Facerea lumii lor: Să fie lumină 1.0

Statul român recunoaște existența a 18 culte și 30 de asociații religioase. Altele trăiesc și fac prozeliți fără să fie măcar în nomenclatorul Secretariatului de Stat de specialitate.

Cultele recunoscute oficial primesc bani publici, dar și nenumărate facilități fiscale de la statul român. În ultimii trei ani, sumele totale care le-au fost furnizate de la bugetul de stat se apropie de 1,4 miliarde de lei (300 de milioane de euro!), fără a lua în calcul și alocările suplimentare. Pentru acest an le-am pus deoparte, noi toți, altă sută de milioane de euro.

Câți bani mai vin spre Dumnezeu – indiferent de cum Îl numesc slujitorii Săi – dinspre bugetele locale, sub formă de donații sau cotizații? Nu se poate răspunde decât estimativ. De exemplu, pe lângă ce dăm cu toții din bugetul de stat, doar Primăria Capitalei miluiește în acest an BOR cu peste 12 milioane de euro din bugetul ei.

Suportăm, din banii noștri, ai tuturor, salarii sau contribuții pentru peste 15.000 de clerici și alte aproape 19.000 de persoane din rândul personalului neclerical din toate confesiunile recunoscute. Pe lângă aceștia, tot noi plătim alți 1.272 de clerici cu funcții de conducere, precum și 93 de „persoane cu funcții asimilate demnităților publice”.

Întâiul între toți acești bugetari stă Patriarhul BOR. Pentru că, între confesiunile recunoscute oficial de statul român, Biserica Ortodoxă Română are o poziție de cvasi-monopol. Are peste 15 mii de lăcașuri de cult, dintre care un sfert au fost construite în ultimii 27 de ani iar alte o mie sunt în construcție la momentul scrierii acestor rânduri.

Patriarhul BOR – cu rang de demnitar, cum spuneam – păstorește spiritual 16 milioane de credincioși, prin cei 12 mii de preoți plus personalul neclerical aferent pe care-i are în subordinea sa, număr comparabil cu cel al angajaților Automobile Dacia SA, cea mai profitabilă companie românească în 2016.

Câți bani produc cultele prin forțe proprii? Patriarhia Română, de pildă, exploatează un patrimoniu funciar considerabil, Biserica Ortodoxă fiind al doilea cel mai mare proprietar național de terenuri după statul român. BOR mai are în subordine 28 de seminarii teologice și nouă licee teologice, dar și 11 facultăți de profil. Are și tipografii, care au tipărit în 2016 aproape două milioane de cărți, reviste, broșuri, felicitări, calendare și icoane. Vedem, an de an, doar niște cifre goale pe site-ul Ministerului de Finanțe și cam atât.

Ce se întâmplă cu toți acești bani, cu toate aceste proprietăți și cu toate aceste afaceri?

Adevărul e că nu știm. Într-un ipotetic clasament al lipsei de transparență, instituțiile slujitorilor Domnului, oricare ar fi cultul de care aceștia aparțin, ar reclama locuri fruntașe. Vorbim, nu uitați această nuanță!, de instituții care își finanțează existența și din bani publici.

La fel de puține știm despre lucrurile cu har pe care le fac slujitorii Domnului în România. Și nu e o ironie, lucrurile acestea chiar există. Patriarhia Română – ca să rămânem la același exemplu – susține sute de cantine sociale, brutării, centre rezidențiale, birouri de asistență, campusuri și alte servicii filantropice. BOR a asistat în 2016 peste 80 de mii de beneficiari, acordând ajutoare financiare directe sau ajutoare materiale în valoare de peste șapte milioane de euro.

Puținătatea informațiilor publice despre existența instituțională a cultelor din România este flagrantă. Avem nevoie de sute de pagini dedicate subiectului și de un efort conjugat de documentare și înțelegere publică. Avem nevoie, deci, de mai mult.

Iar pentru mai mult avem nevoie de voi.

Ce vom face noi

Punem la bătaie o echipă de jurnaliști de la unele dintre cele mai importante organizații media independente din România – Casa Jurnalistului, Centrul de Investigații Media, Decât o Revistă și Dela0.ro.

Am dezvoltat o platformă online și vrem să publicam, vreme de doi ani, investigații și reportaje multimedia despre cultele religioase din România. Despre toate.

Vrem să facem lumină. Dacă acestea ar fi primele rânduri ale bibliei noastre, ele s-ar numi Facerea lumii lor. Ca să le scriem, însă, avem nevoie de sprijinul vostru.

Vrem să vă spunem cum funcționează și trec prin lume cultele din România. Cum sunt ele organizate? Cum sunt finanțate? Ce afaceri derulează? Și cine sunt oamenii care le conduc? Mai au vreo miză sau vreo importanță dosarele fostei Securități în înțelegerea angrenajelor acestor instituții de cult? Ori care sunt mecanismele bugetare, centrale și locale, prin care sunt constant alimentate cu bani publici? Și-n ultimă instanță, cine sunt aceste culte, care este locul lor în comunitățile în care funcționează, cum își construiesc succesele și eșecurile, cum servesc interesul public, din poziția lor de gestionare ale unora dintre cele mai importante valori ale societății?

De ce e important să oferim răspunsuri tuturor acestor întrebări? Pentru că societatea românească are nevoie de dimensiunea reală a existenței publice a acestor instituții de cult. Pe termen lung, lipsa de transparență și puținătatea informațiilor din jurul lor ne afectează pe toți.

Intuiți, probabil, că BOR va fi personajul central al acestui puzzle jurnalistic, în virtutea faptului că acoperă peste 80% din credincioșii țării. Toate cifrele oficiale, însă, arată că sunt și alți actori religioși semnificativi – vom scrie, în egală măsură, despre ei. Proporțional cu importanța pe care o au în viața „cetății”.

Am asamblat echipa de jurnaliști în așa fel încât să avem unii dintre cei mai buni autori de investigații și reportaje din presa independentă, reporteri capabili să spună povestea – niciodată spusă până la capăt – a cultelor din România. Fiecare membru al echipei va contribui, vreme de doi ani de zile, la efortul general. Și va fi susținut de voi, cititorii noștri.

Unde merg contribuțiile voastre lunare în acești doi ani de „contract”? În documentarea necesară proiectului jurnalistic. Mai bine de o duzină de jurnaliști, 24 de luni, zeci de investigații, zeci de reportaje, mii de documente consultate, sute de interviuri și deplasări, nenumărate ore de scriere și editare – efortul editorial e, suntem conștienți de asta, unul masiv.

La Facerea lumii, spune Scriptura, a fost însă mult mai greu.

Acum nu mai e nevoie ca o voință suprapământeană să strige, în întuneric: Să fie lumină!

E nevoie doar de câțiva jurnaliști și de cititorii lor.

Să fie lumină!