E vremea protocoalelor.
Biserica Ortodoxă Română – care prin statut e o persoană juridică de drept privat, dar, prin voia politicului, de utilitate publică – caută să-și ducă mesajul cât mai departe printre români. Cu Patriarhul Daniel la timonă de peste un deceniu, BOR navighează complicatele ape ale comunicării. Și o face, în parte, cu sprijinul bugetelor publice.
Pe bază de protocol semnat cu televiziunea publică.
Nici anecdotica nu e de ignorat în reconstituirea faptelor.
Pe holurile TVR se vorbește în șoaptă despre un nepot al Patriarhului instalat producător la o emisiune cu tematică religioasă. Universul bârfei se lărgește pe zi ce trece și-ajunge să-i includă chiar și pe producătorul general al stației și președintele-director general al instituției.
Conducerea jubilează că s-a legat prieteșug cu Patriarhul – care, la schimb, urmează a dărui televiziunii publice o bisericuță din lemn, maramureșeană, ce va să fie instalată în curtea instituției.
Nu e o glumă, întâmplarea e descrisă, chiar de factorii implicați, într-un raport al Comisiei de Etică a TVR.
Nepotul Patriarhului – zvon fără o bază reală, după cum rezultă din documentarea Să fie lumină – lucrează la Universul credinței, o emisiune cu tematică religioasă difuzată pe TVR în fiecare duminică.
Un segment din cadrul emisiunii – intitulat sugestiv Bucuria credinței – îl găzduiește ca invitat permanent pe Constantin Necula, preot, purtător de cuvânt al Mitropoliei Ardealului. Părintele Necula e un misionar extrem de popular al Bisericii, un om care captează audiențele răspândind învățăturile Domnului.
Dar, cel puțin la TVR, Constantin Necula nu vorbește pe gratis despre bucuria credinței. Documente aflate în posesia Să fie lumină arată că între misionarul BOR și televiziunea publică există o înțelegere de cesiune a drepturilor de autor, pentru „comentarii de specialitate”.
Iată istoria și oamenii.
Este 26 septembrie 2013 și, „hotărâte să intensifice demersurile comune pentru promovarea culturii și identității naționale”, Patriarhia Română și TVR semnează un protocol de cooperare.
Mai multe articole din acest protocol trădează o legătură nefirească, mult prea strânsă, între cele două entități semnatare. Bisericii i se oferă gratuit înregistrări de arhivă ale televiziunii publice, filmări brute sau materiale finite de la diverse evenimente de interes general, dreptul de a prelua transmisiuni în direct, dar și sprijin logistic și consultanță pentru diferite proceduri tehnico-artistice.
Iar BOR chiar are ce face cu înregistrările de arhivă, echipamentul video sau sprijinul logistic – pentru că Biserica stăpânește o vastă rețea media, canale private prin intermediul cărora își promovează viziunea și interesele.
Al cincilea punct, punctul „e” din obligațiile asumate de TVR, este relevant:
Acest protocol din 2013 nu vorbea absolut nimic despre bani sau obligații financiare instituite între părțile semnatare, Patriarhia și TVR.
Situația a fost valabilă până în urmă cu un an. Pe 29 noiembrie 2017, cele două părți încheie un nou protocol. Mai nuanțat și, aparent, cu mai multă grijă la banii publici cu care TVR este finanțată.
În alineatul 3 al articolului 2, părțile scriu negru pe alb că nu se angajează în niciun fel financiar una în fața celeilalte. Relația contractuală e definită ca fiind “cu titlu gratuit”.
În articolul 5, alineatele „b” și „c”, Patriarhia Română se obligă să participe, prin reprezentanții săi, atunci când TVR o cere, la emisiunile cu tematică religioasă ale stației. Ba chiar, în alin. „c”, BOR își exprimă disponibilitatea de a acorda „sprijin de specialitate” TVR pentru producțiile sale cu caracter religios. Totul – teoretic și semantic – gratis.
Doar că Diavolul se ascunde în detalii. Iar detaliul apare la articolul 2, alineatul 1. Părțile se obligă să semneze acorduri separate pentru fiecare din acțiunile care fac obiectul concret al colaborării instituite prin protocol.
Un astfel de „acord separat” este și contractul de cesiune a drepturilor de autor prin care prezența preotului Constantin Valer Necula în emisiunile „Universul credinței” de la TVR1 a fost plătită.
Documentul, aflat în posesia echipei „Să fie lumină”, prevede, pe scurt, că preotul Necula primește trei mii de euro (brut, deci aproximativ 2.700 de euro net) pentru 22 de apariții de-ale sale în emisiunile săptămânale produse și realizate de Andrei Victor Dochia (vorbim de a doua parte a anului 2018).
Nu știm ce a existat înainte de acest contract, nu știm ce va fi după el, dar e cert că preotul Necula, „consilierul misionar-pastoral şi de imagine” al Mitropoliei Ardealului, a convenit să primească, pentru propovăduirea ortodoxiei la TVR, 2.700 de euro din bani publici.
E mult, e puțin?
Din analiza emisiunilor „Universul credinței” din perioada acoperită de contractul său cu TVR rezultă, în primul rând, că preotul Necula s-ar putea să nu primească toată suma convenită. Părintele nu a „prestat” comentariile sale „de specialitate” către „clientul” TVR decât de 15 ori până la momentul publicării acestui material. Ar trebui să tragă tare pe acest final de an pentru a se achita de toți banii pe care s-a învoit.
Ne-am uitat și mai atent la emisiunile deja difuzate. Am constatat că rubrica dedicată „comentariului de specialitate” al preotului Necula nu depășește 25 de minute în fiecare emisiune și că, așa cum prevede și contractul său, prestațiile sale sunt înregistrate și difuzate ulterior.
Excepție face, în această jumătate de an, ediția „Universului credinței” din 25 noiembrie, ziua aleasă de Patriarhie pentru sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului (despre care am scris că a înghițit, până acum, fonduri publice în valoare de cel puțin 121 de milioane de euro). Preotul Necula a comentat în direct din studioul televiziunii publice, timp de șase ore, ceremoniile petrecute în clădirea încă în construcție.
În restul de 14 ediții, însă, preotul Necula a avut „pastile” de 20-25 de minute înregistrate în patru zile diferite. O zi preotul Necula a filmat la Muzeul Satului, una la Mânăstirea Cernica, una la Palatul Mogoșoaia și una sus, pe vârful Caraiman, la Cruce. Chiar protagoniștii – preotul Necula și realizatorul Andrei Dochia – anunță că emisiunile sunt înregistrate astfel.
Deci patru zile de filmare, fiecare cu un dialog de cel mult două ore, plus o ediție-maraton cu ocazia sfințirii Catedralei Neamului. Tragem linia și, în termenii contractului, adunăm: 2.058 de euro brut pentru aparițiile sale de până acum. Și probabil încă vreo 300 de euro, tot brut, dacă mențin „ștrocul” de patru emisiuni filmate deja în fiecare locație.
Am încercat să-l găsim pe preotul Necula pentru a-l întreba cum se împacă această calitate auto-asumată de „misionar” cu încasatul de bani publici, pentru comentarii despre credință și Dumnezeu.
Ce este mai important pentru el, ca misionar ortodox, să vorbească mulțimii de la înălțimea și acoperirea națională a postului public de televiziune, sau banii publici pe care-i primește? Și cum, scârbit de absenteismul de la referendumul pentru familie, a anunțat că se retrage „în rugăciune”, renunțând la viața publică, din moment ce avea un contract în derulare cu Televiziunea Română? Sau poate din cauza acestui contract a revenit rapid asupra deciziei si, implicit, în spațiul media?
Alte și alte întrebări i-am fi pus părintelui Necula, însă nu am reușit să discutăm cu el. Purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Ardealului are apelurile blocate. Dacă vrei să vorbești cu Constantin Necula îi trimiți un mesaj scris și aștepți. Îți răspunde el când și dacă vrea.
Partenerii misionarului
În contractul cu preotul Necula, TVR este reprezentat de președintele-director general Doina Gradea. Am sunat-o pe Doina Gradea la sfârșitul lunii noiembrie, în încercarea de a lămuri chestiunile privind banii publici din spatele înțelegerii cu Necula.
Doina Gradea a răspuns la telefon în timp ce – spunea ea – se afla la o întâlnire a European Broadcasting Union (EBU). Vexată pentru că a fost deranjată, Gradea a întrebat despre ce este vorba. Atunci când a aflat, a cerut să primească întrebările „în scris, instituțional, pe mail”. Nu înainte de a lăsa să-i scape uimirea că un astfel de contract a ajuns în posesia jurnaliștilor, dar și de a promite solemn un răspuns rapid și cuprinzător.
Câteva zile mai târziu, conducerea TVR transmitea un mesaj fără precedent pentru o entitate media: amenința direct cu tribunalul jurnaliștii care dau publicității date din contractele încheiate între instituția publică și colaboratorii ei, pentru a-i obliga să-și divulge sursele.
În atare condiții nu ne-am mai deranjat să trimitem în scris, instituțional, pe mail.
Să fie lumină l-a contactat și pe Andrei Dochia, producătorul și realizatorul emisiunii „Universul credinței” – „cea mai veche emisiune religioasă din România”, așa cum îi place lui să spună.
„Nepotul” Patriarhului
Întrebat dacă știe că invitatul său cvasi-permanent Constantin Necula este remunerat pentru prezențele sale în emisiunea pe care o produce și realizează, Andrei Victor Dochia, absolvent de teologie și angajat la TVR de ani buni, a început prin a se întreba pe cine interesează acest lucru.
„Pe noi, pentru că sunt bani publici”, am răspuns.
„E o decizie care nu cred că trebuie să privească pe nimeni. Nu e vorba de bani publici aici, dacă ar fi să fie plătit. Dacă este plătit sau nu este plătit nu este treaba oamenilor din afară (afara postului, n.r.)”, a răspuns Dochia.
Toate emisiunile care se realizează în TVR, continuă Dochia, de către oameni din TVR sau cu ajutorul colaboratorilor externi, se fac pe banii de-aici, pe banii din TVR, căci asta este menirea postului public, deci acesta ar fi scopul banilor publici care i se alocă.
„Cine stabilește dacă e pe bani sau nu e pe bani propovăduirea lui?”, a întrebat Dochia atunci când i s-a amintit auto-proclamata calitate de „misionar” a părintelui Necula. „Fiecare propovăduiește cum știe și cum crede.”
„Indiferent cum ar face-o, el are o misiune și face o emisiune. Eu am considerat că părintele are ceva de spus, mi-a crescut foarte mult ratingul, mi-a schimbat structura publicului, se încadrează în misiunea publică și în misiunea emisiunii mele de actualitate religioasă. Eu mă ocup de partea editorială și, pe partea editorială, părintele Necula își face foarte bine treaba. Intervențiile lui sunt extrem de pertinente”, a continuat Dochia.
„Și pentru (faptul, n.r.) că omul ăsta vine din Sibiu și tot ar trebui ca TVR să-i asigure lui treaba asta (prezența, n.r.)”
, a conchis Dochia, recunoscând practic existența contractului.
Despre Victor Dochia oamenii din TVR știu că este „nepotul patriarhului”. Așa se șușotește pe holurile stației. Nu există date care să confirme ipoteza, dar bârfa a ajuns până în actele Comisiei de Etică și Arbitraj a TVR, într-un litigiu terț.
În raportul publicat pe site-ul TVR, coordonatorul TVR1 de la acea vreme, Eduard Dârvariu, povestește cum l-a adus pe nepotul Patriarhului la conducerea emisiunii Universul credinței.
“Nu ţi-am povestit cu biserica”, spune Dârvariu într-o discuție cu fostul realizator de emisiuni la TVR Dragoș Pătraru. Mai multe înregistrări audio realizate de acesta din urmă cu membri ai conducerii TVR au fost analizate în toamnă de Comisia de Etică a TVR. Ele ilustrează tiparul de gândire și acțiune din televiziunea publică.
Eduard Dârvariu povestește cu biserica:
„Vorbeam cu Doina (n.r. – Gradea) într-o zi că, la cât spaţiu e aici şi avem şi două mii şi ceva de oameni, o biserică ne-ar mai lipsi… Şi mă văd cu ăsta de la Universul credinţei, cu Victor (Dochia), care este nepotul Patriarhului… Şi Doina îi zice, tot în glumă: «Ia uite ce zice, nu vrei să vorbeşti cu unchiul să facă o biserică?» Se duce ăsta şi vorbeşte cu Patriarhul, care a zis «Vă trimit o biserică maramureşeană de-aia mică, din lemn!»”
Solicitată cu un punct de vedere în cadrul Comisie de Etică, președintele-director general Doina Gradea a confirmat că există „o discuţie continuă” în TVR cu privire la construirea unei biserici în curtea instituției „pentru că mor oameni, se îmbolnăvesc şi aşa mai departe“.
Pus în fața probei audio, producătorul Eduard Dârvariu a recunoscut la rândul său termenii discuției, dar a justificat referința la nepotul Patriarhului ca fiind pe fondul zvonurilor auzite în televiziune, fără să știe dacă sunt reale sau nu.
Construirea unei biserici în curtea TVR „e o decizie de management”, susține și Andrei Dochia în convorbirea purtată cu Să fie lumină. „Eu, ca și creștin practicant și teolog, aș susține asta. Mi-aș dori să fie și în curte o biserică, eu consider că ar fi potrivită, dar nu este decizia mea și nu s-a discutat oficial”, a indicat Dochia.
După discuția purtată cu Să fie lumină, producătorul și realizatorul de la Universul credinței a revenit telefonic și a amenințat cu „rigorile legii” dacă vor fi divulgate detalii din contractul „confidențial” al preotului Necula cu TVR și dacă va fi expusă în presă discuția purtată cu el, ba chiar și numelui său.
Au contribuit la documentarea acestui articol Paula Căbescu și Diana Oncioiu.
