Un drum prăfuit și lat de câțiva metri desparte loturile pe care le folosesc cercetătorii de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Legumicultură din Buzău (SCDL Buzău).
În dreapta, cum intri pe câmpul de cercetare, sunt câteva solarii care adăpostesc culturi de varză seminceră, leuștean, butași de păstârnac și spanac semincer.
În stânga e baraca unui paznic cu voce aspră, iar în această zi doi căței leșinați de căldură veghează terenul neprelucrat de 7,2 hectare care aparține Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei.
Cele 7,2 hectare fac parte dintr-un lot mai mare, de 12,78 hectare, suprafața totală obținută de eparhia BOR, prin retrocedare, de la stat. Comisiile locale pentru stabilirea dreptului de proprietate deciseseră, inițial, să nu accepte retrocedarea în natură a terenului respectiv. O bătălie juridică fără finalitate avea să urmeze. Anii erau 2002-2004. Și mai important, însă, statul – prin diferitele sale entități centrale (guvern) și locale – avea să renunțe singur la patrimoniul stațiunii de cercetare.
Pe câmpurile agricole, stațiunea – una dintre puținele unități de cercetare legumicolă din țară – conduce din 1957 încoace experimente cu plante și legume românești. Timp de 60 de ani, cercetătorii au adaptat și au scos pe piață zeci de soiuri noi, cu proprietăți remarcabile, cum ar fi castraveții amari pentru bolnavii de diabet și roșiile de Buzău, un fruct cu proprietăți de prevenire a cancerului.
La începutul acestui an însă, inginerii au fost puși în fața unei decizii care le amenință întreaga activitate. Membrii Consiliului Local Buzău au votat pe 29 ianuarie 2018 acordarea unui aviz de oportunitate care-i permite Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei să se lanseze în afaceri imobiliare.
În inima câmpului de cercetare, cu riscul de a închide stațiunea, eparhia BOR va construi un complex rezidențial cu 18 clădiri.
DARUL DE LA PREMIER
Povestea intrării terenului în posesia Arhiepiscopiei începe acum mai bine de două decenii, când instituția bisericească a început să adune hârtii. Hârtii în stare să demonstreze că acolo, pe terenul exploatat public de zeci de ani în scopuri de cercetare agricolă, s-a aflat până în 1953 grădina de legume a centrului eparhial. Odată strânse actele, Arhiepiscopia, care la vremea respectivă avea statut de episcopie, a solicitat Comisiei locale Buzău pentru stabilirea dreptului de proprietate punerea în posesie.
Aici debutează traseul sinuos al întregii povești. Comisia Județeană a arătat că pe amplasamentul cerut de biserică se construiseră blocuri și propunea reconstituirea prin despăgubire a doar 8,58 hectare din totalul solicitat.
În fața acestei decizii, instituția bisericească a acționat în judecată organismul de decizie locală. Trei turniruri juridice au avut loc între 2002 și 2004 în această speță, cu respectiva comisie locală câștigând în prima instanță (fondul), apoi cu episcopia BOR culegând fructele sentinței din a doua instanță (apelul), și în fine cu recursul (desfășurat la Curtea de Apel Ploiești) stabilind irevocabil casarea deciziei de la apel și rejudecarea stadiului procesual.
Paradoxal însă, la momentul pronunțării sentinței de la recurs, când judecătorii susțineau că e nevoie de mai multe expertize și de o analiză mai atentă a hărților topografice, terenul stațiunii de cercetare devenise deja proprietatea Bisericii.
O hotărâre de guvern (1653 din 2004), care reorganiza stațiunea de cercetare, schimbându-i denumirea din Stațiunea de Cercetare și Producție Legumicolă Buzău în Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, opera, cu două săptămâni înainte de soluția recursului de la Curtea de Apel, și transferul unei suprafețe de 12,78 hectare din domeniul public în domeniul privat al statului pentru a fi predată “în vederea reconstituirii dreptului de proprietate”.
În Hotărâre nu este precizat temeiul juridic al deciziei – o sentință judecătorească, de pildă, care să justifice punerea la dispoziție a terenului pentru reconstituirea unor drepturi de proprietate. Anexa 3 din hotărârea de guvern conține datele de identificare ale suprafeței trecute din proprietatea publică a statului în cea privată – tarlaua 32, parcelele 411-413, 416, 430 și 432-436.
Suprafața era cea reclamată de eparhia BOR – iar multiple surse au indicat pentru Să fie lumină că decizia guvernamentală a venit în contextul alegerilor prezidențiale din 2004. Premierul Adrian Năstase își folosea puterea administrativă pentru a obține sprijinul episcopiei locului în bătălia politică cu Traian Băsescu.
Exact în zilele în care hotărârea de guvern era publicată în Monitorul Oficial, recursul introdus la Curtea de Apel Ploiești de comisia locală din Buzău se sfârșea cu o sentință de casare a apelului – deci a deciziei juridice în baza căreia opera transferul celor peste 12 de hectare cerute de episcopie. Casarea apelului aducea întreaga procedură juridică în starea de fapt a deciziei de la fond: comisia locală nu trebuia să împroprietărească în natură episcopia, ci să o despăgubească.
Era prea târziu, însă.
La nici două săptămâni de la adoptarea HG-ului, pe 28 octombrie 2004, instituția bisericească primea titlul de proprietate, iar la înfățișarea de la apelul în procedură reluată – care ar fi trebuit să lămurească definitiv adevărul – Episcopia Buzăului și Vrancei se retrăgea din procesul civil.
Traseul juridic, curmat definitiv, ar fi putut să ducă la un deznodământ diferit, în condițiile în care e discutabil dacă toate circumstanțele speței justificau împroprietărirea în natură (terenul era exploatat pentru cercetare științifică, deci – măcar teoretic – interesul public de a continua activitatea ar fi fost superior).
Aproape un deceniu și jumătate mai târziu, eparhia BOR vrea să construiască un ansamblu rezidențial pe terenul din inima stațiunii. Planul urbanistic zonal este în pregătire – iar informațiile obținute în ultimele două luni de Să fie lumină arată că ambițiile imobiliare ale instituției bisericești ignoră până și planul urbanistic general al zonei.
Adrian Năstase a ratat la mustață câștigarea alegerilor prezidențiale din 2004, pierzând neașteptat în fața candidatului opoziției Traian Băsescu.
Hotărârea de guvern din toamna anului 2004, contrasemnată, printre alții, și de ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale de la vremea aceea, Petre Daea, a pus practic pe tavă Bisericii terenul aflat în exploatarea stațiunii de cercetare. Iar multiple decizii de retrocedare au redus patrimonial imobiliar al stațiunii de la peste 400 de hectare la sub 150 în prezent.
Sistemul juridic românesc n-a sesizat, cercetat și clarificat niciodată aberația legală de a accepta o măsură de reîmproprietărire înainte ca toate instanțele abilitate să se pronunțe. Practic, deși câștigase fondul, iar la apel contestase sentința nefavorabilă, statul român a acceptat transferul a peste 12 hectare de teren din administrarea și folosința unei stațiuni de cercetare în proprietatea unui actor privat, Biserica.
“Sursele spun că în 2004 Adrian Năstase se pregătea să candideze la președinția României și a venit și a făcut o înțelegere cu episcopul”, spune Constantin Vlad, directorul stațiunii. “Episcopul a zis vă susținem în campanie dacă ne dați terenul. Așa spun sursele, nu eu…”
HAINE PREOȚEȘTI ÎN AFACERI IMOBILIARE
“Zona de acolo e cu tradiție din punct de vedere a legumiculturii, a stațiunii de cercetare experimentale”, susține consilierul local Constantin Ionescu (PNL), în cursul unei convorbiri telefonice cu Să fie lumină. “E probabil una dintre puținele care au rămas în România pe acest domeniu și de care avem nevoie pentru sănătatea oamenilor.”
Constantin Ionescu se numără printre puținii consilieri care au criticat recomandarea Primăriei de a acorda aviz de oportunitate bisericii. La ședința Consiliului Local din 29 ianuarie 2018, el a susținut o amânare a proiectului de hotărâre, însă propunerea lui a fost respinsă.
Recomandarea lui Constantin Toma, primarul orașului Buzău, a fost următoarea: “nu putem opri această investiție, pentru că nu avem voie. (…) Aceste terenuri nu trebuiau date de la început. S-au dat, s-a creat o situație proastă, peste 400 de hectare care s-au luat din averea acestei stațiuni. Eu vă propun să aprobăm această decizie, deoarece este proprietatea bisericii. A fost dintotdeauna, este consfințită inclusiv prin decizii definitive ale instanțelor și prin hotărâre de guvern. ”
În raportul arhitectului șef, discutat la aceeași ședință de consiliu local, se arată că Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău a sesizat că prin demararea lucrărilor va fi prejudiciată activitatea de cercetare. Că vor fi afectate opt proiecte de cercetare prin care urmează să se lanseze pe piață noi soiuri de legume și plante aromatice nemodificate genetic. Că un șantier de asemenea dimensiuni ar afecta și experiențele din vecinătatea proiectului.
Nu a contat. Consilierii din partea PSD și ALDE, 13 la număr, au votat pentru, consilierii de la PNL – 6 – s-au abținut și s-au adunat doar trei voturi împotrivă.
Printre actele depuse de Arhiepiscopie pentru obținerea avizului de oportunitate se găsește și documentația de urbanism pentru suprafața respectivă, realizată de Optimal Project SRL, o firmă din Iași. Să fie lumină a consultat aceste acte.
Ele arată că se vor construi 18 clădiri cu funcțiuni mixte, cea mai înaltă fiind de zece etaje. Asta deși în planul urbanistic general al municipiului Buzău, aprobat prin hotărârea Consiliului Local nr. 235/2009, înălțimea maximă prevăzută pentru construcțiile ridicate pe acest teren este de șase etaje.
“Ca niște oameni cu haine preoțești să intre într-o afacere imobiliară… Nu că ar fi o chestiune, nu vorbim de ilegalitate aici. Dumnealor de la stațiune au reclamat faptul că proiectul respectiv poate afecta zona. E o zonă de umbrire, nu știi exact de înălțime vor avea blocurile. Nu mai ținem cont nici de aspect, nici de impact, nici de dezvoltare, nici economic, nici social”, spune Constantin Ionescu.
Susține că și graba cu care a fost trecut pe ordinea de zi a Consiliului a fost suspicioasă. “De ce nu a existat o transparență totală pentru astfel de decizii? Să fi venit înainte, să ne fi chemat la o masă rotundă. Să nu ne forțeze așa mâna.”
El a primit materialele cu câteva zile înainte de ședință. “Asta mi s-a părut dubios”, spune. “Graba, fără a avea o dezbatere publică, fără să vezi ce impact are, fără să vezi o machetă în zona respectivă.”
NE PLOUĂ ÎN CLĂDIRE
De la începutul anilor ‘90, stațiunea de cercetare din Buzău a pierdut, prin retrocedări, peste 350 de hectare de teren. Totalul acesta include și suprafața de șapte hectare pe care Arhiepiscopia vrea să ridice acum blocuri.
“Terenul acesta reprezintă jumătate din suprafața pe care o avem noi aici”, spune Petre Constantin, un tânăr cercetător al stațiunii. “E chiar în mijlocul câmpului nostru. Dacă vor construi blocuri, așa cum au zis, gândiți-vă cât o să umbrească. Asta pe lângă faptul că vor veni muncitori, că va fi praf, știți cum e pe șantier. Dar cea mai mare pagubă e luarea propriu-zisă a terenului.”
Terenul, împărțit în trei parcele, este mărginit de o biserică cu pereți albi, Biserica Sfântul Ștefan, de un magazin Kaufland și, în nord, de blocuri de locuințe. “Și blocurile de acolo, și Kauflandul, tot pe terenul nostru au fost construite, dacă e să o luăm așa”, spune Petre.
Tânărul inginer Petre cultivă în câmp soiuri obținute la stațiune și strânge semințele pentru a fi vândute. “Stațiunea asta e foarte importantă pentru noi, pentru că suntem invadați de străini. Iar ei investesc mult în cercetare, cu hibrizi rezistenți la viruși, cu fructe rezistente. Noi încercăm prin ameliorare să aducem la o formă cât mai bună soiurile noastre românești.”
Anul trecut, roșiile de Buzău 1600, un soi creat în anii ’80, au ajuns în magazinele Lidl. Răsadurile au provenit de la stațiune, producția a fost asigurată de trei producători locali. Roșiile au fost alese în urma unei degustări dintre alte patru soiuri.
Pe Bardas Neaga o găsești pe câmp de la 1 februarie până pe 15 decembrie. Muncește pentru stațiune de 18 ani. E muncitor horticol, are zece clase. Poartă adidași roșii, un tricou albastru și pălărie pe cap. “Pe unde calc eu, crește și plantele”, râde femeia care pe tot parcursul anului seamănă, îngrijește răsadul, îl duce în câmp, irigă terenul, strânge legumele, face suc sau bulion din ele, adună semințele.
“Ne afectează mult că se dă terenul”, spune. “Eu ies la pensie bine frumușel. Dar mai rău de tineretul ăsta.”
Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău e una dintre puținele care au mai rămas la ora asta în țară.
“Pe vremuri, erau un institut și șase stațiuni”, spune profesorul Gheorghe Glăman, șeful secției horticultură din cadrul Academiei de Științe Agricole și Silvice “Gheorghe Ionescu-Sișești. “Acum au rămas doar trei stațiuni”. Cea de la Buzău, SCDL Bacău și SCDL Iernut.
După 1990 au început privatizarea și retrocedarea terenurilor. “Cât am avut terenurile, ne-am descurcat”, spune Glăman. “Dar după ce ne-au luat pământurile, gata. Unele retrocedări au avut sens, să zicem, dar puteam găsi soluții cum au făcut-o ungurii, cehii sau nemții, care au spus <<astea nu se retrocedează, vă dăm valoarea lor în bani.>>”
În serele și pe câmpurile de la Buzău au fost obținute soiuri noi cu beneficii pentru sănătate precum castravetele amar, recomandat diabeticilor, sau roșia de Buzău, care prin conținutul ridicat de licopen, un antioxidant puternic, ajută la prevenirea cancerului. Tot la Buzău au fost cultivate roșii tigrate, vinete albe și ardei iuți multicolori, s-au obținut soiuri de ceapă prin sămânță, au fost create primele solarii din România, iar cercetătorii au obținut peste 70 de brevete de invenții.
În cadrul stațiunii funcționează patru laboratoare: pentru ameliorarea plantelor și producerii de semințe, laboratorul de agrochimie, laboratorul de tehnologie și cel de protecția plantelor. Cercetătorii produc semințe și răsaduri, fac cercetare în domeniul tehnologiilor de cultură a speciilor legumicole și dezvoltă tratamente împotriva bolilor și dăunătorilor.
După ’90, instituția a cunoscut un declin provocat de subfinanțarea activității de cercetare. Serele s-au deteriorat, echipamentele s-au învechit. “Ne plouă în clădire”, spune tânărul inginer Petre Constantin.
Cu toate astea, fără a fi subvenționată de la bugetul de stat, unitatea a supraviețuit. “Am realizat venituri proprii”, spune Constantin Vlad, directorul stațiunii.
“Venituri proprii înseamnă vânzare de semințe, răsaduri și proiecte câștigate în competiții interne și internaționale. Ministerul Cercetării lansează niște competiții din când în când, din doi-trei-patru ani. Mai sunt niște competiții pe care le scoate Ministerul Agriculturii. Mai sunt cercuri de inovare. Unde prindem, acolo ne băgăm.”
Constantin Vlad scoate niște hărți prăfuite din biblioteca biroului și-mi arată cu degetul terenurile pierdute. “În 2000, aveam 510 hectare. În 2004 – 419. Acum am mai rămas cu 136”.
Cine le-a luat? În acte, vechii proprietari. În realitate, “a fost o suveică, o încrengătură. Terenurile au ajuns la clientela politică și apoi vândute la a doua, la a treia mână și aia e. În 2007, au făcut o hăcuire radicală. Ne lăsaseră cu 76 de hectare din 419. Am mai recuperat noi pe parcurs.”
Și terenul aflat în proprietatea Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei? Din 2004 până anul acesta, eparhia BOR a lăsat stațiunea să cultive suprafața pentru o arendă de 900 de lei pe an. Acum, însă, odată cu proiectul imobiliar, tot viitorul e în aer. “Pentru noi, are o valoare foarte mare”, spune directorul. “Aici se fac experimente de ani de zile de ameliorare a plantelor, de tehnologie, de agrochimie.”
De ce vor să folosească terenul acum? Pentru bani, spune directorul. “Biserica are nevoie de bani. Au zis că terenul a devenit valoros și se poate obține pe el o sumă bună.”
Într-o scrisoare adresată prefectului județului Buzău în 2002, Episcopul Epifanie Norocel susținea că cere terenul, printre altele, pentru că “dorim să mai construim și o nouă biserică”.
COSTEL VÎNĂTORU, PREOT-CERCETĂTOR
Serele stațiunii de cercetare sunt niște încăperi cu pereți din sticlă în care temperatura poate să ajungă și până la 50 de grade Celsius. Răsadurile fac parte din colecția inginerului Costel Vînătoru, coordonatorul laboratorului de ameliorare a plantelor și producere de semințe din cadrul stațiunii de cercetare din Buzău.
Costel Vînătoru nu este doar cercetător și autorul a peste 35 de soiuri noi de legume și hibrizi. E și preot onorific la Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei. În biroul lui, peste cărți și tot soiul de volume științifice, tronează portretul Patriarhului Daniel.
“Eu nu le consider meserii, ci misiuni”, spune Vînătoru. “Mulți ar crede că e un război între ceea ce fac eu la stațiune, genetică și ameliorare, și misiunea de preot, dar nu e. Ambele au în centrul atenției omul. Vorbim de hrana spirituală și hrana trupească.”
Spune că se află într-o poziție ingrată din orice unghi te-ai uita. Cei din stațiune îl acuză că ține cu biserica – “a, păi dumneata ai dat pământurile, că ești cu ei!”, iar preoții îi spun “ tu nu ești de-al nostru? Preot? Uite ce fac oamenii ăia, nu iubesc biserica și e un bun al bisericii!”
Problema terenului nu ține de el, spune. “E o chestiune administrativă. Ar fi bine să se rezolve pe cale amiabilă, cu înțelegere din ambele părți, pentru că unde este pace, și lui Dumnezeu îi place.”
Costel Vînătoru a fost și directorul stațiunii între 2008 și 2009. “Eu am ținut foarte mult la unitatea aceasta de cercetare pentru că ea a fost un brand al Buzăului și al țării. În 2008, când s-a dat ordin de la premierul României ca această unitate să fie desființată, am luat ștampilele și am stat pe câmp câteva zile ca să nu semnez actul de desființare. Atât de mult m-a afectat situația aceea încât am fugit mereu când au fost discuții despre terenuri. ”
Costel Vînătoru cântă la pian “muzică tradițională, veche, de-a noastră” și militează pentru deschiderea unei bănci de gene pentru soiurile românești. Este duhovnic și îndrumător de tineri preoți.
Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei a refuzat să răspundă la solicitarea Să fie lumină prin care ceream mai multe informații despre proiectul imobiliar. La telefon, preotul Ionuț Adelin Șolea ne-a zis că biserica a comunicat tot ce-a avut de comunicat pe această temă. Atât.
În cadrul unei conferințe de presă mai vechi, părintele Șolea declarase că Arhiepiscopia nu mai vrea să valorifice terenul în agricultură. Planul: 6,2 hectare urmau să fie vândute unui dezvoltator imobiliar, iar pe hectarul rămas se ridicau două blocuri cu patru etaje, la parterul cărora, susținea Șolea, trebuiau să funcționeze o cantină socială și un centru de tineret. “Dezvoltatorul care va cumpăra terenul va construi un ansamblu rezidențial”, arăta reprezentantul eparhiei BOR.
Oamenii de la stațiune nici nu știu când va începe șantierul. Deocamdată, s-au riscat și au plantat butași de păstârnac.
“N-am să pricep niciodată ce fac ei cu banii”, spune profesorul Gheorghe Glăman de la Academia de Științe Agricole. “N-am să pricep de ce nu fac măcar jumătate din ce fac catolicii: școli, case de copii. Au făcut Catedrala Neamului, unde s-au luat la întrecere cu Ceaușescu, și aia a fost.”
