GHID DE PERSONAJE ȘI ÎNTÂMPLĂRI

» Cornel Onilă a condus între 1999 și 2017 una dintre cele mai vechi eparhii ale Bisericii Ortodoxe Române, Episcopia Hușilor. Înființată în urmă cu 420 de ani, dizolvată în perioada comunistă și reapărută în 1996, structura eparhială și-a organizat după reînființare și o școală teologică – Seminarul Ioan Gură de Aur din Huși – prin care au trecut sute de elevi.

» Școlit pe afară și întors în România cu gânduri de mărire, Onilă este tuns în monahism în a doua jumătate a anilor 1990 și arde etapă după etapă în devenirea sa clericală. Anul 1999 îl găsește membru în Sfântul Sinod al BOR, cu numele de monah Corneliu Bârlădeanu, în calitate de episcop-vicar al Hușilor (funcție în care este confirmat prin decret prezidențial, primind rang de demnitar de stat).

» Zece ani mai târziu, Bârlădeanu devine arhiereu (episcop) „plin” al locului. În tot acest timp se preocupă îndeaproape de viața seminarului teologic din Huși, mânat – în particular – de intenții obscure, contrare moralei canonice și chiar prevederilor legale.

» Deceniul de domnie episcopală al Preasfințitului Corneliu a fost marcat profund de zvonul existenței unor filmări compromițătoare care îl surprindeau pe ierarhul BOR de la Huși întreținând relații sexuale cu elevi din seminar.

» Între 2009 și 2017, conținutul filmărilor a devenit piatra de temelie a vieții bisericești din județul Vaslui, arată o amplă documentare Să fie lumină, în cadrul căreia au strâns informații și fapte șase reporteri, vreme de aproape un an de zile.

» Seria jurnalistică rezultată continuă astăzi cu un al doilea episod despre contextul extra-judiciar al dosarului de șantaj instrumentat de DNA Iași în vara lui 2017 (ca urmare a unei plângeri penale depuse de Corneliu Bârlădeanu). E un context care vizează în mod fundamental cazuistica de abuz sexual sistematic din eparhia Hușilor.

» În primul episod al serialului Să fie lumină – Secretele chiliilor – am investigat circuitul judiciar prin care au trecut casetele video până să poposească definitiv într-un fișet de procuratură. Departe de ochii publicului – și departe de dreptate.

» Pentru a înțelege saga bisericească din Vaslui trebuie adus sub reflectoare un călugăr necunoscut, arhimandritul Sebastian Jitaru. Nu e clar când și de unde anume apare numele său în Episcopia Hușilor, însă intersecția Onilă-Jitaru e un punct fundamental în odiseea casetelor care îl au ca protagonist pe ierarhul BOR.

» Legătura dintre Onilă și Jitaru se cimentează an după an, iar cei doi devin, în perioada petrecută împreună la Huși, un veritabil binom al răului. Păcatul lor comun? Abuzul sexual asupra adolescenților de la seminar.

» Anii trec, iar numărul elevilor de seminar abuzați sau molestați fie de unul, fie de altul, fie de amândoi crește. Desfrâul, combinat cu dorința de putere, îi transformă pe cei doi vechi prieteni în adversari, într-un joc nebun în care se obțin și se folosesc imagini ale abuzului. Tinerii sunt, mai întâi, victime – dar unii dintre ei devin la rândul lor, odată intrați în jocul diavolesc, beneficiari ai unor avantaje materiale nesperate.

» Povestea scapă de sub controlul protagoniștilor la începutul verii anului 2017, când Onilă reclamă la DNA Iași că este șantajat de Jitaru și de încă alți doi preoți. 

» Intervenția statului român este una chirurgicală. Procurorii DNA ridică de la autorii șantajului mai multe filmări cu orgiile episcopale, curățând locul de dovezile relațiilor sexuale cu băieți adolescenți. Apoi alți procurori clasează o plângere împotriva episcopului fix pe această temă, a relațiilor cu minori, din lipsă de probe – deși primii procurori implicați în investigarea șantajului recoltaseră deja la percheziții toate evidențele video. 

» În fine, instanțele îl aruncă în pușcărie pe călugărul Jitaru, alături de preoții șantajiști a căror căpetenie devenise, iar Biserica Ortodoxă se spală pe mâini și acceptă „retragerea” lui Onilă – un fel de „suspendare” în limbaj de specialitate – fără a investiga în niciun fel abuzurile anilor din urmă.

» În locul Preasfințitului Corneliu, la Huși este instalat un alt episcop, Preasfințitul Ignatie, care promite din prima zi să dea uitării faptele trecutului și să se preocupe doar de viitor.

» Povestea șantajului exercitat în 2017 asupra lui Cornel Onilă este, în rezumat, povestea unui naufragiu judiciar de proporții. Un naufragiu care a făcut ca societatea românească, în ansamblul ei, să rămână văduvită de adevăr, prin chiar acțiunea și măsurile inexplicabile ale parchetelor și instanțelor implicate în elucidarea împrejurărilor. Deși – paradoxal – cazul de șantaj a fost rezolvat, iar vinovații se căiesc în închisoare, dreptatea nu a fost cu adevărat administrată în cauza extinsă. Justiția s-a făcut fără dreptate.

» Povestea domniei episcopale a lui Cornel Onilă este, în egală măsură, povestea unui naufragiu uman de proporții, căci nicio față bisericească vasluiană n-a semnalat vreodată public sau înaintea organelor judiciare istoria de abuz sexual de la Huși.

» Onilă, deși „episcop retras”, primește un salariu zdravăn și alte beneficii de la stat și astăzi, iar măicuțele mănăstirii Văratec (acolo unde este găzduit în momentul de față) îi sărută mâna, i se închină și-i spun „Preasfinția voastră”.

» Singura care a vorbit public, în anii din urmă, despre abuzul sexual sistematic de la Huși este Didina Brănici, fost pedagog la Seminarul Teologic Ioan Gură de Aur. Femeia a trimis mai multe sesizări către autoritățile canonice și laice, fără ca vreo instituție să le dea curs vreodată și să cerceteze abuzurile semnalate. Despre mărturia Didinei Brănici am scris în februarie 2019.

» Să fie lumină aduce în spațiul public acte, fapte și probe judiciare menite să demonstreze ceea ce, până la urmă, pentru mulți dintre oamenii din Huși reprezintă un loc comun – abuzul sexual de la Seminarul Teologic „Ioan Gură de Aur” a existat și pe el s-au clădit și s-au năruit cariere în lumea preoțească. 

» Și Biserica Ortodoxă Română a știut până la vârf, dar a tăcut.

» Ierarhii BOR spun că dreptatea va fi împărțită fiecăruia, după fapte, la Judecata de Apoi. Noi le-am adunat pe ale celor de la Huși. 

Iată-le.

CUM SE EXECUTĂ UN ŞANTAJ LA VÂRFUL BOR | VIDEO

EPISODUL II

Sex, minciuni și casete video

E mijlocul lui iunie, Anul Domnului 2016, când într-unul dintre birourile Episcopiei Hușilor se strâng trei fețe bisericești pentru a pune la cale strategia de debarcare prin șantaj a ierarhului lor, Preasfințitul Corneliu Bârlădeanu.

Adunarea e pestriță. Doi participanți sunt preoți: părintele consilier Giani Paul Rariță și părintele Răzvan Bumbu. Al treilea e călugăr: Sebastian Jitaru – iar Padre (cum îl alintă unul dintre cei prezenți) nu e orice monah, ci arhimandrit al Catedralei episcopale din Huși.

Cel mai tânăr dintre participanți, părintele Bumbu, poartă la mână un ceas cu cameră-spion. Toate cele aproape 45 de minute ale întâlnirii sunt înregistrate pentru eternitate.

Reporterii Să fie lumină se află în posesia imaginilor surprinse în acea zi de iunie din 2016, în biroul părintelui consilier Paul Rariță.

Înregistrările au fost ridicate de procurorii DNA Iași un an mai târziu, în vara lui 2017, în cadrul perchezițiilor domiciliare dispuse după ce episcopul Bârlădeanu depusese o plângere penală de șantaj împotriva călugărului Jitaru.

El și-acum are un băiat care doarme în chilie”

, șoptește la un moment dat părintele Rariță pe înregistrare.

Da. Și acum doarme. El nu… e năravul lui”

, le povestește preotul celor din încăpere.

Părintele Rariță abia se aude:

Ai lui o zis: Stai, domne’ că doar nu-i dovadă că și-acu’ face aceleași chestii. Dar el are un copil care n-are nici … și-l ia și în dormitor cu el”

Cel niciodată invocat cu nume și prenume în cursul discuției este Preasfințitul Corneliu Bârlădeanu, la acea vreme episcop al Hușilor. Suntem în vara lui 2016, mai e un an de zile până la izbucnirea scandalului de șantaj care avea să ducă la retragerea din funcție a ierarhului BOR din județul Vaslui. Episcopia Hușilor e însă în plină fervoare revoluționară.

„E prima oară când pleacă ceva de la mine”, îi mărturisește călugărul Jitaru preotului Bumbu, înmânându-i marfa. „Și acum a plecat știi de ce? …că nu pleca!”, continuă Jitaru confesiunea. „Un singur lucru m-o enervat. A zis <Sebastian e pe film>! Ei, păi futu-ți gura mă-tii, hai să-ți arăt că nu!”

Secvențele pleacă în lume

Pe stick-ul părintelui Bumbu au fost urcate câteva secvențe arătându-l pe episcopul Bârlădeanu în ipostaze intime alături de un fost elev al Seminarului Teologic Ioan Gură de Aur din Huși. 

Cadrele sunt dintr-o filmare mai veche, realizată (din ce știm până acum) în toamna anului 2007, iar legendara lor existență și legendarul lor conținut au măcinat viața bisericească vasluiană din ultimul deceniu. 

Secvențele sunt aur, „îți fac ăștia oferte de trăiești pe Coasta de Azur toată viața!”, fantazează la un moment dat, în cursul discuției, preotul Bumbu, imaginându-și cum îi arată el însuși episcopului cadrele filmate pentru a-i forța mâna să plece odată.

Deși aproape toată lumea vorbește despre filmul compromițător, relativ puțini sunt cei care cunosc explicit conținutul acestuia sau dețin copii ale înregistrării. Și mai puțini cunosc faptul că mai există și alte filmări, nu doar aceste secvențe din 2007 peste care s-a așezat timpul. Toată lumea știe însă că episcopul Corneliu are în trecutul său, ba chiar în prezent, episoade de abuz sexual asupra unor tineri adolescenți de la seminarul teologic din Huși.

Și totuși, Bârlădeanu e de aproape două decenii la conducerea eparhiei, mai nemilos ca niciodată, de neclintit, unul dintre cei 55 de nemuritori ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Cum poți detrona din funcție un episcop BOR? Călugărul Jitaru are răspunsul: luându-i locul.

Sebastian Jitaru, primul din stânga, participă la hramul unei mănăstiri din județul Vaslui, alături de un sobor de fețe bisericești. Imaginea este din august 2014. | Foto: Episcopia Hușilor

Iar arhimandritul de la Huși își pregătește de ani de zile terenul, strângând probe video și jucând la așteptare. La începutul verii anului 2016, însă, Jitaru – tot mai nerăbdător – își caută aliați, care să-i mijlocească acțiunile de șantaj.

Nu vrea – dar trebuie să le pună la dispoziție câteva secvențe video din arhiva sa de taină.

Răzvan Bumbu primește marfa. De-acum cartea e a lui, s-o joace el cât arhimandritul Sebastian Jitaru și consilierul Paul Rariță își văd de mașinațiunile lor subterane, fără să se expună prea mult.

Încă o copie a secvențelor din 2007 pleacă în lume.

Pentru posesorii lor, imaginile au un rol pur instrumental. În războiul de la vârful eparhiei BOR nimeni nu-și permite timpul și bătaia de cap să se gândească la posibilele victime, elevii abuzați ai seminarului teologic. Absolut nimeni – chiar dacă toți cei implicați direct sau indirect în poveste sunt preoți sau călugări.

Ce a surprins camera-spion

Urmele abuzurilor s-au păstrat ca niște dâre lipicioase, imposibil de înlăturat, în actele întocmite și probele utilizate de parchetul anti-corupție în dosarul de șantaj – printre ele și aceste câteva înregistrări realizate în secret de părintele Bumbu în cursul anului 2016.

Unele dintre ele îi surprind pe călugărul Jitaru și pe preotul Bumbu discutând la iarbă verde, într-un balansoar, despre viață și despre moarte.

Altele imortalizează o vizită-surpriză, de avertisment, făcută de Bumbu împreună cu viitorul coleg de șantaj din 2017, părintele Gheorghe Damian, la cel care apare alături de episcopul Bârlădeanu în filmarea compromițătoare din 2007 – tot un preot din județul Vaslui, Ionuț Ursac (n.r. – e important de precizat că identitatea sa a fost dezvăluită în 2017 de un fost coleg de seminar, dar Ursac neagă public veridicitatea imaginilor, susținând că sunt trucate).

Bumbu și Damian îi arată secvențele pe care le dețin și-i spun să-i transmită episcopului că îl vor pe Jitaru arhiereu vicar, adică numărul 2 în ordinea canonică a eparhiei după episcop. În discuția privată înregistrată în secret de Bumbu în 2016, Ursac nu neagă în niciun moment că ar fi unul dintre protagoniștii filmului, ba chiar – confruntat cu secvențe din el – spune „îl știu foarte bine”.

click pe imagine pentru stenograma completă a discuţiei dintre preoţii Bumbu, Damian și Ursac

O a treia serie de înregistrări este realizată pe ascuns de preotul Bumbu în biroul consilierului episcopal Paul Rariță. Secvențele office spun, în rezumat, povestea lumească a unei bătălii pentru putere care s-a purtat cu toate armele și în care s-au folosit toate mijloacele, inclusiv imaginile abuzului sexual la care îi supunea episcopul Corneliu Bârlădeanu pe unii dintre elevii seminarului teologic din Huși. Toate acestea s-au întâmplat fără ca vreo față bisericească implicată să ia în calcul, vreo secundă, posibilitatea sesizării organelor legale.

Avea să o facă, în cele din urmă, Preasfințitul Corneliu însuși, care intra pe 12 iunie 2017 în sediul DNA Iași pentru a depune o plângere penală de șantaj. Punându-se sub protecția legii, episcopul dădea cale liberă acțiunii de recoltare din teren a filmărilor compromițătoare, dispusă de DNA Iași în dosarul de șantaj. Odată obținute, însă, doar o parte din probele video s-au dovedit utile probării infracțiunii semnalate (n.r. – șantajul).

Celelalte imagini – posibil ilustrative pentru cazuistica de abuz sexual din eparhie – au rămas la sertar (actele întocmite de DNA în dosar, în posesia cărora colectivul Să fie lumină se află, menționează 33 de suporturi optice ridicate de la inculpați în cadrul perchezițiilor domiciliare).

Părintele Paul

Martorii audiați în dosar – unii dintre ei prezenți cu declarații și la instanță, pe fond, la Tribunalul Vaslui – au în unanimitate reacțiile unor oameni siguri că în secvențele vizionate apare episcopul Bârlădeanu în ipostaze intime alături de posibili foști elevi ai seminarului teologic din Huși.

Nimeni, în afara Preasfințitului Corneliu însuși, nu pune în discuție veridicitatea filmărilor. Mai toți le acceptă, din start, ca fiind reale.

Personajul cu cea mai interesantă traiectorie – așa cum reiese ea din probele administrate de statul român în dosarul de șantaj (stenograme, declarații de martor, depoziții în instanță și alte acte aflate în posesia colectivului Să fie lumină) – este părintele Giani Paul Rariță, consilier administrativ al Episcopiei Hușilor (atunci, dar și acum).

În biroul său se parafează în 2016 alianța dintre Jitaru și Bumbu, în biroul său se vizionează – în bătăi de clopote de la catedrala de alături – secvențe video compromițătoare, în biroul său se stabilește strategia șantajului.

Însă un an mai târziu de la scena biroului, Rariță depune o declarație de martor la DNA menită – paradoxal! – să solidifice legal plângerea de șantaj făcută de episcopul Bârlădeanu.

În această declarație din vara anului 2017, părintele Paul notează:

Nu pot spune exact ce a fost în sufletul episcopului, dar pot spune că solicitarea lui Jitaru Sebastian și amenințarea cu divulgarea acelor înregistrări a creat un sentiment de temere în sufletul meu legat de denigrarea persoanei episcopului și a instituției. Dacă eu eram agitat, tulburat și înfricoșat, în mod sigur, fără să vreau, i-am transmis această stare episcopului.

click pe imagine pentru declarația integrală dată de martorul Paul Rariță la DNA

În iunie 2016, în biroul său, purtându-și cu mândrie sutana, părintele Paul Rariță își găsise libertatea de a se plimba cu mouse-ul prin foldere conținând imagini video cu episcopul aflat în ipostaze intime alături de un elev seminarist. Imagini la care, în dese rânduri, abia își stăpânea surâsul.

“Zi, părinte Sebastian, ce facem?”, e nerăbdător Rariță să traseze pașii de atac, într-una dintre secvențele emblematice ale înregistrării realizate în secret de preotul Bumbu. Oricum ar urma să se procedeze, planul de acțiune nu-l poate include, se asigură părintele.

Eu am mai stat de vorbă cu el (n.r. – episcopul Corneliu Bârlădeanu), degeaba îi spui lui, el știe lucrurile astea. Eu i le-am spus, din octombrie anul trecut. De la mine nici nu trebuie să i le mai spui. El știe că sunt lucrurile astea (n.r. – casetele)

Jocul dublu făcut de consilierul episcopal a trecut neobservat de Cristina Chiriac, procurorul DNA Iași care a instrumentat dosarul de șantaj. Aceasta a folosit depoziția lui Rariță pentru a proba starea psihică alarmantă în care s-ar fi aflat Preasfințitul Corneliu – ignorând faptul că susținerile părintelui Paul erau contrazise flagrant de realitate. Preotul Rariță avea cunoștință de conținutul explicit al cadrelor folosite în șantaj cu mult înainte ca șantajul probat judiciar de DNA Iași să se manifeste.

Pentru că părintele participase direct la cel puțin o acțiune de tranzacționare a lor.

Un samsar de casete

L-am sunat pe preotul Rariță undeva la jumătatea lunii iulie, într-o zi de sâmbătă, pe când ne aflam în Huși, încercând să obținem niște lămuriri în legătură cu prezența sa în această poveste. Ne-a spus că este plecat pentru câteva zile din oraș, cu familia, „în concediu”. A doua zi, însă, o femeie care se îngrijea de casa parohială – unde am mers pentru a-l căuta pe părinte –  ne-a indicat că Paul Rariță mersese dimineață la slujbă și era cu treburi prin oraș.

Paul Rariță, în plan secund, cu mustață, își privește gânditor episcopul.

Am mai făcut o încercare câteva săptămâni mai târziu. L-am găsit pe preotul Rariță la început de august, în curte, unde discuta cu soția. L-am întrebat cum este cu „băiatul” pe care episcopul îl avea în chilie în anul 2016. Și, până la urmă, ce „nărav” are Onilă?

Abia acum Rariță a părut tulburat, confruntat cu detaliile unei discuții private devenite publice.

„Vă rog să citiți rechizitoriul, acolo aveți toate detaliile”

, a răspuns laconic preotul, uitând că, pe de-o parte, rechizitoriul nu este public, căci dosarul a fost judecat la secret, dar și, pe de altă parte, că însuși rechizitoriul conține pasaje din această discuție.

La doi metri de locul în care reporterul Să fie lumină discuta în șoaptă cu preotul consilier Rariță, pe o piatră, în curte, soția și fiica sa adolescentă priveau îngândurate fandările și contorsiunile capului familiei, care – bâlbâindu-se – a invocat de patru-cinci ori citirea rechizitoriului și nimic altceva.

În speranța unui răspuns mai util, l-am căutat pe Rariță și a doua zi, la biroul său din Episcopia Hușilor. În zadar. Părintele a rămas fidel non-răspunsurilor de mai devreme. Ne-a indicat, cu același spirit duhovnicesc, să lecturăm rechizitoriul întocmit de DNA.

În stenogramele parchetului anti-corupție, preotul Rariță are apariția și comportamentul unui samsar. Se hlizește vizionând imaginile abuzului sexual, dar se declară și dezamăgit că n-are înaintea ochilor imaginile în care unul dintre protagoniștii secvențelor intime întreabă “te-o durut?”. “Băi, aceea mi-o plăcut mie, pe aia vreau s-o văd”, le spunea Rariță conspiratorilor săi Jitaru și Bumbu, în biroul său de la episcopie.

Părintele n-a vrut totuși să comenteze public în niciun fel ce i-a plăcut și ce nu i-a plăcut din secvențele de abuz episcopal pe care le-a vizionat în secret de-a lungul anilor. 

L-am lăsat și mai îngrijorat, în biroul său, învârtind niște acte.

Să fie lumină!

Investigăm situațiile de abuz sistematic care se nasc la sânul cultelor din România. Publicăm un întreg serial de presă despre abuzurile sexuale comise la seminarul teologic din Huși – de chiar Preasfințitul Corneliu, fostul episcop ortodox al locului. Putem continua doar cu sprijinul financiar al cititorilor.

Înaltpreasfințitul Teofan la poarta DNA

În ziua de 21 iunie 2017 cercetările în dosarul de șantaj deschis la DNA Iași pe fondul plângerii penale făcute de episcopul Hușilor Corneliu Bârlădeanu sunt în toi. La camera 40, imediat după ora 14, este audiat un martor important.

Îl cheamă Dumitru Savu și, deși în actele parchetului numele său poate părea necunoscut, figura sa este una de prim-plan în ordinea canonică a Bisericii Ortodoxe Române. Bărbatul este mitropolitul Moldovei, Înaltpreasfințitul Teofan, iar audierea lui se face în taină.

Rândurile acestea marchează o știre în sine, pentru că niciodată până acum n-a fost făcută publică această informație: IPS Teofan a mers la DNA spre a susține versiunea șantajului cu filmări trucate, adică teza Preasfințitului Corneliu. „Mi s-a părut îngrijorat” și „nu se simțea confortabil” sunt pietrele de temelie ale declarației scurte, de nici două pagini, semnate de ierarhul Teofan.

click pe imagine pentru declarația integrală dată de ÎPS Teofan la DNA

Mitropolitul Teofan a fost solicitat, în primăvara anului 2018, să se prezinte și înaintea instanței de fond – la Tribunalul Vaslui – pentru a fi reaudiat ca martor. Într-o scrisoare trimisă în mai 2018 președintelui instanței, Teofan refuză însă solicitarea, argumentând că are agenda de lucru plină, dar și că nu se poate prezenta înaintea unei curți de judecată laice fără binecuvântarea autorității bisericești superioare.

“Aveți în vedere calitatea mea […] – credincioșii văzând în ierarhul lor un reper la nivelul Bisericii și al societății. Am temerea că prezența mea ar fi amplu mediatizată […] doar în scopul construirii unor știri”

, susține IPS Teofan în misiva anexată la dosarul cauzei și aflată între documentele obținute și analizate de reporterii Să fie lumină.

click pe imagine pentru conţinutul integral al scrisorii trimise de ÎPS Teofan instanței

Mitropolitul arată instanței că, în calitate de slujitor al unui cult, e ținut de secretul profesional și trebuie exceptat de la depunerea mărturiei. Solicită în acest sens inclusiv ca declarația sa de la DNA să nu mai fie administrată în judecarea cauzei de șantaj, dacă altă cale juridică nu există. Orice măsură era folositoare cât timp îl cruța de la a se prezenta înaintea instanței.

Ierahul BOR, în particular, și Biserica, în general, nu-și mai doreau proximitatea unui astfel de subiect care – dincolo de aspectele de șantaj – avea la bază o cazuistică extinsă de abuz sexual.

Lămurirea circumstanțelor penale cuibărite la sânul Episcopiei Hușilor – una dintre eparhiile BOR aflate în componența Mitropoliei Moldovei păstorite de IPS Teofan – nu era o prioritate a Bisericii. Victimele abuzate din eparhia vasluiană erau abandonate, încă o dată, de chiar arhipăstorul lor, numărul 2 în ordinea canonică a BOR după Patriarhul Daniel și moștenitorul scaunului acestuia.

Scrisoare către Înaltpreasfințitului Teofan

Pentru Mitropolia Moldovei nu era o noutate retragerea lașă din calea aflării și mărturisirii adevărului factual. Cu aproape un deceniu înainte de izbucnirea scandalului de șantaj, o scrisoare trimisă chiar Înaltpreasfințitului Teofan de pedagogul Didina Brănici de la Seminarul Teologic din Huși semnala fenomenul abuzului sexual din școală.

Invocând organizarea internă a Bisericii Ortodoxe, mitropolia redirecționase misiva spre Episcopia Hușilor, singura competentă canonic să elucideze împrejurările semnalate. 

Preasfințitul Corneliu ar fi trebuit, deci, să se judece pe sine.

Joc dublu

Șapte sunt martorii care dau declarații la DNA Iași în dosarul de șantaj instrumentat la începutul verii anului 2017. Cinci sunt preoți în parohii vasluiene – Paul Rariță, Marin Tudorică, Cosmin Gubernat, Vasile Lăiu și Ionuț Ursac -, doi sunt călugări de rang – mitropolitul Teofan și arhimandritul Silvestru Bodnar, consilierul economic al Episcopiei Hușilor.

Cu excepția mitropolitului Teofan, care a făcut apel la înaltpreasfințenia sa pentru a se cruța de obligația legală, toți martorii folosiți în cursul urmării penale au depus depoziții și la Tribunalul Vaslui, instanța de fond care a judecat dosarul de șantaj.

Coroborate, declarațiile descriu o lume bisericească aflată la început de iunie 2017 sub asaltul susținut al filmărilor compromițătoare folosite de șantajiști pentru îndepărtarea Preasfințitului Corneliu. Toată lumea e preocupată de efectele negative pe care le-ar putea avea secvențele asupra imaginii Bisericii și încrederii credincioșilor. Nimeni nu e preocupat de eventualele victime ale abuzului sexual.

Părintele Cosmin Gubernat, purtător de cuvânt al Episcopiei Hușilor (atunci, la fel ca și acum), recunoaște pe una dintre filmările văzute un fost elev de seminar. Arată negru pe alb în declarația de martor de la DNA că a fost extrem de tulburat de secvențe, în calitatea sa de profesor la seminar. Și totuși, la doar o zi după ce depusese mărturie înaintea legii, preotul Gubernat comunica în numele eparhiei sale că filmările compromițătoare reprezintă un trucaj.

Într-o discuție purtată la mijlocul verii cu un reporter Să fie lumină, chiar în incinta parohiei sale din orașul Vaslui, preotul Gubernat susține că nu a declarat înaintea instanței că ar fi recunoscut un elev în înregistrările vizionate. „Mi s-a sugerat că este un elev, cutare sau cutare. Nu am recunoscut pe nimeni. Mai mult de-atât nu vreau să discut”, ne-a spus părintele Gubernat, care abia încheiase slujba duminicală.

Călugărul consilier Silvestru Bodnar e un alt exemplu de personaj bisericesc care joacă la mai multe capete. Monahul arată la DNA – apoi în instanță – că s-a temut pentru situația Bisericii, dar că nu are cunoștință despre numărul și conținutul filmărilor din moment ce nu le văzuse.

Într-o conversație privată înregistrată ambiental în birourile Episcopiei Hușilor în prima jumătate a lunii iunie 2017 (deci în plină acțiune de șantaj), Bodnar susține însă că n-a fost afectat de imaginile văzute.

“Dar de ce zici că (n.r – am rămas) bulversat? Istoria asta la mine nu-i veche? N-am auzit-o eu de la tine?”

, îi spune Bodnar călugărului Sebastian Jitaru, căpetenia grupului de șantaj. Chestionat în instanță dacă purtase conversații cu Jitaru încă din 2012 referitoare la faptele episcopului surprinse video, Bodnar „clarifică” scurt ipoteza: nu-și mai aduce aminte.

Reacția Episcopiei Hușilor

Pentru că mai multe fețe bisericești – inclusiv din administrația episcopală prezentă – au fost prezente în dosarul de șantaj cu mărturii care fac referire la faptele de abuz sexual ale Preasfințitului Corneliu, colectivul Să fie lumină a încercat realizarea unui interviu cu actualul episcop de Huși, PS Ignatie.

Eparhia Hușilor a refuzat solicitarea Să fie lumină, arătând că își rezervă acest drept pentru că “o dezbatere onestă și obiectivă nu se poate baza pe supoziții și asocieri factuale”.

click pe imagine pentru conţinutul integral al răspunsului trimis de Episcopia Hușilor la solicitarea de interviu a colectivului Să fie lumină

Iată o asociere factuală pe care o facem la Să fie lumină.

Dacă preotul Paul Rariță este și astăzi consilier administrativ al eparhiei BOR, precum era și-n vremea fostului ierarh Bârlădeanu, atunci Episcopia Hușilor pare – și în forma actuală – depozitara acelorași reflexe vechi. Preasfințitul Corneliu s-a retras – dar Biserica pe care a lăsat-o în urmă este aceeași care l-a făcut și pe el posibil.

Într-o discuție cu presa locală din Vaslui, purtată în toamna lui 2017, imediat după întronizare, Preasfințitul Ignatie era sigur pe dreptatea vorbelor sale:

„Nu știu ce-a fost înainte, nu mă interesează! Pentru că – vă spun sincer – nici nu m-ajută, sufletește vorbind”

Umbra faptelor

În dosarul de șantaj deschis de DNA Iași pe 12 iunie 2017, instrumentat în două săptămâni și trimis în judecată la sfârșit de lună, s-au obținut condamnări la închisoare pentru toți inculpații: căpetenia șantajului, călugărul Sebastian Jitaru, și doi preoți de mir, Gheorghe Damian și Răzvan Bumbu. 

În jurul acestora – precum și în jurul persoanei vătămate, fostul episcop Corneliu Bârlădeanu – gravitează însă tot felul de fețe bisericești, care au propriile interese și propria agendă în desfășurarea afacerii de șantaj.

Din înregistrările, actele și probele judiciare la care reporterii Să fie lumină au reușit să aibă acces reiese că lumea bisericească vasluiană era divizată încă dinainte de 2016 în mai multe grupuscule de putere care foloseau imaginile video compromițătoare pentru a obține beneficii directe, materiale sau profesionale, de la episcopul Bârlădeanu.

Punând sutana pe ei, membrii acestor grupuscule acționau ca niște negustori venali, indiferenți la conținutul propriu-zis al imaginilor, atenți doar la avantajele personale care puteau fi extrase din folosirea lor.

Monahul Jitaru dorea pentru sine funcția de arhiereu vicar în Episcopia Hușilor – cu perspective certe de a ajunge, într-o bună zi, episcop plin al locului. Evoluția călugărului fusese fulgerătoare în ierarhia canonică a eparhiei. 

Deși descris ca un personaj repezit, nestatornic, incapabil de reflecție teologică, inapt intelectual și uman de toate sursele consultate de reporterii Să fie lumină de-a lungul documentării, călugărul Jitaru a urcat treaptă după treaptă sub domnia episcopală a lui Bârlădeanu.

Din simplu monah, în mai puțin de un deceniu primea rangul de arhimandrit (cel mai înalt titlu onorific la care poate ajunge un călugăr). Conform statutului BOR, acest titlu se conferă la solicitarea ierarhului locului, pentru merite deosebite, dar cu aprobarea Sfântului Sinod.

E neclar dacă etapele clericale arse fulgerător de călugărul Jitaru sunt de pus pe seama unui șantaj continuu la care l-ar fi expus pe episcopul Bârlădeanu. Din documentarea realizată de reporterii Să fie lumină reiese mai degrabă o formă ciudată de parteneriat între monahul Sebastian și ierarhul Corneliu. Apropierea dintre cei doi era în mod fundamental sprijinită pe un secret comun: și Jitaru, și Bârlădeanu aveau episoade de abuz sexual asupra elevilor de la seminarul teologic.

Cu meticulozitate, Jitaru începe de la un punct încolo să strângă probele video ale faptelor episcopale, pentru a le folosi ca trambulină spre stratosfera de putere, influență și bani a BOR: Sfântul Sinod.

Dar călugărul Sebastian nu era la rândul său ferit de umbra propriilor fapte. Reporterii Să fie lumină se află în posesia unor mărturii multiple care arată că, în cursul anului 2010, pe masa episcopului Bârlădeanu au ajuns pasaje audio relevante pentru probarea calității de abuzator a lui Jitaru. Dispunând discreționar de puterea sa, Preasfințitul a hotărât însă să nu facă nimic, protejându-l pe partenerul său de abuz.

Încercările reporterilor de a stabili un contact cu Sebastian Jitaru au eşuat.

Să fie lumină va dedica un episod separat, în cadrul acestei serii, victimelor abuzurilor sexuale comise în eparhia Hușilor de binomul Bârlădeanu-Jitaru.

O tăcere pe placul Bisericii

Revenim la contextul meta-judiciar. De rang secund în peisajul șantajului – dar fundamentali pentru înțelegerea reflexelor duhovnicești din episcopie – sunt preoții Bumbu și Damian. Ambii cu parohii în orașul Vaslui, i se alătură călugărului Jitaru pentru că vor să inverseze balanța de putere din eparhie.

Într-o descriere schematică a câmpului de joc, imaginați-vă că avem un centru de putere – episcopul Bârlădeanu, în cazul de față – asupra căruia se fac presiuni din mai multe direcții. În primul rând dinspre un grup preoțesc reprezentat chiar de protagonistul filmării compromițătoare din 2007, fostul seminarist și actualul părinte Ionuț Ursac. Un alt grup important poartă, spre simplificare, chipul călugărului Jitaru.

Acesta din urmă ajunge în 2016 la concluzia că are nevoie de aliați în bătălia pentru supremație episcopală. Așa că începe să apeleze la preoții nemulțumiți din eparhie, care știau că avantajele profesionale obținute de membrii grupării Ursac erau de pus pe seama filmărilor intime și a relației personale dintre părintele Ionuț și Preasfințitul Corneliu.

Parte în acțiunile de șantaj încă din 2016, preoții Damian și Bumbu au ghinionul judiciar să întreprindă propriile demersuri infracționale în ziua în care Preasfințitul Corneliu depune la DNA plângerea de șantaj.

Concret, documentele parchetului anti-corupție la care colectivul Să fie lumină a obținut acces arată că preoții Damian și Bumbu merg la episcopul Corneliu și-i solicită urgent 50.000 de euro, insinuând că ar deține și ei niște filmări compromițătoare. În zilele de 13 și 14 iunie, DNA monitorizează conversațiile și corespondența telefonică a suspecților, probele reunite în rechizitoriul cazului arătând că ambii preoți conspirau pentru obținerea folosului ilicit.

Reporterii Să fie lumină au încercat în repetate rânduri în ultimele patru luni să stabilească un contact cu preoții Damian și Bumbu și cu familiile lor. În cazul primului, ne-am lovit de un zid de netrecut. În cazul celui de-al doilea, ne-am lovit de frică.

Situația familiei Damian poate oferi o posibilă explicație pentru tăcerea care a acoperit circumstanțele intrării la închisoare a capului familiei. Un băiat de-al părintelui Gheorghe Damian este absolvent de facultate de teologie și are nevoie să intre în sistemul bisericesc, nu să-l conteste.

În plus, preotul operează o importantă firmă de pompe funebre.

Societatea de servicii funerare patronată de preotul Damian se află la periferia orașului Vaslui.

Fratele părintelui Damian este la rândul său preot într-o bisericuță de 40 de metri pătrați aflată în curtea Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui.

Finalizată recent, clădirea de cult a beneficat la sfințire, în luna mai 2019, de prezențele a nu mai puțin de patru episcopi BOR, lucru extrem de rar.

Au participat arhiepiscopul Tomisului Teodosie și episcopii Ignatie al Huşilor, Galaction al Alexandriei şi Teleormanului şi Macarie al Europei de Nord.

Acesta este gestul prin care Biserica pare să-și fi reîntors fața către familia Damian – iar familia preotului aflat după gratii nu-și mai permite, încă o dată, să dovedească nesupunere față de ierarhia clericală.

L-am găsit pe fratele preotului Damian, în luna mai, cu câteva zile înainte de marea sfințire, chiar în bisericuța lui de la DGASPC Vaslui, unde pregătea ultimele detalii ale ceremoniei. Scurta discuție a debutat cu o minciună: a încercat să ne spună că el nu ar fi, de fapt, el. 

„Cum nu sunteți fratele părintelui Damian, părinte? Avem aici poza cu dumneavoastră!”, ne-am arătat contrariați. Odată repliat, părintele ne-a spus că familia sa nu mai vrea să aibă nicio legătură cu această poveste.

“Pentru noi, subiectul este închis definitiv!”

, a fost ferm fratele, vorbind în numele întregii familii, dar mai ales în numele intereselor superioare ale acesteia. 

No comment. Și așa a rămas dinspre familia Damian.

Preotul Damian își prezenta serviciul de catering drept o viitoare „cantină socială”.

Sursele consultate de reporterii Să fie lumină spun că preotul Damian „s-a băgat” la șantajul episcopului pentru că, din cei 25.000 de euro, și-ar fi terminat de construit și utilat, în Vaslui, vizavi de spital, viitorul său serviciu de catering.

Cealaltă jumătate din șantajul la episcop, a lui Răzvan Bumbu, urma să se ducă pe un Mercedes. Ne-o spune chiar el, înregistrat de procurorii DNA cu câteva zile înainte de reținere.

click pe imagine pentru stenograma integrală a discuţiei telefonice dintre preotul Bumbu și soția sa

Familia Bumbu ocupă un domeniu cochet la poalele Copoului de Vaslui. Două case, una mai mică și una mai mare, cu un gard modern care împrejmuiește o curte generoasă.

Tatăl lui Răzvan Bumbu are de când se știe o agenție de turism în centrul Vasluiului, peste drum de hotelul Racova.

Deși pare un veteran – genul de om care a văzut și auzit multe -, Bumbu senior se teme să vorbească despre afacerea șantajului care l-a dus pe feciorul său la pușcărie.

„Vă respect demersul, am văzut ce ați scris, jos pălăria, nota 10. Dar vă rog să înțelegeți că eu nu am nimic să vă spun”

, ne-a declarat tatăl lui Bumbu săptămâna trecută, drept răspuns la cea mai recentă tentativă a reporterilor Să fie lumină de a înțelege dedesubturile acestei povești în care fiul său a avut un rol important.

Apoi ne-a întins mâna și ne-a urat succes.

Jurnalistul care n-a văzut șantajul

În instrumentarea penală a acțiunii de șantaj înfăptuite de cuplul preoțesc Damian-Bumbu, DNA Iași a descoperit încă un nume pe tabla de joc: Sorin Saizu, jurnalist, corespondent Europa FM în județul Vaslui.

În zilele în care șantajul clerical atingea intensitatea maximă, preotul Damian îi înainta ziaristului Saizu mesajele-text primite în cadrul corespondenței purtate cu Episcopia, solicitând sfaturi cu privire la modalitatea primirii sumei de 50.000 de euro solicitate.

În rechizitoriul întocmit de DNA Iași sunt zece SMS-uri schimbate și două convorbiri telefonice purtate în cursul zilei de 14 iunie 2017 între preotul Damian și Sorin Saizu. Într-unul dintre ele, ziaristul le indică șantajiștilor să nu accepte oferta episcopului de a merge la Huși să ridice personal o parte din bani.

click pe imagine pentru a vedea mai multe schimburi de SMS-uri dintre preotul Damian și jurnalistul Saizu

În cursul discuțiilor, Damian și Saizu stabilesc mai multe puncte de întâlnire în orașul Vaslui în ziua de 14 iunie. Ziaristul vasluian susține însă, într-o convorbire telefonică purtată cu un reporter Să fie lumină, că n-a mai ajuns să se vadă vreodată cu preotul șantajist în ziua respectivă – și că prezența sa în dosar este absolut accidentală, determinată de o relație jurnalist-sursă care stătea la baza comunicării cu preotul Damian.

Sorin Saizu povestește că avea o relație profesională cu părintele Damian din 2015 și că se dezvoltase o încredere între ei care justifica inclusiv solicitarea unor sfaturi în chestiuni sensibile. Jurnalistul neagă însă în discuția cu Să fie lumină că știa motivația reală din spatele sumei solicitate de preoții șantajiști.

“Eu știam că era vorba de un ajutor pentru parohia lui Bumbu”

, justifică Saizu, susținând că în niciun moment Damian nu i-a indicat că ar fi vorba de obținerea sau recuperarea unor bani de la episcop prin șantaj.

În corespondența Damian-Saizu purtată în ziua de 14 iunie 2017 sunt elemente certe care să-i fi indicat ziaristului că la mijloc era o afacere necurată. În SMS-urile dintre preot și jurnalist, este folosit – cu referire la suma de bani – cuvântul “datorie”. În niciun moment nu se precizează ceva de un ajutor.

Tot din SMS-uri transpare clar că banii fuseseră ceruți în regim de maximă urgență, cu doar o zi înainte – și, în toate discuțiile, se punea problema primirii lor în numerar. Niciun fel de ajutor acordat de vreo eparhie BOR unei parohii subordonate nu are asemenea termene și modalități de virament. Orice ziarist care are contact cu mediul bisericesc știe că un întreg circuit al hârtiilor precede astfel de plăți – și că în niciun caz uzual ele nu se efectuează în bani lichizi, cu beneficiarii preluând cash suma alocată.

Sorin Saizu este însă sigur pe versiunea sa: era solicitat de preot din încredere, într-o chestiune care viza – după știința ziaristului – un ajutor financiar acordat parohiei altuia.

Într-un articol recent găzduit de publicația electronică ȘtiriEst, Sorin Saizu abordează subiectul șantajului episcopal, folosind motivarea sentinței definitive date la Curtea de Apel Iași, care i-a condamnat pe cei trei șantajiști la închisoare cu executare. Ziaristul îl tratează cu asprime în articolul său pe Cornel Onilă – dar despre preoții Damian și Bumbu spune doar că “i-au cerut fostului episcop porno suma de 50.000 euro, cu titlu de ajutor pentru parohii”.

Informația este, în cel mai bun caz, o minciună prin omisiune – pentru că însăși instanța citată a stabilit, dincolo de dubiu, că inculpații sunt vinovați de șantaj, înlăturând explicit din probatoriu declarația lui Damian, care încerca să susțină că banii ar fi fost legitim ceruți.

Ferecate în fișet

Implicarea ziaristului Saizu în cauză a fost disjunsă, spre cercetare, într-un alt dosar care s-a încheiat spre finalul anului 2017 cu o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale. DNA Iași n-a putut proba că Sorin Saizu a fost complice la șantaj – dar s-a folosit de prezența lui în dosar pentru a muta în cauza disjunsă un suport optic ridicat de la domiciliul călugărului Sebastian Jitaru în cadrul perchezițiilor dispuse.

Saizu nu avusese niciun fel de contact anterior sau la momentul producerii infracțiunii de șantaj cu monahul Jitaru. Comunicarea sa fusese strict cu preotul Damian. Și totuși, parchetul anti-corupție a considerat oportun să atașeze la cauza sa un CD ridicat de la Jitaru.

La momentul închiderii cu NUP a dosarului, acest CD a fost ferecat definitiv într-un fișet la DNA Iași. Nimeni nu analizase conținutul său, nici după perchezițiile domiciliare din dosarul mare de șantaj, nici după disjungerea operată în cazul lui Sorin Saizu.

După dealuri

Justiția română, aplicând legea, i-a făcut dreptate Preasfințitiului Corneliu Bârlădeanu – dar într-un fel nedrept pentru societate, căci filmările compromițătoare, ilustrându-l în ipostaze intime alături de adolescenți de la seminar, au ajuns într-un fișet de procuratură, nefiind vreodată investigate.

Sistemul judiciar n-a mai găsit resursele de interes și de responsabilitate pentru a le face dreptate și eventualelor victime.

Ele, victimele, există – iar în următorul episod le veți asculta istoriile de abuz.

Chiar dacă nici statul, nici Biserica n-au vrut să-i auziți vreodată.

Cortina cade peste dealurile cu aluni și mesteceni de la Văratec, județul Neamț, unde Preasfințitul Corneliu Bârlădeanu își ispășește penitența monahală. Deși oprit de la slujire, vocea inconfundabilă i s-a mai auzit în boxele care împânzesc situl mănăstiresc de la Văratec, răspândind cântările și cuvintele slujbelor.

Să luăm aminte! Statul român îi plătește și în august 2019, din bani publici, un salariu consistent „episcopului retras” Bârlădeanu (conform unei grile de salarizare bugetară care îi asimilează funcția cu rangul de demnitar public). Și tot statul acoperă salariile unui șofer și unui „aghiotant” pe care-i are la dispoziție Preasfinția sa.

 

(Au contribuit Diana Oncioiu, Paula Căbescu, Octavian Coman și Andrei Crăciun. Seria jurnalistică despre faptele de abuz sexual petrecute în Episcopia Hușilor în timpul Preasfințitului Corneliu Bârlădeanu reunește, deci, contribuțiile documentare ale tuturor reporterilor implicați în proiectul Să fie lumină.)

Să fie lumină!

Investigăm situațiile de abuz sistematic care se nasc la sânul cultelor din România. Publicăm un întreg serial de presă despre abuzurile sexuale comise la seminarul teologic din Huși – de chiar Preasfințitul Corneliu, fostul episcop ortodox al locului. Putem continua doar cu sprijinul financiar al cititorilor.

Despre autori