Episcopul Ignatie urcă vioi panta blândă de la poalele Dealului Patriarhiei din București când îl interpelăm pentru a sta de vorbă despre cele întâmplate în Episcopia Hușilor în mandatul predecesorului său, Preasfințitul Corneliu.

Să fie lumină publică de la începutul lunii august, în serial, o amplă investigație de presă despre abuzurile sexuale comise de fostul episcop de Huși Corneliu – și de alt călugăr din eparhie – asupra unor elevi de la seminarul teologic ortodox din oraș.

PS Corneliu s-a retras din funcție în vara anului 2017, pe fondul unui scandal de șantaj care a scos la iveală existența unor casete video surprinzând interacțiunile intime (cu elevi) ale ierarhului.

Asta e, în sine, o bătaie de cap pentru epoca nouă a Preasfințitului Ignatie, care e forțat să întâmpine (și, eventual, să confrunte) moștenirea odioasă a predecesorului său. Dar actualul episcop de Huși nu vrea să-și umple sufletul, timpul și preocupările cu astfel de teme.

Întâlnirea noastră în centrul Capitalei e absolut întâmplătoare, un produs al hazardului orașului în care trăim.

Cu doar o jumătate de oră înainte, traficul bucureștean ne venise de hac: fuseserăm acroșați de un autobuz municipal, producție turcească, pierzând suficient timp cu ițele imposibilei constatări amiabile ca să mai găsim pe cineva în cele trei birouri ale oficiului de presă al Patriarhiei.

Mergeam acolo pentru a pune unele întrebări în legătură cu subiectul celui de-al patrulea episod din seria de investigație despre abuzurile sexuale de la Huși. Îl vom publica în perioada următoare.

Acum, însă, poposim pentru un scurt intermezzo.

Trebuie să scriem despre cum am stat față în față cu Preasfințitul Ignatie.

Faptele oamenilor

E 30 septembrie 2019 și Patriarhia Română e în sărbătoare. Preafericitul Daniel bifează 12 ani de la întronizare, iar 38 de arhierei ai Bisericii Ortodoxe Române (de la toate eparhiile BOR din țară) s-au strâns pe colina care găzduiește palatul și reședința patriarhale. I se mai spune Colina Bucuriei.

Între episcopii prezenți la ceremonial se află și ierarhul BOR de la Huși, PS Ignatie.

Și iată-l pe preasfințit urcând Colina Bucuriei! La biroul de presă al Patriarhiei n-am găsit pe nimeni, dar Dumnezeul reporterilor ni-l scoate în cale pe omul căruia avem să-i punem multe întrebări despre cele petrecute la Huși. Petrecute în mandatul predecesorului său, dar rămase neelucidate până în prezent.

Confruntată cu scandalul bisericesc izbucnit în vara anului 2017, conducerea eparhiei a ales tăcerea în detrimentul aflării adevărului.

Însă pe fondul dezvăluirilor recente publicate de Să fie lumină, Episcopia Hușilor s-a trezit din nou față în față cu un subiect pe care îl vrea lăsat în urmă. Pentru că în istoria de abuz sexual de la Huși nu e vorba doar despre faptele unui ierarh BOR – fostul episcop Corneliu -, ci și despre pasivitatea sau complicitatea unui sistem cinic.

Năravul Preasfințitului Corneliu era bine-cunoscut printre fețele bisericești din eparhia vasluiană, dar vreme de un deceniu niciun preot sau călugăr nu a denunțat faptele penale ale ierarhului. În schimb, cei mai mulți dintre cei care au aflat detaliile concrete ale abuzurilor au încercat să profite de pe urma lor, prin șantaj.

Doar o parte din împrejurările acestuia din urmă au fost elucidate judiciar, după ce PS Corneliu a mers în vara anului 2017 la DNA Iași, pentru a denunța șantajul la care era supus de trei clerici.

Abuzul sexual a rămas însă la sertar, odată cu probele video ridicate de la domiciliile șantajiștilor. Iar autoritatea bisericească sub cupola căreia se petrecuseră faptele de abuz a refuzat să-și asume vreo formă (orice formă) de cercetare a întâmplărilor și reparare a urmărilor lor.

Un dialog refuzat

E nevoie de toate aceste precizări pentru a înțelege de ce am încercat, înainte de publicarea primului episod al seriei Să fie lumină despre abuzurile de la Huși, să obținem un interviu cu actualul episcop, Preasfințitul Ignatie.

Solicitarea scrisă ne-a fost refuzată, însă, cu justificarea că întreaga poveste bisericească de abuz și șantaj este de competența exclusivă a statului, care trebuie să încadreze juridic faptele. Și cu asta basta.

În afara adevărului juridic nu se poate stabili niciun alt adevăr, susțin reprezentanții BOR. Însă contextul extins al abuzurilor sexuale de la Huși – descris pe larg în cele trei episoade publicate până acum de Să fie lumină – arată că sunt multe lucruri conexe cadrului infracțional, care nu vor cădea niciodată sub incidența legii.

Conducerea seminarului teologic păstorit de episcopia vasluiană e, și astăzi, aceeași care n-a găsit vreodată urme de abuz sexual asupra elevilor, deși casetele video circulau de ani de zile printre unii călugări, preoți și adolescenți.

Administrația episcopală e și astăzi compusă din oameni care joacă nonșalant cartea inocenței, deși evidențe clare arată că știau (în detaliu) de năravurile Preasfințitului Corneliu, ba chiar participau la orchestrarea operațiunilor de șantaj.

Un dialog acceptat

Episcopul Ignatie ne recunoaște imediat în momentul în care, ajungându-l din urmă pe Dealul Patriarhiei, îi dăm binețe. Știe că suntem de la Să fie lumină, ne-a văzut în studioul video al ziarului Libertatea vorbind despre serialul de investigație și acceptă să zăbovim câteva minute în stradă pentru a discuta.

Minutele se vor lungi, în cele din urmă, spre o oră.

PS Ignatie ne explică de ce a refuzat solicitarea de interviu: din principiu nu este de acord cu astfel de polarizări, iar pe de altă parte nu consideră că deține – ca episcop al locului – competențele de a se ocupa de un astfel de subiect (abuzul sexual sistematic dintr-un seminar teologic).

“Am apreciat ceea ce faceți și sunteți foarte eleganți”, ne gratulează inițial arhiereul BOR. Minute mai târziu, însă, revine cu un inventar mai puțin blând al acțiunilor jurnaliștilor.

“Iertați-mă, termenul nu e frumos, dar păreți niște oameni disperați că nu sunteți luați în seamă. Câteodată, ăsta e comentariul meu, păreți ridicoli!”, ne spune episcopul.

Îi explicăm arhiereului BOR că nu purtăm un război cu nimeni și că faptele sunt cele care orientează munca noastră.

Corect, admite ierarhul. “Dar știți de ce există un dezacord între mine și abordarea voastră?” – ne întreabă.

Aflăm de ce: pentru că fiecare dintre noi lucrează cu alte criterii.

“Eu am zis de când am venit la Huși că rămâne departe de mine această poveste. Eu nu dețin competențele necesare. Să mă apuc să chem eu în birou pe nu știu care, după spusele unora? Cum stabilesc eu? Care sunt criteriile? Nu dețin asemenea competențe!”, susține PS Ignatie.

Felul în care este organizată ierarhic Biserica Ortodoxă îl contrazice însă – pentru că, potrivit acestei formule de organizare, episcopul are o putere foarte mare asupra subordonaților săi pe linie canonică.

Episcopul nu are nevoie de încadrări judiciare pentru a lua o decizie sau alta la nivelul eparhiei sale. De altfel, în Biserica Ortodoxă funcționează și un sistem de justiție paralel, compus din instanțe de judecată bisericești (denumite consistorii). Niciuna dintre deciziile acestor entități administrative aflate sub directa ascultare a episcopului nu ia decizii fundamentate pe fapte încadrate juridic de stat.

Prin urmare, posibilitățile Episcopiei Hușilor de a cerceta, stabili și sancționa canonic faptele de abuz și șantaj petrecute în mandatul Preasfințitului Corneliu sunt relativ însemnate.

Episcopul Ignatie nu este totuși de acord și spune că abuzurile sexuale despre care am scris “țin de istoria episcopiei”. “Omul despre care se vorbește nu mai face parte din episcopie. Și eu personal mi-am luat ca deviză să rămân departe de această poveste și mă concentrez pe ce am eu de făcut.”

Dar ce are episcopul de făcut nu include și înțelegerea / corectarea mecanismelor bisericești care au făcut posibile infracțiunile sexuale (urmate de șantaj) întâmplate în seminarul teologic de la Huși?

“Și mie îmi este dragă curățenia morală”, încearcă să ne lămurească episcopul Ignatie, “dar sunt aspecte care mă depășesc. Și vă rog să-mi respectați structura interioară, psihică. Am vrut să stau foarte departe de toată această poveste”.

Argumentele pe care le invocă în mod repetat episcopul Ignatie sunt de găsit, însă, în episoadele serialului jurnalistic publicat de Să fie lumină. Acolo e descris și contextul judiciar al faptelor – și tot acolo e de găsit și probatoriul extra-judiciar, strâns în aproape 12 luni de documentare jurnalistică.

“Mie nu presa îmi dictează agenda”, parează episcopul Ignatie. “Eu am un alt tip de abordare, nu am o abordare tabloidizată, nu abordez lucrurile în funcție de agenda nu știu cărui trust. Am mecanismele mele.“

Un fel de a ascunde lucrurile

Ați urmărit secvențele video publicate de Să fie lumină?, îl întrebăm. PS Ignatie răspunde afirmativ.

A văzut abordarea consilierului său administrativ, preotul Paul Rariță, care în câteva înregistrări video din 2016 e înfățișat într-un birou la episcopie, hlizindu-se la imaginile abuzului sexual și discutând strategia de șantajare a Preasfințitului Corneliu, ierarhul Hușilor la vremea respectivă.

Îi propunem episcopului Ignatie un exercițiu de imaginație: să ne punem mai bine în poziția unui adolescent abuzat la seminarul teologic din Huși. Crede că i-ar fi simplu să iasă să vorbească public, cu nume, prenume și poză?

Îi explicăm că am avut nevoie de patru luni de contacte repetate cu una dintre victime ca să ajungem să abordăm contextul explicit al abuzului sexual. Iar acel seminarist abuzat nu a găsit nici atunci puterea să ne spună decât că a fost violat.

“Ei nici măcar părinților nu le-au spus lucrurile acestea. În mod cert, aveți puterea să dispuneți o cercetare asupra felului în care au stat lucrurile – și de ce au stat așa.”, conchidem.

Episcopul Ignatie este, însă, ferm: nu are ce să vorbească, nu are argumente, nu are competențe. Nu contestă veridicitatea dezvăluirilor Să fie lumină, dar nici nu o acceptă. Spune că rămâne sub semnul dubitației.

“De ce să fiu eu responsabil de faptele predecesorului meu?”, se întreabă retoric episcopul Ignatie. “Statul e cel care trebuie să se pronunțe, să aibă un verdict.” 

Șantajiștii vor fi caterisiți

Îl întrebăm pe ierarhul BOR de la Huși ce se întâmplă cu preoții și călugărul condamnați definitiv în dosarul de șantaj instrumentat de DNA Iași (același în care au fost trimise la sertar probele video ale abuzurilor sexuale).

Au trecut șapte luni de zile de la sentința definitivă dată de Curtea de Apel Iași în dosarul de șantaj. Pentru episcopul Ignatie, însă, termenul inacțiunii canonice e încă rezonabil – la fel cum e rezonabil că eparhia Hușilor este, la doi ani și jumătate distanță de la căderea fostului episcop, sub zodia aceleiași necunoașteri inocente cu privire la abuzurile sexuale petrecute în seminarul teologic pe care îl păstorește.

PS Corneliu își păstrează în tot acest timp statutul de episcop BOR retras – și toate privilegiile asociate rangului. E la Mănăstirea Văratec, cu aghiotant și șofer, îngrijit și hrănit de măicuțe cât își ispășește păcatele într-o casă de oaspeți a lăcașului monahal, ridicată în buza pădurii umbroase de brazi.

Sărmanii copii

“Consider că am discutat suficient pe tema asta”, conchide – după aproape o oră de dialog în stradă – episcopul Ignatie. Nu e vorba de inacțiune în cazul său, susține apăsat. Ci de detașare.

“Ce a fost înainte nu ține de mine. Nu este responsabilitatea mea”, ne transmite încă o dată Preasfințitul.

Îi spunem că vedem lucrurile diferit – și că, dincolo de adevărurile judiciare pe care statul e chemat să le stabilească, există o serie întreagă de alte adevăruri factuale, care nu vor fi încadrate juridic vreodată, dar care pot fi corectate de instituția în care s-au produs.

În cazul de față, Biserica Ortodoxă – prin Episcopia Hușilor – ar trebui să studieze în detaliu felul în care funcționează în practică sistemul de putere bisericească, pentru a înțelege cum a fost posibilă aberanta epocă episcopală a Preasfințitului Corneliu.

PS Ignatie are însă alte sugestii editoriale pentru jurnaliștii Să fie lumină: ar trebui să scriem mai degrabă despre copiii sărmani de care are grijă episcopia, dar nu vom scrie despre asta, pentru că nu facem trafic cu astfel de subiecte.

Încercăm să-i explicăm ierarhului că povestea de abuz sexual și șantaj de la Huși are o importanță publică superioară, pentru că arată ce se poate întâmpla într-un sistem bisericesc în care episcopul devine abuziv. Un astfel de sistem lipsit de mecanisme de control, în care puterea nu poate fi pur și simplu cenzurată, trebuie așezat pe alte baze.

Adevărul e că nu există nici o certitudine (sub auspiciile actualelor statute și regulamente BOR) că un al doilea Corneliu n-ar mai fi posibil. Apariția sa e tot o chestiune de hazard, precum viața în orașul acesta care ne-a adus, întâmplător, față în față cu episcopul Ignatie.

“Nu îmi permit să mă pronunț asupra investigației voastre jurnalistice. Nu îmi permit…”, ne transmite, la despărțire, PS Ignatie.

Să fie lumină pleacă deja spre episodul 4 al seriei.