Publicăm reconstituirea judiciară a abuzurilor sexuale petrecute la Seminarul Teologic Ortodox „Ioan Gură de Aur” din Huși.
Ea vine în completarea seriei Chiliilor, o investigație Să fie lumină care a dus practic la redeschiderea dosarului în care au fost trimiși în judecată, în decembrie 2020, epsicopul Cornel Onilă și arhimandritul Sebastian Jitaru pentru agresiune sexuală și viol în formă continuată.
În iunie 2017, călugărul Iorest îi transmite preotului Andrei Zăgan, director al Seminarului Teologic „Ioan Gură de Aur” că episcopul Cornel Onilă dorește să discute cu el. Chestiunea șantajului cu imagini video compromițătoare devenise deja publică, iar monahul Jitaru și alți doi preoți șantajiști fuseseră reținuți de câteva ore.
Uite, e o situație neplăcută. Jitaru e arestat, sunt niște filmulețe contrafăcute în care e implicat elevul Emil. Mergi să vorbești cu el și să-i spui că Jitaru e arestat. Vezi cum faci, discută cu el să aibă grijă ce face și ce vorbește
, i-a șoptit episcopul directorului Andrei Zăgan. Relatarea îi aparține directorului și a fost făcută în fața anchetatorilor.
Primul lucru făcut de Zăgan după această întâlnire de taină a fost să meargă la clasa în care învăța Emil, elevul violat și de Jitaru și de Onilă, și să le spună tuturor seminariștilor să fie atenți ce spun dacă îi caută presa.
După care, imediat, l-a abordat separat pe Emil. Elevul a refuzat să discute cu el, dar directorul Zăgan i-a transmis totuși să aibă grijă la ce povestește, ca să nu denigreze Biserica.
Ultimul pas al părintelui director a fost să întrebe profesorii dacă au informații despre săvârșirea în cadrul seminarului a unor fapte de abuz sexual. Nimeni nu a spus nimic. Aceeași întrebare a adresat-o și elevilor în toamna lui 2017. Nici ei nu au spus nimic.
Aceasta a fost toată ancheta realizată la nivelul seminarului în vara și toamna anului 2017, după ce toată presa a vuit cu detalii despre năravul episcopului Onilă.
Așa a înțeles școala, la momentul respectiv, să ancheteze zece ani de posibile abuzuri sexuale asupra elevilor ei. Episcopul Onilă era încă titularul canonic al eparhiei BOR, dosarul de șantaj instrumentat de DNA Iași contura judiciar ipoteza că acuzațiile șantajiștilor se bazează pe trucaje video, iar Sfântul Sinod nu se grăbea să ia o decizie cu privire la întâmplările de la Huși. Domnia episcopală a lui Cornel Onilă încă părea fără de sfârșit.
Vara anului 2017 nu era însă primul moment în care conducerea seminarului teologic se confruntase cu alegații de abuz sexual – și ar fi trebuit să acționeze pentru cercetarea faptelor. Directorul Andrei Zăgan fusese informat direct asupra unui alt caz de abuz încă din 2010. La acea vreme abuzatorul era Jitaru, iar elevul abuzat – Bogdan.
Cum s-a ajuns la această indiferență complice din partea unei instituții școlare al cărei rol fundamental ar fi fost să protejeze elevii, nu să-i arunce în brațele abuzatorilor?
Pentru a găsi răspunsul este nevoie să ne uităm la cum funcționează un seminar teologic, condus pe hârtie de un director, dar în realitate aflat sub autoritatea totală a episcopului locului.
Episcopia Hușilor și seminarul teologic din oraș sunt chemate în justiție să răspundă în solidar pentru faptele inculpaților Onilă și Jitaru, ca părți responsabile civilmente. Rechizitoriul întocmit în dosarul de infracțiuni sexuale arată că aceștia au comis faptele prelevându-se de pozițiile clericale și folosind întreaga putere administrativă dată de acestea.
Facă-se numai voia episcopului
Potrivit regulamentului de funcționare a seminarului teologic de la Huși – valabil între 2010-2019, obținut de Să fie lumină – instituția are, spre deosebire de orice altă școală publică normală, o dublă tutelă. Este coordonată deopotrivă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin Episcopia Hușilor, și de Ministerul Educației, prin Inspectoratul Școlar Județean Vaslui.
În practică, asta înseamnă că episcopul Onilă decidea la Huși atât soarta elevilor, cât și soarta preoților și a cadrelor didactice. Un astfel de sistem îi garanta liniștea ierarhului BOR, pe fondul tăcerii și supunerii subordonaților.
În acest cadru instituțional, elevii de seminar au fost victime sigure. În acest cadru adulții au văzut posibile doar trei variante – să plece în momentul în care aflau de abuzuri, să rămână și să găsească o formă prin care să profite de pe urma unei asemenea situații sau să rămână și să păstreze tăcerea (și, odată cu ea, slujba și cariera).
———
Episcopul Corneliu era o fire severă, sobră și autoritară. Era recunoscut în cadrul seminarului drept cel mai autoritar profesor. Îi știau de frică atât eleviI, cât și profesorii. Nimeni nu-i punea la îndoială deciziile.
———
„Obișnuia să lase elevi corigenți și îi exmatricula. El decidea să exmatriculeze elevii indisciplinati sau care nu învățau. Totul se făcea prin consiliul profesoral, care avea un rol practic pur formal, adică doar ca parcurgere a procedurii. Decizia aparținea întotdeauna episcopului.” (Ciprian Bogdan, în anchetă)
Caracterizarea profesorului Ciprian Bogdan, cadru didactic în cadrul seminarului de la Huși, nu este nicidecum singura în acest sens între depozițiile date în fața procurorilor în dosarul care s-a finalizat cu trimiterea în judecată pentru multiple infracțiuni sexuale a tandemului bisericesc Onilă-Jitaru.
„Au fost unele situaţii care ne-au convins pe toți că și dacă te-ai fi opus, nu aveai şanse prea mari de izbândă, în sensul ca unii preoţi s-au opus unor măsuri hotărâte de Corneliu, și singura consecinţă a fost că au fost maziliţi, caterisiţi și îndepărtați din sistem. Caterisirea era strict la decizia lui Onilă, chiar dacă chipurile se întrunea o comisie de preoţi să decidă acest lucru. Toți acei preoţi aveau parohii foarte bune, date de însuși episcop.” (Ștefan Șălaru, în anchetă)
———
Nimeni nu făcea altceva decât cum dorea Corneliu. Acest aspect vizează nu doar Biserica, întrucât, de exemplu, la abuzurile lui Corneliu cu privire la aceşti preoţi, au participat și reprezentanţi ai altor instituţii ale statului, respectiv Poliție si Jandarmerie.
Acest lucru a întărit convingerea tuturor, și mie în primul rând, că aceste instituţii sunt mână în mână cu episcopul.
———
Așa au fost văzute și înțelese lucrurile de către pedagogul Ștefan Șălaru, cel care avea în sarcină supravegherea elevilor de seminar – dar care, formal, nu a atras niciodată atenția asupra posibilelor lucruri necurate petrecute în școală.
În acest cadru dominat total de voința și interesele episcopului Onilă, pedagogi precum Ștefan Șălaru sau Gheorghe Vrabie, profesori precum Ciprian Bogdan sau Cosmin Gubernat, ba chiar și directorul instituției, Andrei Zăgan, au tăcut. Deși aflaseră despre abuzuri, iar unii dintre ei văzuseră secvențe video ilustrative.
Protejați doar pe hârtie
În cadrul seminarului, programul elevilor era unul foarte strict, iar elevii erau supravegheați în permanență. Nu doar la școală, ci și la internat, căci cei mai mulți dintre elevii de la seminar erau cazați la internat și mâncau la cantină.
Pedagogii și supraveghetorii de noapte răspundeau, pe timpul desfășurării serviciului, de ordine, disciplină, securitatea și integritatea corporală a elevilor. De asemenea, aveau obligația de a face prezența și de a consemna absențele elevilor la începutul și la sfârșitul tuturor activităților zilnice sau săptămânale. Aceste absențe erau prezentate, în rapoarte săptămânale, directorului.
În ceea ce privește cantina, un elev putea să nu ia masa la cantină în una sau mai multe zile doar dacă avea cerere aprobată în scris, pe un carnet special, de către director.
Peste săptămână, elevul avea dreptul la o singură învoire, cel mult până la orele 20.00 și numai cu bilet de voie semnat de pedagogul de serviciu, de diriginte sau de director. Fiecare bilet de voie avea menționat numele și prenumele elevului, clasa, motivul învoirii, data și orele pentru care era învoit și locul unde se ducea.
Învoirile din timpul orelor și de peste noapte se acordau doar de către director sau direct de episcop.
Pentru ca Emil să poată merge la muncă la episcopie, unde era abuzat de ierarhul Onilă, elevul avea nevoie de învoiri.
Pentru ca Dragoș sau Paul să poată merge în mici călătorii cu monahul Jitaru care îi abuza, seminariștii aveau nevoie de învoiri. Odată respectat regulamentul, lipsa lor constantă nu putea să treacă neobservată pedagogilor și nu avea cum să nu fie adusă la cunoștința directorului.
Între 1997 și 2020, pedagogi la seminarul din Huși au fost Didina Brănici (1997-2010), Gheorghe Vrabie (2000-2020), Radu Șopu, Ștefan Șălaru (2013-2020). Dintre aceștia singura care a semnalat constant abuzurile și neregulile din cadrul seminarului a fost Didina Brănici.
Faptul că a vorbit despre nereguli a dus la scoaterea ei din sistem, în anul 2010.
Ce spun ceilalți pedagogi în declarațiile date înaintea procurorilor?
Șălaru susține că toți cei care au avut legătură cu Episcopia Hușilor știau că episcopul Onilă este homosexual. Tot de notorietate era și relația episcopului cu elevul care a realizat primele filmări ale șantajului în 2006-2007. Oamenii Bisericii folosesc termenul de relație pentru a descrie un abuz. La fel cum folosesc și sintagma îi plăceau elevii de seminar. Despre Jitaru, pedagogul Șălaru spune că știa că are inclusiv un iubit, un ospătar.
Vrabie e mai reținut în declarația dată la parchet, așa cum a fost și atunci când a fost contactat de reporterii Să fie lumină în iarna lui 2019. Despre Jitaru, Vrabie spune că avea tulburări de comportament – dar asta nu îl împiedicase vreodată să învoiască elevi de seminar la cererea călugărului abuzator, care nu avea absolut nicio autoritate să facă asemenea solicitări.
Când era cazul ca Emil să meargă la episcopie, Vrabie nici nu mai dădea bilet de voie. Nu punea întrebări, nu se împotrivea. Pur și simplu executa. Nici pedagogul Șălaru nu se mai obosea să dea bilete de voie pentru Emil. Atât de des era solicitat de episcopul Onilă.
Solicitările de învoire veneau din partea directorului Zăgan și călugărului Iorest, mâna dreaptă a ierarhului. Aceștia cereau elevi care să meargă la muncă la episcopie. Uneori cereau să fie învoită o anumită clasă, alteori nominal anumiți copii, spune Șălaru.
Pedagogul Șălaru recunoaște că, la un moment dat, Jitaru i-a arătat imagini video cu Emil abuzat de episcop. Bărbatul declară că nu a avut curajul să povestească nimănui ce a văzut. I-a fost frică.
Jitaru nu a arătat imaginile doar lui Șălaru, ci și lui Vrabie, precum și profesorului Cosmin Gubernat, arată rechizitoriul. Gubernat era chiar unul dintre profesorii elevului Emil.
Deși înregistrarea l-a tulburat, preotul Gubernat nu a făcut nimic. Ba chiar a negat public în vara anului 2017, din postura purtătorului de cuvânt al Episcopiei Hușilor, că șantajul bisericesc investigat de DNA s-ar fi bazat pe filmări reale.
Cum să îngropi un caz de abuz sexual
Seminarul nu a tăcut doar în cazul abuzurilor comise de episcopul Cornel Onilă. Conducerea școlii a păstrat tăcerea și în privința abuzurilor comise de călugărul Jitaru. Cazul lui Bogdan ilustrează cel mai bine felul în care jocul de putere dintre Onilă și Jitaru a determinat complicitatea instituției de învățământ.
Anul e 2010. Elevul Bogdan merge la directorul Andrei Zăgan. Îi povestește cum călugărul Sebastian Jitaru l-a violat în chilia lui de la episcopie. Directorul îl ascultă după care îi spune să-și vadă de școală. Elevul Bogdan insistă că e tulburat și nu poate dormi din cauza celor întâmplate. „Roagă-te!”, îi răspunde directorul.
În mai multe ocazii, elevul Bogdan încearcă să-i spună și dirigintelui Ciprian Bogdan ce-l frământă. Acesta nu-l lasă să-și termine ideea, pentru că e o fire mai rece (n.r. – exact aceasta este justificarea dirigintelui în declarația dată înaintea procurorilor).
Pedagogul Vrabie merge la director să-i spună că prin seminar circulă tot felul de zvonuri potrivit cărora Jitaru l-ar fi abuzat pe elevul Bogdan.
Disperat, băiatul ajunge să-i spună însuși episcopului, a cărui reacție e antologică: „Ce jigodie! Ce handicapat!”. După care-l îndeamnă pe băiat să-și vadă de școală.
Întreaga poveste rămâne la nivel de zvonistică – și intră în folclorul seminarului.
Case closed.
Întrebat despre acest caz punctual, directorul Zăgan le-a spus în 2020 procurorilor că vorbise la momentul respectiv cu dirigintele elevului, îndemnându-l să-i contacteze pe părinții băiatului.
De cealaltă parte, dirigintele Ciprian Bogdan neagă – și declară la parchet că nu a vorbit niciodată cu directorul despre cazul elevului Bogdan, deci, evident, nici cu părinții băiatului abuzat.
În fața procurorilor, directorul Zăgan și-a justificat tăcerea cu secretul spovedaniei. A susținut că elevul Bogdan i-ar fi mărturisit abuzul sexual în cadrul spovedaniei.
Spovedania ocupă un loc central în povestea de abuz, impunitate și nepăsare de la Huși.
Acest ritual creștin a fost folosit de abuzatorii în sutană, în special de călugărul Jitaru, pentru a afla informații de la elevii de seminar (pe care apoi le folosea în avantajul său). Spovedania era obligatorie în seminar, iar Jitaru făcea tot posibilul să le fie duhovnic elevilor.
Duhovnic le era și călugărul Iorest, mâna dreaptă a episcopului Onilă, de care elevii se fereau convinși că-i povestește acestuia mărturisirile lor.
Inclusiv în mărturiile obținute de procurori în dosarul de infracțiuni sexuale, spovedania este folosită ca justificare pentru tăcerea oamenilor în sutană. Aflând despre abuzuri în cadrul acestui ritual, ei ar fi fost „obligați” să păstreze confidențialitatea. Toată această pioasă raportare la regulile canonice se producea în timp ce mai-marii episcopiei, Onilă și Jitaru, se foloseau de spovedanie pentru a-și întări controlul asupra minților și sufletelor elevilor de la seminar.
În 2019, documentând seria Chiliilor, reporterii Să fie lumină i-au contactat atât pe pedagogul Vrabie, cât și pe directorul Zăgan. Cel dintâi a susținut că nu știe nimic, în timp ce directorul a expediat abuzurile sexuale în zona zvonisticii.
Un alt sistem defect
Cealaltă autoritate care tutelează seminarul de la Huși este Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, prelungirea în teritoriu a Ministerului Educației. Dar în toată povestea abuzurilor sexuale sistematice de la seminar, partea inspectoratului în coordonarea școlii nu s-a manifestat mai deloc.
Abia în mai 2020, noul episcop al Hușilor le-a retras binecuvântarea directorului Andrei Zăgan și pedagogilor Gheorghe Vrabie și Ștefan Șălaru, lăsându-i astfel fără funcțiile pe care le ocupaseră inclusiv în perioada în care abuzurile erau în toi.
Complicitatea și tăcerea responsabililor de la seminar puteau fi însă cercetate de Biserică încă din 2017, de la momentul izbucnirii scandalului de șantaj. Dar Episcopia Hușilor a preferat să nu le afle – și să se descotorosească de Zăgan, Vrabie și Șălaru abia când participarea lor indirectă la producerea abuzurilor a fost încadrată penal, ca omisiune a sesizării unor infracțiuni, în dosarul care a cercetat infracțiunile sexuale de la seminar.
În 2019, când seria Chiliilor publicată de Să fie lumină a expus participarea unor astfel de personaje secundare la perpetuarea sistematică a abuzurilor sexuale de la seminar, Episcopia Hușilor ne-a transmis că nu va discuta “presupuse fapte” și că prezumția de nevinovăție se aplică în mod absolut. În plus, noul episcop de Huși, Ignatie, a subliniat la momentul respectiv că nu-i face presa agenda.
Însă confruntată, în primăvara anului 2020, după arestarea preventivă a lui Cornel Onilă, cu realitatea confirmării judiciare a infracțiunilor sexuale de la seminar, Episcopia Hușilor a acționat în grabă, înlocuindu-i rapid pe Zăgan, Vrabie și Șălaru.
În mai 2020 trimiteam către Episcopia Hușilor o solicitare de presă în care întrebam:
»» care au fost motivele pentru care cei trei și-au pierdut pozițiile administrative de la seminar;
»» dacă aceste motive au luat forma unui probatoriu în cadrul unei proceduri de judecată bisericească – ori dacă ele au sintetizat strict voința personală a ierarhului (noul episcop Ignatie), fără a fi necesară vreo evaluare instituțională a faptelor;
»» dacă separarea administrativă va fi urmată și de o separare clericală, în condițiile în care faptele în discuție (relatate de Să fie lumină încă din august-septembrie 2019, și asumate de procurori în dosarul de infracțiuni sexuale) sunt incompatibile cu haina și slujirea preoțească;
»» ce justifică, din punctul de vedere al eparhiei, întârzierea cu care s-a luat o decizie în cazurile Zăgan, Vrabie și Șălaru, din moment ce au trecut 3 ani de la scandalul de șantaj care a determinat retragerea fostului episcop Onilă și aproape un an de la dezvăluirile Să fie lumină despre implicarea numiților în abuzurile sexuale comise de tandemul Onilă-Jitaru.
Episcopia Hușilor ne-a transmis sec că nu intră sub incidența prevederilor legale referitoare la accesul la informații publice, întrucât BOR se administrează prin organisme proprii reprezentative, pe baza Statutului și reglementărilor interne, fiind autonomă față de Stat.
Personalul bisericesc este, la rândul lui, angajat sau revocat potrivit codurilor canonice și statutului, ne-a mai indicat eparhia BOR.
Cât privește eventualele cercetări disciplinare dispuse, Episcopia Hușilor ne-a transmis că nu avem competența necesară pentru a avea acces la ele. Nici noi, nici publicul.
Înlăturarea de la seminar a trioului Zăgan-Vrabie-Șălaru a avut nevoie de un singur lucru: decizia noului episcop Ignatie de a le retrage binecuvântarea celor trei. Niciun cadru didactic sau administrativ nu poate fi încadrat în organigrama unei instituții de învățământ teologic fără acceptul scris al episcopului locului. Și oricărui astfel de cadru didactic sau administrativ îi încetează pe loc contractul de muncă în situația retragerii acestei binecuvântări.
Dar aici este o nuanță.
Potrivit cadrului legal – jalonat de un protocol de colaborare încheiat între Biserica Ortodoxă Română și Ministerul Educației – retragerea binecuvântării se face de către chiriarhul locului în scris, motivat, și e transmisă ISJ-ului competent.
Să fie lumină a solicitat la ISJ Vaslui motivările episcopului Ignatie în cazul celor trei. Ne-am fi așteptat ca, măcar prin această acțiune de retragere a binecuvântărilor, Biserica să admită forma sa de participare la perpetuarea abuzurilor sexuale de la Huși.
Însă, în august 2020, la trei luni de la retragerea binecuvântărilor, PS Ignatie nu comunicase inspectoratului școlar motivele pentru care decisese să-i dea afară din seminar pe director și cei doi pedagogi.
Practic, puterea absolută a episcopului asupra seminarului nu a făcut decât să treacă dintr-o mână în alta, de la epoca Onilă la epoca Ignatie. Iar statul, Ministerul Educației adică, nu e deocamdată nicăieri.
În loc de încheiere, avem o pildă.
În timpul documentării seriei Chiliilor din 2019-2020, reporterii Să fie lumină au ajuns să discute, la Bârlad, cu mama unui băiat supus de către episcopul Cornel Onilă unor abuzuri emoționale și fizice (e vorba de bătăi, nu de agresiuni sexuale). Femeia făcuse plângere la inspectorat. Plângerea a ajuns la inspectorul pe religie, care era subordonat, evident, episcopului. Practic, hârtia (care putea fi un semnal de alarmă) a ajuns pe masa abuzatorului, recte a ierarhului BOR, chemat să se ancheteze singur.
Așa funcționează în realitate lucrurile în sistemul de învățământ teologic – și nu doar la școala din Huși. Acest sistem defect e valabil în toate seminariile teologice din țară. Acest sistem nu are în centru beneficiarul actului de educație, elevul.
Tot ce contează e Biserica. Și episcopul. Și liniștea lor.
