Un martor nu face armata, nu sărbătorește zilele de naștere, Crăciunul, Paștele, nu votează. Nu crede în Sfânta Treime și nu acceptă transfuziile de sânge. Un martor îi este loial lui Iehova, iar loialitatea față de Iehova e mai presus de orice.
Un martor nu își critică congregația, nu pune la îndoială învățăturile din Biblie și nu caută niciodată adevărul în afara lor. Un martor e bine să predice – între 30 și 130 de ore pe lună. Pentru un martor Iehova e întotdeauna pe primul loc – căci doar cine respectă Cuvântul Său va cunoaște Adevărul.
Așa au fost pentru Sorin primii ani de viață, copilăria și adolescența. Asta era realitatea lui și i se părea normal ca fiecare aspect al existenței sale să fie dictat de credință.
Un martor nu se îndoiește niciodată – dar într-o zi, Sorin a început să aibă îndoieli.
Au trecut câțiva ani de atunci. Adolescentul apăsat de întrebări e acum un tânăr care are răspunsul: își dorește să iasă din organizația în care s-a năcut și a crescut. La Martori nu e, însă, așa de simplu.
Momentul în care va scrie scrisoarea de dezasociere, iar apoi cineva va anunța la întrunire că fratele Sorin nu mai este martor, va fi momentul din care niciun martor nu va mai vorbi cu el. Sorin nu va mai exista pentru părinții săi, pentru rudele sale, pentru prietenii din organizație.
Pentru martori mai bine mori decât să fii exclus. Dacă Sorin și-ar pierde viața, tot ar rămâne un martor care după Armaghedon ar învia în Lumea Nouă și s-ar bucura de paradisul pământesc. Ieșit din organizație, însă, tânărul ar fi pierdut pentru totdeauna, căci la Armaghedon doar adepții cultului vor supraviețui, restul vor fi șterși de pe fața pământului. Așa cred Martorii lui Iehova.
Sorin e speriat de urmările deciziei sale. El poate că ar trece peste aspectul propiei suferințe, dar părinții, familia? Ar reuși să gestioneze cumpăna, ei care își doresc pentru el o poziție bună în organizație, o soție și copii martori?
Sorin vine dintr-o familie-model. Știe că dacă mâine va fi exclus sau se va dezasocia părinții și prietenii vor urma învățăturile Bibliei. Nu există niciun dubiu că nu vor face ce trebuie: pentru Iehova, vor întrerupe orice legătură cu el.
Capcanele întinse de Satan
Sorin este un tânăr căruia îi place să citească mult – literatură, filosofie, istorie, ficțiune. Dorința sa de cunoaștere e cea care l-a adus practic în situația în care se află acum, aceea de a-și dori să iasă dintr-un cult care, prin practicile sale, îl ține prizonier.
Atunci când ne-a trimis parte din povestea sa, Sorin avea un singur gând – ca experiența lui să fie de folos celor din afară, care nu înțeleg prea multe despre Martorii lui Iehova, și celor din interior care, precum el, au îndoieli și caută soluții.
Numele real al lui Sorin este altul. Martorul care ne-a încredințat povestea sa a solicitat să-i fie protejată identitatea.
Sorin a crescut într-o familie ideală. “Am primit atât de multă iubire“, povestește. În organizație a cunoscut oameni “superbi, prieteni buni“. Ei reprezintă pentru el cea mai bună parte din experiența asta. Între martori există foarte multă iubire, spune Sorin, dar este o iubire condiționată. Totul e bine până începi să vorbești de doctrină, de religie. Orice formulare critică este interpretată de “frate” sau “soră” ca un atac personal.
Sorin a fost un copil curios, a citit mult. Mai întâi despre martori, despre organizație. Încet, încet a ajuns și la materialele critice, la cărțile scrise de foști martori, toate lucrări interzise de cultul său. A început să realizeze că unele lucruri nu au sens și că organizația din care face parte se comportă ca o sectă.
La o întâlnire a Martorilor din 2016 Sorin își amintește că au fost două cuvântări despre cum să te păstrezi loial în gândire și vorbire. Una dintre fraze i s-a părut demnă de manual: “<Dacă aveți un gând negativ rugați-l imediat pe Iehova să vă ajute să îl înlăturați, spuneți-i că vă este rușine și rugați-l să vă ierte că l-ați avut>”
Pentru Sorin primele semne de control au apărut atunci când a vrut să dea la facultate. Să urmezi o formă de învățământ superior este ceva descurajat în organizație. Nu există o pedeapsă pentru cei care o fac, dar presiunea socială pentru a nu urma studii universitare este puternică.
În general, cel care te abordează este bătrânul de congregație (formă de organizare a Martorilor) care îți explică, în principiu, cum anii până la Armaghedon sunt puțini și nu are rost să îi irosești în a face facultate. Ai putea folosi acel timp în predicare, în încercarea de salva cât mai mulți oameni, ți se spune. Credința Martorilor este că la Armaghedon singurii salvați vor fi cei parte din organizație. Restul vor fi distruși.
Facultatea este o capcană întinsă de Satan, care vrea să îți pierzi credința, explică Sorin mecanismul. Cititul cărților sau materialelor care nu aparțin organizației este văzut în același fel, capcană de la Satan. Lucrurile acestea i-au fost spuse și lui când a citit ceva ce aparținea unei alte organizații religioase. A trecut prin mai multe vizite de păstorire ca să înțeleagă gravitatea faptei sale.
Cei mai mulți dintre cei care au facultate fie au terminat-o înainte să devină martori, fie a existat la mijloc un compromis de tipul fac facultatea unde e nevoie de predicare pentru că sunt puțini martori sau fac facultatea pentru a mă perfecționa în activitatea de predicare și pentru a fi util organizației.
L-am întrebat pe Sorin dacă și-ar mai dori să plece în cazul în care ar dispărea elementele de control și manipulare. N-a stat deloc pe gânduri înainte să răspundă: dacă ele nu ar mai fi atunci nu am mai putea vorbi de cultul Martorii lui Iehova.
Toate drumurile duc la Biblie
Ieșirea din organizație se poate face în două feluri – excludere sau dezasociere voluntară. Pentru a înțelege politica de evitare a celor excluși sau dezasociați sunt importante de înțeles câteva lucruri despre modul în care funcționează cultul.
Martorii sunt organizați în congregații care cuprind în jur de 100 de membri. Ele sunt păstorite de bătrănii de congregație. Peste bătrânii de congregație sunt supraveghetorii de circumscripție care veghează peste câte 20 de congregații.
La nivel național există Comitetul de filială, care răspunde doar în fața Corpului de Guvernare de la New York. Săptămânal martorii au câte două întruniri și anual câte trei congrese. Cartea cea mai importantă pentru orice martor este Biblia în copertă gri de piele. Revista cea mai importantă pentru orice martor este Turnul de Veghe.
Nimic nu se face în afara Bibliei. Nu există întrebare pe care să o pui unui martor și care să nu aibă răspuns în Biblie.
Cea mai importantă activitate este predicarea. Există o întreagă ierarhie construită în jurul ei.
Primii care predică sunt vestitorii nebotezați și vestitorii botezați. În cazul lor nu există o limită de timp pe care trebuie să o dedice activității de predicare. Există însă pentru pionieri. Pionierii auxiliari au de făcut 30-50 de ore pe lună, pionierii regulari în jur de 70 de ore, iar pionierii speciali 130 de ore. Este muncă voluntară, timp dedicat lui Iehova pe lângă serviciul laic.
Apoi mai sunt întrunirile, pregătirea pentru întruniri, studiul individual al Bibliei. Pentru părinți și copii există întâlniri săptămânale unde se discută diverse teme și se petrece timp în familie, familia lui Iehova. Ieșirile, mesele sunt în majoritatea timpului cu surorile și frații din congregație. În acest context nu mai există fizic timp pentru altceva sau pentru altcineva.
În afară de pionieri mai sunt beteliștii, cei care își dedică toată viața organizației. Betel este Casa lui Dumnezeu, sediul central al martorilor. Aici locuiesc 114 beteliști, printre care și Ionuț Moraru, care lucrează la Biroul de Informații Publice al organizației.
Ionuț subliniază că timpul unui martor e musai să fie organizat în așa fel încât activitățile spirituale să fie pe primul loc. Fiecare poate să facă ce vrea – facultate, carieră – având acest gând în minte și respectând Biblia, căci cel care respectă Biblia știe ce are de făcut. Martorii, continuă Ionuț, se lasă îndrumați de Biblie căci au convingerea fermă că Sfintele Scripturi sunt Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu.
Pare cât se poate de simplu.
Cei care au greșit
În realitate, lucrurile nu sunt însă deloc atât de simple. Sorin o știe prea bine. O știe inclusiv din poveștile foștilor martori, cei care au ieșit sau au fost excluși. Lucia Cavași, Maria Hodor și Tudor sunt doar câțiva dintre ei.
Tudor a solicitat să-i păstrăm anonimatul. S-a botezat la 17. Se simțea exclus social la liceu, iar martorii, în schimb, îl includeau în toate activitățile lor. Izolat de alte surse de informare, ceea ce îi spuneau martorii părea cât se poate de logic. A urcat rapid pe scara ierarhică până la pionier regular, adică ajunsese să dedice până la 70 de ore pe lună predicării. Sau „bătutului oamenilor la cap”, cum îi spune acum.
Maria avea tot 17 ani când a intrat prima oară în contact cu Martorii lui Iehova. A fost fascinată de ei așa că s-a înscris la un studiu biblic, pe care acum îl vede ca pe un curs de îndoctrinare. Încă de atunci s-a pus problema că dacă familia se împotrivește ea sa nu asculte de familie, ci de Dumnezeu.
Martorii intuiseră bine. Părinții Mariei nu au fost de acord ca ea să devină parte din organizație. Atunci și-a luat și prima bătaie de la tatăl ei, bărbatul crezând că așa îi va schimba decizia. Au dat-o și afară din casă după ce s-a botezat.
Nu e greu să te simți atras de Martorii lui Iehova. Atunci când intră în contact cu tine sunt umili, calmi, cu un discurs împăciuitor. Vin practic cu un mesaj de pace și cu promisiunea paradisului pe pământ. Atunci când ești în dialog cu ei știu să asculte și să pară sincer interesați de ce spui. Răspund practic unei nevoi de comunicare care lipsește tot mai mult.
Lucia a fost și ea cucerită de Martorii lui Iehova. S-a botezat la 41 de ani. Singura din toată familia ei. Șase ani de zile a fost pionier regular, la fel ca Tudor. Șase ani de zile a dedicat lunar 70 de ore predicării.
De aceeași implicare și devotament a dat dovadă și Maria. Ea și soțul ei erau familia perfectă. Mergeau în predicare împreună cu băiețelul lor. În plus, soțul petrecuse doi ani la Betel, după care devenise bătrân de congregație.
“E un sistem foarte interesant. Ți se dau sarcini multiple, dar ajungi să le percepi ca pe un mare privilegiu. Ți se transmit constant sentimente de vinovăție că nu faci suficient pentru organizație, de asta e și greu de ieșit, mereu te urmărește impresia că tu ești cel care greșește, mereu te întrebi: dar dacă e greșit și că îndrăznesc să îmi pun întrebări?!”, povestește Maria.
La fel ca Sorin, Maria a vrut să urmeze o facultate, mai exact medicina. După ce i-a cunoscut pe martori planurile ei s-au schimbat. Un bătrân, își amintește femeia, „m-a luat de-o parte și mi-a spus că sunt vremuri critice și trebuie să ne folosim tinerețea în predicare. Abia am mai vrut să fac un postliceal sanitar și asta numai ca să nu îi mai supăr pe părinții mei”.
Spre deosebire de Maria care era cu toată familia în organizație, Lucia era singură. Nici copiii ei și nici soțul nu au vrut să se boteze. La nunta copiilor nu a intrat în Biserică, a stat la ușă. Nu au avut brad de Crăciun și nu a serbat zilele copiilor. Le dădea bani să meargă la cofetărie, numai să nu sărbătorească în casă.
Martorii nu doar că i-au reproșat Luciei că nu le-a predicat suficient copiilor și soțului, ci au îndemnat-o să se rupă de familie. Sfatul a venit în timpul unei vizite de păstorire de la doi bătrâni de congregație: “cine nu renunță la cei din afară nu e vrednic să fie în împărtășie cu Isus”.
Pentru Lucia, acum, toate aceste vizite de păstorire par de fapt niște vizite de supraveghere. Ea le-a spus clar că nu poate renunța la familie. Martorii activi și zeloși s-au distanțat de ea. La întruniri se țineau teme legate de comportamentul ei, mesajul fiind că nu reprezintă o asociere sănătoasă.
La Tudor, schimbarea a pornit de la o lectură interzisă. A intrat la un moment dat în posesia unei cărți scrise de un fost membru al Corpului de Guvernare. După ce a citit-o nimic nu a mai fost la fel. E aceeași carte pe care a citit-o și Sorin.
Autorul ei este Raymond Franz, un bărbat care și-a dedicat mai toată viața organizației. Timp de nouă ani a fost parte din cel mai înalt for al Martorilor, Corpul de Guvernare. Cartea sa, Conflictul Conștiinței, expune modul în care un grup de oameni și-au asumat un rol de conducere și de interpretare a textului Biblic care nu poate fi contestat de niciun membru fără să suporte consecințe.
Tot de la Corpul de Guvernare a plecat și ideea că poți avea o relație cu Cristos doar dacă aparții acestei religii. Cu alte cuvinte, Iehova Dumnezeu este Adevărul, dar calea spre Adevăr ți-o putem arăta doar noi, Martorii lui Iehova.
Un alt lucru observat de Raymond Franz în anii petrecuți în Corpul de Guvernare a fost obsesia celor de acolo de a deține controlul, de a stabili proceduri, reguli care să fie respectate de martori. De aici și preocuparea lor constantă pentru chestiuni legate de excludere.
Pentru Raymond Franz aceasta nu mai era calea lui Dumnezeu. A fost acuzat de apostazie și exclus. După ce un martor care a continuat comunicarea cu Raymond și-a depus dezasocierea, Corpul de Guvernare a instituit o nouă regulă: cei care se dezasociază au același statut precum cei care sunt excluși, adică orice legătură cu ei trebuie ruptă.
În cazul Mariei și familiei sale lucrurile s-au schimbat treptat. Întâi soțului i s-a propus să țină o temă la un congres prin care să îi facă pe cei care vor să urmeze o facultate să se simtă vinovați. A refuzat. El avea o facultate și își dorea ca fiul său să urmeze la rândul lui o facultate.
Apoi, la o adunare a bătrânilor s-a propus stabilirea unei sume pe care fiecare martor să o doneze pentru lucrarea lui Iehova. Când a trebuit să se voteze soțul Mariei a refuzat să ridice mâna. A susținut că e practică nebiblică să pui poveri pe umerii oamenilor, să impui o sumă.
Potrivit regulilor organizației, Lucia, Tudor, Maria și soțul ei erau toți martori care sub o formă sau alta greșiseră în fața lui Iehova.
"Ieșirea este o traumă"
Cei care greșesc sunt păstoriți de bătrânii de congregație sau de supraveghetorul de circumscripție. În funcție de gravitatea faptei/păcatului sau de refuzul de a se îndrepta, cel care greșește poate ajunge în fața unui comitet judiciar format din bătrânii de congregație.
De exemplu, pentru porneia sau apostazie ajungi în fața unui comitet judiciar care poate decide excluderea ta. Porneia înseamnă “relații sexuale orale și anale, precum și manipularea organelor genitale între indivizi care nu sunt căsătoriți”. Apostazie înseamnă “îndepărtarea de la închinarea adevărată, trădare, răzvrătire, abandonare”.
Dacă Sorin ar fi să ajungă în fața unui astfel de comitet, apostazia ar fi păcatul lui. Definițiile sunt de găsit în cartea Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este un fel de manual al bătrânilor de congregație. Este cartea pe care o primește fiecare bătrân atunci când este numit și după care păstorește, judecă și exclude.
Păstoriți este un document confidențial sau cel puțin așa ar trebui să fie. Surorile nici nu au voie să ajute la tipărirea și legarea lui. Există însă o versiune PDF realizată de Arthur Weber care a primit de la un martor poze cu fiecare pagină în parte. Martorii și foștii martori intervievați au confirmat veridicitatea documentului consultat de Să fie lumină.
Tudor a ajuns în fața unui comitet judiciar, dar nu pentru apostazie, ci pentru că a petrecut noaptea la prietena lui, și ea tot martoră. Nu au făcut sex, dar asta nici nu mai conta. Prietena lui s-a simțit vinovată pentru păcatul comis și s-a autodenunțat.
“Filosofia lor juridică pleacă de la prezumția de vinovăție. Ei presupun din start că ești vinovat”, spune Tudor. Comitetul te poate exclude sau nu. Dacă nu te exclude primești o mustrare care poate să fie publică sau privată. Tudor nu a fost exclus, a fost doar mustrat în privat.
Pentru apostazie a fost judecat de comitetul judiciar și exclus soțul Mariei. La câteva zile Maria și-a trimis scrisoarea de dezasociere.
Lucia a scris trei scrisori de dezasociere până să iasă. I-a fost tare greu să se rupă, deși avea tot sprijinul soțului. Abia după a treia scrisoare a venit în congregație și anunțul oficial care-i anunța pe frați și surori că Lucia nu mai este martoră.
Ionuț Moraru de la Betel susține că nu se rup relațiile cu cei din exterior. Doar Isus a trăit printre oameni. Ține totuși să adauge că a avut grijă cu cine s-a asociat. Cei care greșesc, explică betelistul, sunt ajutați. “Bătrânii îi păstoresc cu iubire pentru a depăși momentul, căci obiectivul nu este să îl condamni pentru greșeala făcută. Totuși dacă persoana persistă în greșeală ea se delimitează practic singură de organizație”.
Pentru că, susține Moraru, citând dintr-o scrisoare către galateni a Sfântului Apostol Paul, „ce seamănă omul, aceea va și secera”.
Decizia de a continua sau nu relația cu un exclus sau dezasociat ține de fiecare martor în parte, subliniază betelistul. Dacă un martor are vreo nelămurire, îl lămurește Biblia.
Martorilor li se fac inclusiv recomandări adaptate la mijloacele moderne de comunicare. Și nu în orice carte, ci în Turnul de Veghe, cea mai importantă publicație a martorilor după Biblie:
“Trebuie să evităm să luăm legătura prin telefon, mesaje, scrisori, e-mailuri sau rețele de socializare cu un membru al familiei care a fost exclus, chiar dacă lucrul acesta nu este deloc ușor.”
Instrucțiuni despre cum să gestioneze relațiile martorilor cu persoanele excluse sau dezasociate primesc și bătrănii de congregație în manualul primit la numire:
“Dacă se știe că membrii congregației întrețin legături nepotrivite cu rudele excluse sau dezasociate care nu locuiesc în aceeași casă cu ei, bătrânii trebuie să-i sfătuiască pe acei membri ai congregației și să discute cu ei pe baza Scripturilor. (…)”
“Dacă este clar că un creștin încalcă spiritul hotărârii de excludere în această privință și nu reacționează pozitiv la sfaturi, s-ar putea ca el să nu fie calificat pentru privilegii în congregație, privilegii care pretind să fie exemplar. El nu va fi supus unei acțiuni judiciare decât dacă persistă într-o tovărășie spirituală cu cel exclus sau dacă critică pe față hotărârea de excludere.”
Tudor a trimis scrisoarea de dezasociere la un an după ce a citit cartea interzisă și la șase ani după ce s-a botezat. I-a fost greu după ce a ieșit. „Nu îți mai zice nimeni după ce norme să îți trăiești viața. Normele care îți veneau de la congregație, din întruniri și din lecturi nu mai sunt”. Nu mai avea nici repere sociale.
Nu știa cum să iasă la întâlniri. În organizație îi dai întâlnire doar persoanei cu care intenționezi să te căsătorești. “Eram paranoic. Când țineam o fată de mână pe stradă aveam impresia că sunt urmărit”.
A început să citească mult, să se documenteze. I-a citit pe cei care critică religia, a citit cărți de psihologie socială și a decis să nu petreacă prea mult timp pe forumurile de foști martori. Nu e ușor, dar acum măcar merge pe calea pe care el a ales-o. Până la urmă, crede Tudor, cel mai bun fel prin care le poți arăta Martorilor lui Iehova că nu este în regulă ce fac e să le arăți că o duci bine fără ei.
Din momentul în care în congregație s-a anunțat că Lucia nu mai este martoră, toți prietenii care au fost la ea la masă de nenumărate ori în cei 11 ani petrecuți în organizație au încetat să mai vorbească cu ea. Nici măcar nu o mai salutau pe stradă. A suferit mult din cauza asta. Când are un moment mai dificil îi sună pe prietenii ei virtuali, cei mai mulți foști martori. “Acum sunt mai puternică”.
Ieșirea este o traumă, explică Maria, “în condițiile în care, în timp, ei te determină să rupi toate legăturile în afara religiei”.
În organizație Maria are doar o verișoară. De când a ieșit, Maria nu mai există pentru ea. Soțul în schimb are mama și cei doi frați în organizație. Mama nu a rupt legătura cu ei, frații, da. Nu își vorbesc iar întâlnirile lor sunt doar întămplătoare. Nu le vorbesc nici martorii care le-au fost foarte apropiați. Maria admite că lucrurile acestea se petrec și în funcție de cât e fiecare de îndoctrinat.
Sfatul Mariei pentru cel care iese? “Să încerce să perceapă rațional perioada petrecută acolo. Dacă esti rațional vezi organizaţia în toată urâciunea ei. Cu toată manipularea. Și atunci nu ai regret decât pentru perioada pe care ai pierdut-o acolo. Cu asta nu ai ce să faci.”
Maria a petrecut în organizație 13 ani.
În Lumea Nouă
Cum va fi viața după Martorii lui Iehova pentru Sorin? “Nu știu!”, răspunde, “și mă bucur că nu știu și că pot spune asta după ce toată viața am crescut într-un cult unde nu ai voie să te exprimi, nu ai voie să ai dubii, să spui că te îndoiești”.
Până atunci Sorin rămâne martor, unul care citește, se documentează în încercarea continuă de a înțelege. Crede că e mai bine să înțelegi, decât să simți. Pentru că înțelegerea, e de părere Sorin, te ajută să privești lucrurile cu mai multă compasiune. E și o armă de protecție. În sens contrar ajungi să acumulezi frustrări din cauza nedreptăților, din cauza timpului pe care organizația practic ți-l ia.
“Nu știi cum mi se rupe sufletul când văd atâția oameni sinceri, altruiști și fundamental buni, exploatați pentru o iluzie. Când îi văd suferind în mod inutil și fiind incapabili să se elibereze. De multe ori e ca și cum aș privi pe cineva drag cum se îneacă, dar eu nu pot decât să stau pe mal și să… privesc neputincios. E oribil de frustrant”
Pentru Sorin familia are planuri mari – o poziție bună în ierarhia organizației, o soție martoră și copii martori.
Dar Sorin nu vrea funcții în Organizație. Sorin vrea să iasă. Și cu siguranță nu își dorește o soție martoră.
Sorin este gay. Un păcătos – în viziunea martorilor – care va trebui să aștepte să fie reparat în Lumea Nouă.
