Bogdan Stanciu este unul dintre cei care au gândit și planificat acțiunile Coaliției pentru Familie (CpF), o alianță informală de asociații creștine reunite în jurul dezideratului de revizuire a Constituției. Cele trei milioane de semnături strânse de voluntarii CpF – cu largul concurs al instituțiilor de cult – au polarizat în ultimii ani societatea românească, punând în discuție drepturile civile ale minorităților sexuale.
Bogdan Stanciu preferă să fie în spatele reflectoarelor, nu în fața lor. Susține că nu agreează prezența publică și că nu este un lider de opinie. Totuși el a fost unul dintre „motoarele” CpF, mobilizând resursele propriei organizații – Pro Vita București – în sprijinul obiectivului de revizuire a legii fundamentale.
Ideea unui referendum pentru definirea căsătoriei în Constituție ca uniune maritală încheiată între un bărbat și femeie i-a venit în 2015. Dacă va avea succes în urma procedurilor parlamentare și a votului efectiv, inițiativa ar duce practic la interzicerea legalizării căsătoriilor între persoane de același sex.
Pro Vita București, asociația fondată de Bogdan Stanciu, are ca obiective descurajarea avorturilor și sprijinirea mamelor aflate în situații de risc. Transformată într-unul dintre vectorii Coaliției pentru Familie, organizația și-a schimbat parțial prioritățile. Documente văzute de echipa Să fie lumină arată, de pildă, că majoritatea fondurilor acestei asociații s-au dus în 2016 pe cheltuieli conexe eforturilor de modificare a Constituției, și în mai mică măsură spre programe pro-viață.
Anul trecut, din motive pe care nu vrea să le explice, activistul a plecat din echipa CpF. Susține, totuși, în continuare la nivel personal demersul.
CONTEXT
În urmă cu un deceniu și jumătate, Bogdan Stanciu era membru al Asociației Noua Dreaptă – formațiune naționalistă, creștină și eurosceptică transformată ulterior în partid politic. Ca urmare a simpatiilor și manifestărilor legionare ale membrilor săi, Noua Dreaptă (ND) a primit și eticheta de organizație fascistă.
Bogdan Stanciu susține însă că relația sa cu formațiunea ține de un timp care a trecut – el a părăsit ND în 2005. Explicația e paradoxală: Bogdan Stanciu se consideră un om de dreapta, iar Noua Dreaptă ar fi avut tendințe „destul de serioase de stânga”.
Controversele în jurul fondatorului Pro Vita București au continuat când, recent, numele său a apărut pe o așa-numită „listă a lui Dughin”, conținând numele unor persoane care ar putea influența opinia publică românească în favoarea Rusiei.
Bogdan Stanciu admite că în 2014 a mers la un congres pro-familie desfășurat la Moscova. Spune însă că nu a avut acolo nicio discuție cu oficiali ruși – și că, în contrapartida vizitei în capitala Rusiei, poate oferi exemplele a zeci de vizite făcute la Bruxelles. „Mi se acordă o importanță pe care n-o am”, concluzionează el în legătură cu suspiciunile că ar acționa ca un promotor al intereselor Kremlinului.
Dincolo de teoriile despre implicarea Rusiei, ce spune răspicat Bogdan Stanciu este că organizarea referendumului CpF nu ar fi fost posibilă fără sprijinul logistic al instituțiilor de cult.
Se referă aici la susținerea dată de tot spectrul confesional creștin – și, în particular, de Biserica Ortodoxă Română (BOR). E o afirmație care intră în contradicție flagrantă cu declarațiile reprezentanților BOR, care au negat implicarea instituțională, susținând că sprijinirea eforturilor Coaliției s-a făcut strict din inițiativa particulară, personală a diferiților preoți.
Cadre multiple filmate de reporterul Să fie lumină surprind dosare cu semnături care poartă în antet titulaturi de episcopii sau arhiepiscopii BOR, iar în subsol nume de protopopi (n.r. – protoieriile sunt formulele administrative prin care episcopiile / arhiepiscopiile conduc rețeaua de parohii). Toate elementele indică efortul sistemic, concertat al instituției de cult în sprijinirea acțiunilor CpF.
Cum își auto-evaluează Bogdan Stanciu prezența și implicarea în Coaliția pentru Familie? „Așa vedem noi lumea.”
E o viziune pe care, adesea, o expediem cu reflex justițiar. Dar nu credem, la Să fie lumină, că jurnalismul are altă cale decât de a deschide perspectiva.
Cu o cameră video am intrat în lumea lor.
