, fie pe baza unor fapte inventate.

Fără să aibă competența legală de a efectua propriu-zis acte de urmărire penală în posibila speță de abuz sexual, procurorul DNA ar fi trebuit să trimită imaginile relevante la parchetul competent. În rechizitoriul întocmit în dosarul de șantaj nu există însă nicio referire la o astfel de măsură. Din contră – ceea ce dispune procurorul Cristina Chiriac este o inexplicabilă și definitivă acțiune de îngropare a imaginilor video.

Circuitul judiciar efectiv al filmărilor confiscate în dosarul de șantaj necesită, spre înțelegere, o înșiruire mai largă de fapte. Documentele procesuale în posesia cărora reporterii Să fie lumină au intrat în ultima jumătate de an fac vizibilă ciudata cale de instrumentare legală dispusă de procuror și asumată de DNA.

Să fie lumină!

Investigăm situațiile de abuz sistematic care se nasc la sânul cultelor din România. Publicăm un întreg serial de presă despre abuzurile sexuale comise la seminarul teologic din Huși – de chiar Preasfințitul Corneliu, episcopul locului. Putem continua doar cu sprijinul cititorilor.

Curiosul caz al jurnalistului Sorin Saizu

Călugărul Jitaru și preoții Damian și Bumbu nu au fost singurii investigați pentru șantajul la episcopul Bârlădeanu. 

Din rechizitoriul procurorului Cristina Chiriac aflăm că, înainte ca dosarul să fie trimis în judecată, DNA Iași l-a pus sub urmărire penală alături de cei trei și pe un ziarist vasluian pe nume Sorin Saizu, cercetat pentru complicitate la acest șantaj. 

Pe scurt, din conținutul rechizitoriului aflăm că, în perioada în care avea deja telefoanele urmărite de procurori, preotul Damian, care făcea presiuni la episcop să-și primească banii, era consiliat de Sorin Saizu. El îl sfătuia cum să răspundă ofertelor primite de la episcop, el îi spunea dacă să se ducă să ia banii sau nu.

La momentul trimiterii în judecată a cazului de șantaj, procurorul Cristina Chiriac îl scoate pe Saizu din dosar și-l cercetează separat într-un altul. Se cheamă disjungere și e o practică absolut comună pentru multe dosare în faza de urmărire penală.

Ceea ce alege însă Cristina Chiriac să facă mai departe nu mai ține de vreo practică uzuală: procurorul „mută” în dosarul disjuns al lui Saizu un CD ridicat la percheziție de la domiciliul călugărului Jitaru. Însă între cei doi nu e documentată vreo legătură, vreo întâlnire sau orice tip de interacțiune în vreuna dintre cele 130 de pagini ale rechizitoriului.

Practic, suspectul Saizu nu avusese contact cu inculpatul Jitaru, nici înainte de, nici în timpul activității infracționale. Și totuși, în cadrul cercetării separate care îl vizează pe ziaristul vasluian este atașat și un anume suport optic ridicat în timpul percheziției efectuate la domiciliul din Pângărați, județul Neamț, al călugărului Sebastian Jitaru.

După cum rezultă din Raportul de constatare al specialistului DNA Ilie Scriminți, singurul suport optic ridicat la percheziție de la domiciliul lui Jitaru din Pângărați (Neamț) este un CD care – notează documentul oficial al parchetului anticorupție – „nu a fost accesat”. 

⊗ Cum ar putea fi util pentru a proba implicarea lui Saizu în șantaj un CD care nu a fost accesat niciodată? Nu știm.

⊗ Care este motivul pentru care acest CD, rămas neaccesat din cauze care nu sunt precizate (nu se invocă, de pildă, o eroare informatică), n-a fost considerat relevant nici în cadrul dosarului primar, de șantaj? Nu știm nici acest lucru.

Dosarul celor trei clerici care și-au șantajat episcopul a fost trimis în instanță, unde s-a judecat în ședință secretă, atât la fond cât și la apel. Desfășurarea procesului cu ușile închise a făcut imposibilă publicitatea actului de justiție, nicio persoană neavând acces la rechizitoriul judecat și la probatoriul strâns de statul român, prin DNA.

La finalul procesului, cei trei șantajiști au primit pedepse cu închisoarea. Trei ani și jumătate călugărul Jitaru și câte trei ani preoții Bumbu și Damian.

Probabil vă întrebați ce s-a întâmplat cu partea de cercetare penală disjunsă în cazul ziaristului Saizu, la pachet cu CD-ul misterios.

Dosarul lui Saizu a fost clasat, din lipsă de probe, la sfârșitul anului 2017, iar DNA Iași și procurorul Cristina Chiriac au ieșit complet din poveste. Cu tot cu imaginile abuzurilor episcopului de Huși, care pleacă spre instanță în cazul celor trei șantajiști acum dovediți sau rămân arhivate într-un dosar clasat (cazul Saizu).

În cadrul unei proceduri juridice ulterioare clasării dosarului disjuns, DNA Iași susține că “s-a concluzionat faptul că imaginile ce ar fi putut fi stocate pe suportul optic atașat la dosarul cauzei nu constituiau probe utile și concludente […] și din acest motiv nu s-a solicitat încuviințarea unei percheziții în sistem informatic, astfel încât fișierele ce ar putea fi stocate pe respectivul suport optic nu au fost analizate și interpretate”.

Așadar, în rezumat: procurorul DNA Cristina Chiriac ridică un CD la o percheziție într-un dosar de șantaj. Fără să analizeze formal conținutul acestuia, deci neștiind ce este pe el, îl disjunge către un alt dosar, considerându-l util noii cauze. Nici în acest nou cadru procesual CD-ul nu este însă analizat, considerându-se că el nu are de fapt valoare probatorie.

Ce este pe acest CD ridicat de la domiciliul călugărului șantajist Jitaru și ferecat într-un fișet la DNA? Nu știm.

Ce s-a întâmplat cu probele abuzului?

Spre sfârșitul anului 2017, autoritățile judiciare din Vaslui primesc o plângere de la o persoană oarecare și deschid un dosar penal în care investighează „posibile fapte de abuz sexual asupra unor minori comise de fostul episcop al Hușilor, Onilă Cornel”. 

Calitatea lui Onilă de episcop, fie și retras, deci de persoană cu rang de demnitar, atrage compentența procurorilor de la Curtea de Apel Iași, care înregistrează dosarul în 8 decembrie 2017.

Cercetările durează însă doar șase luni, iar acest dosar (singurul în cadrul căruia statul român a investigat efectiv acuzațiile de abuz sexual) este clasat în 11 iunie 2018. Pe motiv că „nu există niciun mijloc de probă care să ateste că persoana cercetată a comis faptele reclamate”.

Contrariați de răspunsul primit de la Parchetul Curții de Apel Iași la întrebările despre acest dosar privind abuzurile episcopului Corneliu Bârlădeanu, reporterii Să fie lumină au mers de mai multe ori la DNA Iași pentru a întreba dacă procurorul Cristina Chiriac a fructificat în vreun fel probele video privindu-l pe episcop. Probe pe care le-a ridicat în dosarul de șantaj, dar asupra cărora nu avea competență de investigare. 

Atribuțiile procurorului

Procurorul DNA nu este competent să investigheze fapte de abuz de minori peste care ar putea da într-un dosar pe care îl cercetează. Însă nimic nu o putea opri pe procurorul Cristina Chiriac de la DNA Iași să deschidă un dosar pentru abuz de minori pe baza probelor găsite la perchezițiile la cei trei șantajiști, după care să-l decline la colegii competenți, respectiv procurorii Curții de Apel Iași. 

Vă amintiți intenția parlamentarilor PSD-ALDE-UDMR de a modifica legislația penală în sensul în care, de pildă, dacă un procuror face o percheziție pentru trafic de droguri, în situația în care găsește în locuința suspectului și, să zicem, o armă de foc sau un cadavru, el nu ar avea mandat să ridice nimic în afara cazului lui de trafic de droguri și i-ar fi necesar un alt mandat.

Exact aceasta pare să fi fost conduita procurorului Cristina Chiriac în această speță: a venit pentru șantaj, a ridicat și probe pentru abuz, însă nu le-a dat mai departe, deși ar fi avut tot dreptul să o facă.

Procurorii consultați în cursul documentării de reporterii Să fie lumină nu își explică nici ei conduita colegei lor de la Iași.

Într-una dintre discuțiile purtate cu un reporter Să fie lumină, conducerea DNA Iași a confirmat că procurorul Chiriac din dosarul de șantaj nu s-a autosesizat niciodată pe posibilele fapte de abuz sexual comise de episcopul Hușilor. Nici prin rechizitoriu, nici după trimiterea cazului în instanță.

Mai mult, din întreaga documentare întreprinsă de Să fie lumină nu rezultă că acest procuror ar fi trimis vreodată probele video către parchetul competent – adică Parchetul Curții de Apel Iași.

Revenim la sediul celui din urmă, unde reporterii Să fie lumină au la mijloc de vară o discuție „instituțională” cu procurorul Iulian Ispir, acum purtător de cuvânt al insttuției, într-o „sală de presă” amenajată chiar de acesta cu ani în urmă, pe când conducea parchetul.

Procurorul Ispir de la Parchetul Curții de Apel Iași admite explicit că respectivele probe video privind abuzul sexual asupra unor minori, faptă pentru care a fost investigat episcopul Bârlădeanu în dosarul clasat în iunie 2018, nu au fost administrate în jumătatea de an în care colegii săi au avut respectivul caz în lucru.

„Nu am fost procurorul de caz, pentru alte detalii vă rog să transmiteți o solicitare formală”, ne-a spus procurorul.

I-am transmis-o. 

Deși, în discuția purtată în vechea sală de presă a Parchetului, procurorul a admis existența unui grad semnificativ de interes public în legătură cu detaliile urmăririi penale din acest dosar și a promis că va face tot ce ține de el să le furnizeze, răspunsul a venit, sec, câteva zile mai târziu: urmărirea penală este o fază nepublică a procesului penal. Detaliile rămân, deci, între filele dosarului, departe de ochiul și de întrebările publice. 

Dincolo de șantaj

La capătul a aproape un an de documentare, Să fie lumină nu poate să acuze procurorii ieșeni că ar fi lucrat chirurgical în această chestiune a șantajului bazat pe abuzul sexual repetat împotriva unor adolescenți cu scopul concret de a ascunde însuși abuzul și de a proteja Biserica Ortodoxă. Nu putem scrie asta, negru pe alb, din lipsă de probe – dacă ne permiteți licența. Dar putem corela date și fapte.

Am obținut o mare parte din documentele întocmite în dosar, atât din faza de urmărire penală cât și din cercetarea judecătorească. Avem declarațiile date de martori la DNA, avem rechizitoriul speței de șantaj, avem rapoarte tehnice, stenograme, audieri în instanță și încheieri de ședințe de judecată.

Procesul s-a desfășurat la secret – iar tăcerea care înconjoară datele, circumstanțele și urmările acestui dosar este asurzitoare. Am pus la bătaie toate resursele investigative de care suntem capabili pentru a da de faptele, împrejurările și oamenii acestui caz care, deși lămurit judiciar la suprafață, a rămas în esență invizibil publicului. Și a rămas, mai ales, dator victimelor abuzului sexual, aspect de natură penală pe care statul român mai întâi l-a ignorat și apoi, într-un final, l-a ratat cu totul.

Nu știm dacă felul strâmb prin care statul de drept a găsit rezolvarea problemei a fost determinat de acțiuni și influențe subterane ale Bisericii sau de indolența și indiferența parchetelor și a instanțelor chemate să investigheze faptele și să administreze justiția.

Dar, pe fondul documentării pe care am întreprins-o începând din iarna anului trecut, știm – dincolo de dubiu – că în chiliile și anexele de la Catedrala episcopală din Huși au fost abuzați adolescenți, elevi ai seminarului teologic din oraș. Sub patronajul moral și spiritual al Preasfințitului Corneliu Bârlădeanu.

Până la episodul următor din acest „serial” pe care-l începem astăzi, în care vom păși către adevărul factual al relațiilor dintre protagoniștii poveștii, vă lăsăm cu unele întrebări, în loc de epilog pentru odiseea judiciară.

"Ești nebun, Ursac!"

»Între probele din dosarul de șantaj se află o înregistrare –ridicată la percheziții și transcrisă aproximativ într-un proces-verbal de redare certificat de însăși procurorul Cristina Chiriac – în care doi dintre autorii șantajului și un consilier al Episcopiei urmăresc unul dintre filmulețe cu sonorul pornit. În imagini se vede cum episcopul Bârlădeanu stă în picioare, iar în fața lui, cu fața spre el și cu spatele la cameră, un alt bărbat, căruia episcopul, cu timbru-i inconfundabil, îi spune ”Ești nebun, Ursac!”. 

» Cum pot atât procurorul, cât și, mai apoi, judecătorul, să ia de bună declarația martorului Ionuț Ursac – fost elev la seminar, acum preot -, prima victimă a abuzului episcopului Bârlădeanu (documentată video), care spune, și la Parchet, și la instanță, că în acele imagini nu este el?

Cum poate instanța de la Tribunalul Vaslui (care a judecat fondul procesului) să ignore declarația martorului Cosmin Gubernat, consilier al Episcopiei, dar și profesor la seminarul Ioan Gură de Aur de la Huși, care spune judecătorului, invocând calitatea sa de profesor la seminar, că în imaginile cu caracter sexual a recunoscut un elev? 

Un detaliu esențial

Sebastian Jitaru i-a arătat lui Gubernat două filmulețe; doar pe al doilea a recunoscut un elev, ceea ce l-a și tulburat teribil. Din moment ce, conform documentării Să fie lumină, „episodul” Ursac s-a petrecut undeva în 2007, profesorul Gubernat a recunoscut un alt elev de seminar, mult mai mic de vârstă, el însuși fiind absolvent de seminar în 2005 și ajungând profesor la fostul său liceu undeva după anul 2010.

Instanța însăși avea dreptul – ba chiar obligația, consideră colectivul Să fie lumină – de a sesiza, prin încheierea de ședință, parchetul competent cu privire la acest fapt admis în clar de un martor. Și procurorul de ședință (de la DNA) avea prerogativa de a-i cere instanței să facă acest lucru.

click pe imagine pentru declarația integrală a martorului Gubernat

» Șantajul nu este faptă penală atunci când nu poate fi probată frica, spaima părții vătămate în fața posibilității divulgării faptelor – reale sau imaginare – cu care este amenințată. În declarația sa dată la DNA Iași în faza de urmărire penală, martorul Paul Rariță (preot și consilier în structura administrativă a Episcopiei Hușilor) spune că s-a simțit „înfricoșat, agitat și tulburat” de amenințarea publicării acelor imagini, stare pe care i-a transmis-o „în mod sigur” și episcopului.

Cum de a fost luată în calcul această declarație a preotului Rariță când, după percheziții, procurorul a avut pe masă – si l-a transcris și folosit la dosar! – un filmuleț în care martorul Rariță însuși intermediază, chiar în biroul său de consilier episcopal, transferul acestor imagini între șantajiștii Jitaru și Bumbu? 

Trecem în episoadele următoare ale poveștii noastre dincolo de coperțile dosarului de șantaj. Mergem în viața reală.

Unde există victime, abuzatori, profitori și prea mulți oameni care s-au întors cu spatele la realitatea care li s-a revelat ani la rând.

Și unde toate personajele – inclusiv cele ale acestui prim episod, unul eminamente „judiciar” – au „voce” și-și explică prezența în această afacere care a făcut ca, cel puțin zece ani de zile, viața religioasă din eparhia vasluiană să fie un melanj teribil de versete biblice, abuz sexual și șantaj.

Doar ultimul a fost clarificat de autoritățile judiciare ale statului.

Restul a fost acoperit de tăcere.

 

(Au contribuit Diana Oncioiu, Paula Căbescu, Octavian Coman și Andrei Crăciun. Seria jurnalistică despre faptele de abuz sexual petrecute în Episcopia Hușilor în timpul Preasfințitului Corneliu Bârlădeanu reunește, deci, contribuțiile documentare ale tuturor reporterilor implicați în proiectul Să fie lumină.)

Să fie lumină!

Investigăm situațiile de abuz sistematic care se nasc la sânul cultelor din România. Publicăm un întreg serial de presă despre abuzurile sexuale comise la seminarul teologic din Huși – de chiar Preasfințitul Corneliu, episcopul locului. Putem continua doar cu sprijinul cititorilor.

Despre autori