Ziua e 25 noiembrie 2010 când Dan Alexandru Streza devine doctor în teologie, trecând cu brio examenul de susținere a tezei înaintea unei comisii de specialitate reunite în Sala Profesorală a Facultății de Teologie Andrei Șaguna din Sibiu.
Dan Alexandru Streza nu e un doctorand oarecare. E copilul Mitropolitului Ardealului, Laurențiu Streza.
În 2010, la momentul susținerii tezei doctorale de către fiul său, Laurențiu Streza era decanul Facultății de Teologie Andrei Șaguna din Sibiu. Instituția, una dintre cele mai vechi (și importante) facultăți de teologie din țară, e parte integrantă a Universității Lucian Blaga din anul 1991, când institutul teologic sibian de atunci a fost integrat structurii universitare.
În 2010 Streza senior nu era doar decan al facultății în care fiul urma să-și obțină doctoratul. Părintele Streza era și Arhiepiscop al Sibiului, poziție din care – datorită felului particular în care este organizat învățământul teologic – avea o putere foarte mare asupra carierelor universitare din Facultatea de Teologie.
Nu în ultimul rând, Laurențiu Streza fusese conducătorul de doctorat al fiului său Dan Alexandru. Și nu era la prima ispravă de acest gen. În martie 2005 un alt fiu al părintelui Laurențiu, Ciprian Streza, obținuse titlul de doctor în teologie. Tot la Sibiu. Și tot sub atenta supraveghere părintească – coordonator îi fusese însuși tatăl, la acel moment (martie 2005) episcop de Caransebeș.
Și în 2005, și în 2010, Laurențiu Streza deținea – pe lângă pozițiile deja enumerate – și calitatea de membru în comisia de teologie a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), acolo unde se consfințește efectiv procedura de acordare a titlului de doctor.
Documentat de un reporter Să fie lumină vreme de câteva luni, cazul familiei Streza e caracteristic pentru o cultură universitară de clan care s-a instalat la vârful învățământului teologic. Înainte de toate, cazul Streza ilustrează cât se poate de clar situația clasică a conflictului de interese. Dar el nu este nici pe departe singurul.
Avem exemple multiple de cadre didactice de la Facultatea de Teologie din Sibiu care s-au îngrijit, din pozițiile universitare ocupate, de parcursul profesional al copiilor. În 2004 Sebastian Moldovan – în prezent profesor universitar la facultatea sibiană – devenea doctor sub coordonarea tatălui Ilie Moldovan. Tot în 2004 își lua lucrarea de doctorat și Constantin Oancea – în prezent conferențiar universitar –, sub îndrumarea socrului Dumitru Abrudan, decan la acea vreme al Facultății de Teologie.
Totul se petrecea cu binecuvântarea rectorului universității, a decanatului, a colegilor de comisii și chiar cu acordul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Cum s-a ajuns aici? Pășim în zig-zag pe urmele faptelor, căci încurcate sunt căile Domnului.
O PIRAMIDĂ A PUTERII
Nicio discuție despre neregulile din învățământul teologic nu poate debuta fără a înțelege cum funcționează sistemul universitar teologic (ortodox). Cel mai simplu rezumat este acesta: după chipul și asemănarea Bisericii Ortodoxe Române.
Precum și în celelalte chestiuni ale vieții religioase, chiriarhul locului – adică episcopul / arhiepiscopul – este cel care decide intrarea și ieșirea din sistem, mecanismele de pedepsire și recompensare. Totul e hotărât de către chiriarh fără să existe posibilitatea reală a unei contestări. Se dă, pur și simplu, ascultare.
Potrivit protocoalelor semnate între Patriarhia Română și Ministerul Educației în 1991 și în 2014, dar și regulamentului cadru al facultăților de teologie ortodoxă aprobat de Sfântul Sinod în 1998, recrutarea, numirea și menținerea în funcție a personalului didactic teologic se face conform prevederilor universitare, dar cu binecuvântarea chiriarhului locului. De asemenea, recrutarea studenților se face tot cu binecuvântarea chiriarhului. Cuvântul său cântărește decisiv de-a lungul traseului administrativ.
Piramida puterii în învățământul teologic este clară și imposibil de evitat.
Vrei să intri la facultate, treci pe la chiriarh. Vrei să dai la master, treci pe la chiriarh. Vrei să te înscrii la doctorat, treci pe la chiriarh pentru binecuvântare. Nu o primești, ai ieșit din sistem. Vrei să te muți la o altă facultate, mergi la chiriarh. Vrei să obții o catedră universitară, tot la chiriarh trebuie să ajungi. Viitorul tău profesional stă în mâinile unui singur om.
La Sibiu, acest om e mitropolitul Streza.
COLEGUL MEU, DAN STREZA
Daniel Bîlbă a știut de mic că vrea să fie preot. Nu l-au împins de la spate părinții, nu a avut în familie slujitori ai Bisericii. Pur și simplu a vrut să-și aleagă calea aceasta. A terminat seminarul din Făgăraș, după care s-a înscris la Facultatea de Teologie din Sibiu. Anul era 2003.
Tot atunci intra la Facultatea de Teologie din Sibiu și Dan Alexandru Streza, fiul lui Laurențiu Streza, la acea vreme episcop de Caransebeș. Daniel Bîlbă nu a fost doar în același an cu Streza junior, a fost chiar în aceeași clasă cu el.
“Era destul de șters”, își amintește Bîlbă de fostul său coleg. “Nu se remarca, nu punea întrebări. El știa că are un traseu clar. Ce sens avea să mai impresioneze pe cineva sau să dovedească ceva?”
Daniel Bîlbă a simțit de la primele examene că există o favorizare a lui Dan Streza. La testele scrise unii dintre ei predau 10-11 pagini, Dan 2-3 pagini și tot lua mereu note mai mari. “Nu puteai să te revolți, dar vedeam aceste nedreptăți”, povestește Bîlbă.
Era de notorietate printre studenții de la teologie, de pildă, că Dan nu era singurul copil al părintelui Streza care se afla în facultate. Mai era și Ciprian Streza, fiul mai mare al mitropolitului, care-i ținea seminariile tatălui în anul trei, iar în anul patru tot cursul. Practic în 2006 mezinul Dan i-a avut la catedră și pe tatăl Laurențiu și pe fratele Ciprian (care își obținuse deja doctoratul, în 2005, tot sub îndrumare părintească).
În primul an de facultate la Sibiu, Daniel Bîlbă a aflat și de cupletele universitare Ilie – Sebastian Moldovan sau Constantin Oancea – Dumitru Abrudan. “Am conștientizat repede cum stau lucrurile. Era clar că doar unii erau predestinați”, conchide Bîlbă.
Mai povestește cum a cunoscut inclusiv doctoranzi la teologie care nu aveau nicio șansă pentru că nu erau fiii sau măcar rudele mai îndepărtate ale cuiva important, cu influență pe linie bisericească.
“Studenții nu trebuie să aibă impresia că ajung pe merit, ci că li se face o favoare. De aceea de multe ori sunt promovați cei mai slabi.”
Asta e regula pe care Daniel Bîlbă a înțeles-o încă din primul an de facultate. Chiar și așa, a terminat-o printre primii, fiind și bursier. Teoretic, era cât se poate de aproape de ce și-a propus. Practic, Daniel Bîlbă a renunțat din primul an de teologie la gândul că va deveni într-o bună zi preot. A vrut totuși să obțină o diplomă pentru a nu-și dezamăgi părinții și pentru a demonstra că poate. Dar s-a înscris în paralel și la o a doua facultate. Precum el au făcut alți 17 colegi din an.
Daniel Bîlbă lucrează acum în domeniul financiar.
AȘA AU CONSIDERAT EI
Ciprian Streza, Constantin Oancea sau Sebastian Moldovan au ajuns doctori cu încălcarea flagrantă a criteriilor de etică universitară, fiind coordonați de propriile rude. Conflictul de interese a mers însă și mai departe: chiar catedrele universitare deținute de coordonatori au fost lăsate moștenire.
Încă din 1997, când s-a înscris la doctorat, Constantin Oancea a lucrat ca preparator, asistent, lector și conferențiar la disciplina Studiul Vechiului Testament, exact materia predată de socrul Dumitru Abrudan.
Sebastian Moldovan a urmat același traseu, dar la o altă disciplină – Teologie Morală și Spritualitate. În 2001-2002 el era lector, iar tatăl, coordonatorul său la doctorat, profesor la exact aceeași disciplină.
În cazul lui Ciprian Streza disciplina moștenită s-a numit Teologie Liturgică, pe care a împărțit-o cu tatăl său, Laurențiu Streza.
Când Sebastian Moldovan și Ciprian Streza au devenit doctori, decan al Facultății de Teologie era Dorin Zosim Oancea. În timpul unei conversații telefonice purtate de reporterul Să fie lumină cu părintele Oancea, acesta a subliniat sub diferite forme că nu e normală cazuistica universitară în care tatăl coordonează teza fiului. De ce nu a fost ea evitată atunci? Pentru că, explică Dorin Oancea, „principiul în sine întotdeauna are două fațete. O fațetă este cea a egalității de șanse absolute, iar cealaltă este excepția pentru a asigura și ascensiunea.”
Deși e de acord că un conflict de interese poate duce la discriminarea altor studenți, fostul decan ține să precizeze că “întâmplător urmașul Mitropolitului, Ciprian Streza, este un teolog de excepție. Este excelent pregătit.” Deși un susținător al ideii că trebuie evitat pe cât posibil un conflict de interese, Dorin Oancea nu și-a exprimat această părere atunci cînd astfel de situații au existat, chiar sub mandatul său de decan. Din fericire, susține Oancea, fiii coordonați pe tați au fost mai buni decât înaintașii lor. Dar putea foarte bine să fie și altfel.
Soluțiile pentru a evita conflictul de interese vin tot de la fostul decan. În ceea ce privește coordonarea, puteau să-i ajute cu expertiza lor părinții, dar să-și aleagă formal un alt coordonator. Iar în ceea ce privește predatul, fiii puteau preda o perioadă la o altă universitate înainte să vină să predea la facultatea pe care au terminat-o și la care au devenit doctori. „Dar așa au ales ei să facă”, încheie rabinic Dorin Oancea.
UN INVENTAR AL BENEFICIILOR
Să fii doctorand și, într-un final, să și obții titlul de doctor înseamnă să primești o serie de compensații financiare. De exemplu, Dan Alexandru Streza a câștigat în anul 2009, din poziția de doctorand, suma de 15.158 de lei. Banii apar în declarația de avere a soției lui Dan Streza, Diana, angajată consilier la Consiliul Județean Sibiu în 2010.
Tot potrivit declarației soției, Dan Streza a câștigat, în 2010, 14.652 de lei în calitate de asistent universitar suplinitor. În 2016, cu binecuvântarea chiriarhului, adică a tatălui său, Dan Streza era asistent universitar și strângea un venit anual aferent de 24.552 de lei. Tot cu binecuvântarea Mitropolitului Laurențiu Streza, mezinul Dan era și dirijorul Corului Timotei Popovici de la Catedrala Metropolitană din Sibiu, funcție pentru care își mai suplimenta veniturile în anul 2016 cu 17.920 de lei. Sumele sunt indicate în declarația de avere depusă de Diana Streza în 2017.
Beneficiile pentru doctoranzi sunt stipulate de lege:
Pe toată durata activității doctorandul de la forma cu frecvență beneficiază de recunoașterea vechimii în muncă, de alte drepturi și obligații ce revin salariatului, precum și de dreptul de a desfășura activități didactice prin cumul sau prin plata cu ora, în limita a cel mult jumătate din norma unui asistent universitar. (Articolul 8 din H.G. 37/1999)
Pe toată durata activității, doctorandul de la forma de învățământ cu frecvență, care obține bursă, beneficiază de recunoașterea vechimii în muncă, de alte drepturi și obligații ce revin salariatului, precum și de dreptul de a desfășura activități didactice prin cumul sau prin plata cu ora, potrivit contractului de studii de doctorat. (Articolul 23 din H.G. 567/2005).
Beneficii materiale sunt și pentru cadrele universitare implicate în activități doctorale. În 2009, de pildă, când era și decan al Facultății de Teologie din Sibiu, Mitropolitul Laurențiu Streza primea de la universitate 162.096 de lei. Suma o depășea pe cea primită de Înaltpreasfinția sa de la Arhiepiscopia Sibiului, adică 101.837 de lei.
În anul 2009 conducătorii de doctorat puteau primi un bonus de până la 5% din salariu de bază. Actualmente un conducător poate primi un bonus de până la 10% din salariu de bază. Și Ciprian Streza, fiul cel mare al părintelui Laurențiu, este din 2014 conducător de doctorat la Facultatea de Teologie din Sibiu.
NU AU AVUT ÎNCOTRO
În cursul unor conversații telefonice purtate cu reporterul Să fie lumină, mitropolitul Laurențiu Streza a susținut că nu a făcut parte din nicio comisie profesională care i-ar fi vizat pe copiii săi: „Una e să fii coordonator și alta să fii în comisie. Nu am fost în nicio comisie. A fost comisie specială la toate problemele. Întrebați la facultate.”
Am căutat și am obținut următorul document care menționează componența comisiei înaintea căreia Dan Alexandru Streza și-a susținut teza de doctorat în 2010:
Așadar, Laurențiu Streza, în calitatea sa de coordonator al tezei, a făcut parte din cea mai importantă comisie, cea în fața căreia fiul său și-a susținut dizertația. Iar de binecuvântarea mitropolitului depindeau în parte funcțiile universitare ale celor înaintea cărora Dan Streza și-a prezentat teza.
Primul pe listă, Aurel Pavel, preot, prodecan la Facultatea de Teologie din Sibiu în 2010 și președintele comisiei care i-a dat titlul de doctor lui Dan Streza. Aurel Pavel este și acum prodecan. Într-o conversație purtată cu reporterul Să fie lumină, Pavel s-a recuzat rapid, indicând universitatea ca responsabilă pentru decizia de a nu lua nicio măsură în ceea ce privește evidentul conflict de interese.
– Nu vi se pare totuși o problemă ca un tată să-și coordoneze fiul?
– Nu.
– E totuși un conflict de interese.
– A fost, dar a fost și un fel de tradiție la facultatea noastră ca tații să-și poată coordona fiii.
Al doilea pe lista celor contactați de Să fie lumină este Vasile Grăjdian, secretar științific al facultății în 2010, actualmente prodecan, membru simplu în aceeași comisie în care Dan Alexandru Streza a fost făcut doctor.
– Existau regulamente care reglementau conflictul de interese.
– Da, așa este. Nu vă pot contrazice. Asta este.
– Dar sunteți de acord că vorbim de un conflict de interese? Putem conveni asupra acestui lucru?
– Of, of, da.
– A existat o excepție în această situație?
– Nu spun că era o excepție. Era altă înțelegere, altă interpretare, altă aplicare a legii în funcție de oameni. Oamenii respectă sau nu legile. Faptul că cineva omoară pe altcineva nu înseamnă că legea non uciderii este suspendată. Pur și simplu e încălcată sau, na, este altfel interpretată. Dacă, de exemplu, pe un om nu-l consideri om atunci nu înseamnă că ai ucis pe cineva. Așa era cu sclavii, cam așa stau lucrurile și cu legile. (n.r. – Dacă oamenii) nu vor să le aplice, legile nu există. Sunt doar așa literă moartă.
Concluzia o trage Dorin Oancea. Era încă decan în 2007, când Dan Alexandru Streza s-a înscris la doctorat sub coordonarea tatălui. Nu pentru multă vreme, însă, întrucât mitropolitul Streza se pregătea să-i ia locul la conducerea facultății de teologie sibiene. Era un om puternic Laurențiu Streza – și se pregătea să devină și mai puternic, cumulând o serie întreagă de poziții de putere atât în sistemul clerical, cât și în structurile universitare. Cum s-ar fi putut împotrivi cineva dorințelor sale? Dorin Oancea răspunde astfel:
“Dumneavoastră aveți dreptate. În momentul în care un om cu o așa autoritate își impune voința ceilalți nu au încotro…”
O SURPRIZĂ: CUPLETELE DE LA TEOLOGIE
În perioada 2004-2012, rectorul Universității Lucian Blaga a fost Constantin Oprean. E omul care a prins practic toate conflictele de interese ivite la Facultatea de Teologie în perioada vizată de documentarea Să fie lumină.
Constantin Oprean susține astăzi că este pentru prima dată când aude despre cupletele tată-fiu de la teologie. Varianta sa e greu de acceptat din moment ce, de exemplu, componența comisiei în care Dan Streza și-a susținut doctoratul a fost aprobată chiar prin ordinul rectorului. Confruntat cu această situație Constantin Oprean explică simplu: la semnat ajungeau multe hârtii.
Deși e de acord că nu e normal ca un tată să-și coordoneze fiul, fostul rector subliniază faptul că în acea comisie mai sunt și alți profesori care au un cuvânt de spus. Dar reglementările academice sunt clare și nu funcționează în sensul indicat de fostul rector Oprean.
Potrivit Codului de etică al Universității Lucian Blaga (valabil din 2005), comisia ar fi trebuit să-l recuze pe Laurențiu Streza în cazul în care acesta nu se autorecuza din pricina conflictului de interese. Dar Codul de etică al universității pare să nu fi fost obligatoriu pentru toată lumea.
În plus, cum ar fi putut Aurel Pavel și Vasile Grăjdian să ceară recuzarea decanului lor și, mai important decât atât, a ierarhului lor pe linie bisericească? La limită, prin simpla retragere a binecuvântării, părintele Streza i-ar fi putut scoate nu doar din facultate, ci din întregul sistem bisericesc.
Constantin Oprean nu a fost și nu este îngrijorat de felul în care ajunge să funcționeze un astfel de sistem universitar.
Pentru mai multe detalii legate de conflictul de interese fostul rector recomandă o discuție cu Dan Dușe, prorector în perioada 2000-2006.
Contactat de reporterul Să fie lumină, Dușe a indicat că reglementarea conflictului de interese a fost clară abia după Legea Educației din 2011. Până la acel moment, susține fostul prorector, Carta universitară a fost baza principiilor asumate și fiecare universitate proceda după bunul plac.
Ce se face că nu mai știe fostul prorector Dan Dușe este faptul că universitatea la conducerea căreia s-a aflat timp de șase ani definea și cerea evitarea conflictelor de interese încă din 2005. Iar în Cartele universitare din 1996 și din 2004 se stipulau condiții generale de etică academică prin care Universitatea Lucian Blaga își propunea “să descurajeze și să elimine toate formele de corupție în toate domeniile de activitate și în relațiile dintre membrii comunității universitare”. O Comisie de etică și disciplină universitară exista la nivelul ULBS din 1996 (potrivit Regulamentului Senatului ULBS, consultat de Să fie lumină).
Dan Dușe mărturisește, precum alți universitari sibieni intervievați, că este pentru prima dată când aude de cupletele tată-fiu de la teologie, din familiile Streza și Moldovan. Are totuși o explicație pentru aceste conflicte de interese rămase nepedepsite: lipsa specialiștilor în domeniile respective.
Conversația despre cupletele tată-fiu de la Teologie vine ca o noutate absolută și pentru Laurean Bogdan, fost președinte și membru în Comisia de etică a Universității Lucian Blaga (n.r. – această comisie specifică a fost înființată în 2005, ca organism de sine stătător însărcinat cu judecarea cazurilor care încălcau etica universitară).
Înainte de 2005, rememorează profesorul Bogdan, exista la nivelul universității o comisie juridică care gestiona și problemele de etică. Pe lângă aceasta, mai erau membrii comitetului de catedră, de pe lângă fiecare catedră, care se ocupau și de cazurile ce țineau de etică universitară.
Laurean Bogdan nu-și aduce aminte să fi avut de gestionat vreo situație de conflict de interese din 2005 și până acum. Știe cazuri de părinți care-și coordonau la doctorat copiii, dar, spune el, aceștia erau trimiși la alte universități să-și susțină toate examenele și promovările. De cazurile de Facultatea de Teologie profesorul mărturisește sincer că nu știa: “Sincer vă spun. Ceea ce ajungea la noi la Comisie știu, ce nu a ajuns nu știu. Ei au altă deontologie profesională, alte relații, mă rog, sub egida lui Dumnezeu poți face orice.”
L-am întrebat pe Laurean Bogdan, membru astăzi în Comisia de etică a ULBS, dacă au fost vreodată acceptate aceste cuplete părinte-copil la doctorat. “Sigur că nu erau permise. Din inerția respectului față de ținuta academică universitară nu se făcea așa ceva. Profesorul universitar era un monument”, a răspuns.
Mitropolitul Laurențiu Streza nu a vrut să discute cu reporterul Să fie lumină prea mult. A zăbovit, totuși, vreme de câteva minute, de-a lungul a două conversații telefonice. Atunci când i-a fost reamintit că a făcut parte din comisia înaintea căreia fiul său și-a susținut teza de doctorat, Înaltpreasfinția sa a ales să invoce postul Paștelui, susținând că e un moment nepotrivit pentru întrebări.
“Știu cine sunteți și ce urmăriți”, ne-a spus Laurențiu Streza. “Să fie lumină … numai Dumnezu a spus asta!”, s-a indignat mitropolitul. “Este post, vă rog să aveți considerație față de acest lucru și să nu provocați”, a încheiat ierarhul ortodox.
În ciuda încercărilor repetate, Ciprian și Dan Streza n-au răspuns apelurilor reporterului Să fie lumină, pentru a clarifica propriile trasee academice. Nici Sebastian Moldovan n-a putut fi contactat până la publicarea acestui articol.
Inventar al Comisiilor de hârtie
Din noiembrie 2005 Universitatea Lucian Blaga are Cod de etică și Comisie de etică cu statut propriu și competențe aparte, ca urmare a unui ordin dat de ministrul Educației de la acea vreme, Mircea Miclea. Potrivit acestei reglementări ministeriale, fiecare universitate era obligată să aibă comisie și cod de etică.
În primul cod elaborat după ordin, Universitatea Lucian Blaga se angajează “să adopte măsuri ferme pentru nediscriminare și egalitate de șanse în acces la studii, angajare și la programe, pentru eliminarea conflictelor de interese, pentru prevenirea și combaterea oricărei forme de corupție, favoritism și nepotism.“
Mai mult, codul subliniază nevoia evitării conflictelor de interese, cum ar fi cazurile în care cadrele didactice își supervizează în mod direct rudele de gradul I și II la licență, master și doctorat. De evitat sunt și situațiile în care cadrele didactice își evaluează rudele. Persoana aflată în conflict ar trebui să se recuze din comisia de evaluare sau supervizare, iar dacă refuză ea ar trebui recuzată de către ceilalți membri ai comisiei. Care sunt sancțiunile pentru cazurile în care toate aceste recomandări nu sunt respectate? Codul nu menționează nimic în acest sens.
Acestea erau reglementările în vigoare la momentul în care Dan Alexandru Streza s-a înscris la doctorat în 2007. Care era însă situația înainte de 2005, când s-au petrecut majoritatea cazurilor documentate de Să fie lumină? Universitatea Lucian Blaga din Sibiu nu e cel mai nimerit loc pentru cel aflat în căutarea unui răspuns. Am solicitat o serie de documente referitoare la statutele și regulamentele care au guvernat activitatea academică de la ULBS după 1990. Am primit 10% din documentele solicitate – un semn al faptului că nici măcar Universitatea nu-și mai poate reconstitui propriul trecut.
Potrivit Cartei din 1996, cea în vigoare la momentul în care Ciprian Streza (fiul cel mare al mitropolitului Streza) s-a înscris la doctorat, Universitatea Lucian Blaga își propunea “să descurajeze și să elimine toate formele de corupție în toate domeniile de activitate și în relațiile dintre membrii comunității universitare”. Tot în 1996, potrivit de această dată Regulamentului Senatului, exista în subordonarea acestuia o Comisie de etică și disciplină universitară.
Carta din 2004 trasează printre principalele sale obiective “promovarea cu respectarea principiilor de etică profesională”. În baza Cartei se elaborează și Regulamentul de funcționare a Comisiei pentru Probleme Juridice, Etică și Disciplină Universitară, document pe care Universitatea nu l-a putut pune la dispoziție. Comisia a funcționat, susține fostul rector Constantin Oprean într-un raport de activitate aferent perioadei 2004-2007.
În același raport se vorbește despre competiție onestă în procesul de învățământ și cercetare, despre dreptate, echitate, meritul profesional și etic. 2004 este anul în care și-au susținut tezele de doctorat Constantin Oancea și Ilie Moldovan. Un an mai târziu și-a susținut teza și Ciprian Streza sub coordonarea tatălui său. 2007 este anul în care Dan Alexandru Streza s-a încris la doctorat.
FACĂ-SE VOIA SA
Ultimul organism care ar fi putut atrage atenția asupra conflictului de interese din cazurile prezentate este Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Acest organism care guvernează acordarea efectivă a titlului de doctor este compus dintr-o structură generală și mai multe comisii de specialitate, în care se validează procedura de învestire academică.
În 2005, când Ciprian Streza și-a susținut teza de doctorat, Laurențiu Streza era membru în comisia de teologie a CNATDCU. Adică, pe rând, tată al doctorandului, coordonatorul tezei sale și membru în organismul de validare.
Din Comisia care ar fi trebuit să respingă de la evaluare o teză de doctorat în care tatăl își coordonează fiul făcea parte, pe lângă Laurențiu Streza, și Dumitru Abrudan. Acesta își coordonase la doctorat ginerele. Abrudan era în comisia CNATDCU din 2000, Laurențiu Streza i s-a alăturat în 2004.
Din 2006 până în 2010 Mitropolitul Ardealului a fost chiar președintele Comisiei de teologie CNATDCU. A dispărut, o scurtă vreme, de la vârful instituției după Legea Educației dată de Daniel Funeriu în 2011. Streza a revenit însă destul de repede în comisia de teologie, în 2012, după scandalul public provocat de teza de doctorat a premierului Victor Ponta.
La momentul respectiv, CNATDCU a fost reformat din temelii – în fapt, o operațiune de restaurație, multe dintre figurile eterne ale Consiliului revenind pe pozițiile pierdute în timpul mandatului lui Daniel Funeriu. Scopul politic ce trebuia se servit: salvarea tezei de doctorat a lui Victor Ponta de la un posibil verdict de plagiat.
Mircea Dumitru, fost ministru al Educației și fost membru CNATDCU, a declarat într-o conversație telefonică purtată cu reporterul Să fie lumină că o teză de doctorat în care tatăl este coordonatorul fiului nu ar fi trebuit în niciun caz să treacă de comisia de specialitate.
Și totuși, Mitropolitul Laurențiu Streza a făcut parte din cele mai importante comisii care au analizat și validat tezele de doctorat ale fiilor săi.
Cine să-l fi oprit? Poate doar Dumnezeu.
