De aproape șase luni acuzațiile și zvonurile referitoare la transferul fraudulos al bunurilor nu contenesc să circule. Toate sunt alimentate de atitudinea profund netransparentă a reprezentanților locali ai Bisericii Ortodoxe, începând chiar din vârful Mitropoliei Ardealului, condusă de Înaltpreasfințitul Laurențiu Streza.

Totul a început în august 2019, când unii credincioși veniți la slujbă văd că, de pe pereții bisericii ortodoxe din Săsăuș, lipsesc icoanele. Un om de afaceri local, Gheorghe Donu, verifică atunci și a doua biserică din localitate, fostă greco-catolică, astăzi nefolosită. El constată că și aici e o problemă: nu sunt ușile împărătești (ușile prin care intră preotul în altar în timpul slujbelor).

Oamenii îngrijorați, inclusiv unii consilieri parohiali, semnează un proces verbal în care consemnează aceste dispariții. Documentul e depus și la poliție, care pornește o anchetă. Principala țintă a suspiciunilor devine părintele Lucian Pavel, cel care fusese instalat preot în Săsăuș cu mai puțin de un an înainte.

Un caz încâlcit

În cadrul cercetărilor judiciare, slujitorul Domnului le arată oamenilor legii un act de donație către Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (privind mai multe obiecte de cult, inclusiv icoane).

Dintr-o dată speța se complică și mai mult, căci nu mai e clar despre ce bunuri e vorba: despre icoanele date jos de pe pereții bisericii sau de alte obiecte de cult aflate în posesia parohiei și păstrate în altă parte?

Grupul de localnici nemulțumiți de deciziile preotului consideră că printre bunurile care nu se mai regăsesc în parohie (unele vechi de sute de ani) ar putea fi și obiecte cu posibilă valoare de patrimoniu. Nu există însă o expertiză definitivă în acest sens.

Cel mai important – în povestea de la Săsăuș nu există inventare la zi ale icoanelor și bunurilor de cult. Cazul (aparent marginal la prima vedere) aduce în discuție modul greșit în care un preot și ierarhii săi au ales să justifice gestiunea obiectelor valoroase dintr-o biserică ortodoxă. Istoria certurilor din satul sibian e, de fapt, ilustrativă pentru felul în care Biserica Ortodoxă Română păstrează, inventariază și valorifică icoane și obiecte vechi (indiferent dacă ele sunt clasate sau nu în patrimoniul național).

Preotul Pavel din Săsăuș nu a fost capabil să le ofere sătenilor suspicioși explicații clare cu privire la dispariția icoanelor ori să facă gesturi care ar fi putut reduce tensiunile. El a refuzat să stea de vorbă oficial cu presa când scandalul a căpătat amploare.

Reprezentanții Mitropoliei Ardealului nu au vrut nici ei să ofere interviuri, fiind nevoie să apelăm la surse din instituție care au dorit să le fie protejată identitatea. Când reporterul Să fie lumină a mers la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, pentru a obține clarificări în privința obiectelor de cult donate de preotul din Săsăuș, însuși mitropolitul Laurențiu Streza le-a interzis prin telefon călugărilor de acolo să dea vreo explicație celor de la „Să fie întuneric”.

După mai multe săptămâni de documentare, am reconstituit traseul dihoniei din satul Săsăuș – pentru că e important să chestionăm felul în care BOR își exercită proprietatea asupra bunurilor comunitare pe care le are în posesie.

Să fie lumină!

Suntem un colectiv de jurnaliști din media alternativă și investigăm cultele religioase din România. Avem nevoie de sprijinul tău financiar.