La începutul anilor 2000, Patriarhia Română a primit gratis de la stat, în administrare, un fost hotel de 4 stele construit în ultimii ani ai epocii Ceaușescu pe terenul vechii mănăstiri-spital Sf. Pantelimon. Este vorba de fostul Complex „Lebăda” din orașul ilfovean Pantelimon, la nici doi kilometri de granița Capitalei. 

Fostul hotel, care se întinde pe aproape toată suprafața „insulei” de pe Lacul Pantelimon, a devenit, la puțin peste un deceniu după ce a ajuns în gestiunea Patriarhiei, „centru cultural-misionar”. În anii din urmă, clădirile complexului au fost reabilitate din fonduri publice, obținute de Biserica Ortodoxă (BOR) de la autorități centrale sau locale.

E o schemă administrativă pe care Să fie lumină a documentat-o și în cazul hotelului Patriarhiei din Piața Unirii, București: plasată (teoretic) sub o titulară simbolică pentru activitatea clericală, o clădire BOR poate fi reabilitată și întreținută cu bani de la statul român, funcționând (practic) ca „mijloc de producție”. Un asset, cum i se spune unui bun care produce bani pentru proprietar.  

Centrul cultural-misionar „Familia” este, în realitate, un „salon de evenimente”, pe alocuri kitsch, care poate fi rezervat într-un sistem cu circuit închis. Aici se fac nunți și botezuri, dar și petreceri „corporate”, precum cea negociată de un reporter Să fie lumină – care a pretins că vorbește în numele filialei românești a unei multinaționale de IT cu rădăcini în Franța – cu o responsabilă a locului.

În locul acestei fabrici de chefuri operate neverosimil de oameni în sutană sub paravan cultural-misionar, pe „insula” de pe Lacul Pantelimon s-ar fi putut afla astăzi un hotel de cinci stele, singurul din zona de est a Bucureștiului. Potrivit datelor strânse de Să fie lumină în cadrul documentării, au existat planuri concrete pentru un astfel de stabiliment, dezvoltat din bani privați și operat de un mare lanț hotelier mondial.

Dar patriarhul Daniel nu a vrut doar o parte din afacere, așa cum moștenise de la predecesorul său, Teoctist. 

Patriarhul Daniel a vrut tot.

Pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, domnitorul Grigore al II-lea Ghica al Munteniei începe să ridice la marginea Bucureștiului ansamblul Mănăstirii Sfântul Pantelimon.

Locul a oferit, timp de mulți ani, vindecare sufletească şi trupească prin spitalul organizat în mănăstire, care, în anii 1800, ajunsese deja al doilea spital ca mărime din Bucureşti, după spitalul Mănăstirii Colțea. Aici, în cele câteva sute de paturi aflate în mai multe dintre clădiri, au fost tratați bolnavi de ciumă, apoi soldați răniți în Războiul de Independență al României, după cum arată o istorie a clădirii de pe site-ul agenției de presă a Bisericii Ortodoxe.

Mănăstirea și spitalul Sfântului Pantelimon au fost într-o continuă dezvoltare, chiar și pe vremea comuniștilor, până în anul 1977, când marele cutremur le-a lovit grav. Au fost lăsate în ruină ani întregi, pentru că statul comunist a refuzat refacerea lor, ba chiar a hotărât, în final, demolarea și desființarea lor, permițând totuși să fie salvate ușile sculptate, icoanele și monumentele, care au fost trimise către alte biserici.

În ultimii ani ai dictatorului Nicolae Ceaușescu, mai exact în 1987, regimul decide ca locul ruinelor să fie luat de ceea ce avea să devină complexul hotelier și restaurantul exclusivist „Lebăda”. 

În primii ani după Revoluție, Biserica Ortodoxă Română revendică mai întâi terenul, apoi și clădirile Complexului Lebăda. După o perioadă de intervenții la liderii politici ai vremii și amenințări cu judecata, reprezentanții BOR reușesc să întoarcă la 180 de grade refuzul categoric din 1995. 

În anul 2000, BOR primește în concesiune pe 49 de ani complexul. Din doi pași.

PASUL UNU Pe 9 noiembrie 2000, guvernul condus de Mugur Isărescu semnează Hotărârea numărul 1087 prin care cumpără complexul „Lebăda” de la societatea comercială „Capitol”, cu capital majoritar de stat. Prețul – 25 de miliarde de lei vechi. Mai exact 24.899.788.550 de lei. 

Clădirile, în suprafață totală de 7.379,90 metri pătrați, valorau, ultima dată când fuseseră evaluate, pe 30 iunie 1999, peste jumătate din suma plătită. Mai era terenul, respectiv 52.357 metri pătrați, care costa 1.310.766.365 de lei. Alte zece miliarde din prețul total reprezentau „mijloace fixe, imobilizări în curs, obiecte de inventar și stocuri de mărfuri și materiale aferente”.

Transferul se consemnează, în detaliu, și într-un protocol de predare-primire, încheiat pe 30 noiembrie 2000. Anexa protocolului dintre SC Capitol și Secretariatul de Stat pentru Culte arată și care era patrimoniul complet al hotelului „Lebăda”. 

Click pe imagine pentru a consulta documentul.

Imobilul intră în proprietatea publică a statului și în administrarea Secretariatului de Stat pentru Culte (SSC). 

PASUL DOI Două săptămâni mai târziu, SSC dă „Lebăda” în folosință gratuită Patriarhiei Române pentru 49 de ani. În 15 decembrie 2000, Secretariatul de Stat pentru Culte încheie și protocolul de predare-preluare.

BOR avea doar o obligație.

„Patriarhia Română se obligă să adopte și să execute toate măsurile ce se impun în vederea administrării cu bună credinţă a imobilului „Lebăda” în calitatea sa de beneficiar al folosinţei imobilului si să menţină destinaţia sa de spaţiu de cazare cuprins în circuitul turistic, cel puţin la nivelul clasificației actuale de 4 stele, după preluarea imobilului prin protocol de predare-preluare”.

Obligația stipulată pe hârtie este esențială, căci astăzi ea nu e respectată: fiind cu circuit închis, Centrul cultural-misionar Familie nu este „cuprins în circuitul turistic”.

Click pe imagine pentru a consulta documentul.

După câțiva ani, prin 2005, Patriarhia, condusă la momentul respectiv de bătrânul patriarh Teoctist, realizează că nu se pricepe la afaceri hoteliere. Țara se schimba, turismul românesc se maturiza, investițiile în hoteluri creșteau, iar „cadoul” dat Bisericii Ortodoxe de Guvernul Isărescu începea să se ofilească. Hotelul de pe „insula” lacului Pantelimon nu mai ținea pasul cu vremurile, avea nevoie de investiții și de modernizare. Patriarhia căuta pe cineva cu experiență și bani. Era necesar un asociat.

„Oferta” câștigătoare a venit dinspre o companie britanică, dar deloc străină de România:  Escape Ltd., înscrisă în Marea Britanie, deținută de Nicolae Rațiu, fiul fostului mare lider politic țărănist Ion Rațiu.

Nicolae Rațiu și patriarhul Teoctist s-au înțeles pe un contract de management pe 73 de ani, scrie presa vremii. Firma avea să se ocupe de renovare, cu un cost estimat de 16 milioane de euro, dar și de administrare, iar Patriarhia primea 100.000 de euro anual, plus un procent (neanunțat public) din profit.

„Sunt peste 100.000 de euro pe an. Nu am făcut o afacere proastă”, spunea cu mândrie Dan Eftimescu, la acel moment consilier financiar la Administrația Patriarhală, citat de presa economică.

Rațiu a reușit să bată palma cu lanțul de hoteluri de lux Corinthia, originar din Malta, dar cu operațiuni în zeci de țări. 

Marile lucrări de reconfigurare pentru întreg complexul Lebăda au început în primăvara anului 2006.

Preafericitul Daniel vine, hotelul pică

„Urma să facem un hotel cu adevărat excepțional, un loc perfect pentru conferințe, dar și un loc de relaxare pe măsura frumuseții locului”

, a declarat Nicolae Rațiu, într-o discuție cu un reporter Să fie lumină.

După căutări prin arhivele companiei sale, Nicolae Rațiu ne-a pus la dispoziție câteva dintre planurile hotelului Corinthia 5*. | Click pe imagine pentru planul detaliat

Planurile erau gata, lucrările începuseră, însă conduita Patriarhiei s-a schimbat total după ce, în 2007, Teoctist moare și-i lasă tronul patriarhal Mitropolitului Moldovei, Daniel Ciobotea, care este uns lider suprem al BOR.

Nicolae Rațiu s-a ferit să vorbească direct despre această schimbare de atitudine a Patriarhiei. Singurul lucru pe care l-a exprimat a fost regretul că, la scurt timp după venirea în funcție a patriarhului Daniel, s-a văzut cumva forțat să anuleze contractul.

„Noua conducere nu a fost de acord cu înțelegerea deja încheiată. Aveau alte planuri pentru acel loc, așa că ne-am retras”, ne-a declarat Rațiu.

Totul sau nimic? Totul, dar nimic

După 2007, timp de alți câțiva ani, complexul Lebăda a rămas încremenit. Al Patriarhiei 100%, dar în declin. În loc de un hotel de cinci stele operat de unul dintre cele mai cunoscute lanțuri din lume, a devenit „sediul central” al clanului Duduienilor, după cum scria presa mondenă citând unul dintre dosarele penale-mamut care-i vizau pe aceștia. 

În 2014, după șapte ani de „domnie” peste BOR, patriarhul Daniel realizează brusc potențialul locului și-i aplică deja clasica schemă: îi schimbă ambalajul. Mai exact numele. 

Complexul turistic Lebăda ajunge „Centrul Cultural-Misionar Familia”.

„Această lucrare misionară a noastră are în primul rând ca scop promovarea valorilor familiei creştine. Aici vor fi conferinţe, colocvii, simpozioane, seminarii dedicate ajutorării familiei creştine astăzi, educaţiei, dar şi ajutorării familiilor mai modeste, dar care au credinţă multă şi care au copii mulţi.

Centrul acesta, pe lângă toate întrunirile de ordin cultural şi intelectual, va servi şi ca posibilitate de agape, de mese de nunţi, de botezuri şi onomastică sau alte aniversări. Sperăm ca în apropiere să construim un paraclis. Desigur, această parte este doar o cincime, o şesime din ceea ce este de făcut. Celelalte clădiri mai mari sunt mai mult în stadiul de conservare”

, spunea, cu ocazia „sfințirii”, patriarhul Daniel.

Foto: Patriarhia Română

Rebotezarea din 2014 nu era o simplă schimbare de nume. Ea servea unui scop precis: finanțarea reconstrucției complexului cultural-misionar din fonduri publice. Pentru Familia începeau să vină bani de la stat. 

În răspunsurile oficiale transmise la solicitările Să fie lumină, Secretariatul de Stat pentru Culte și Consiliul Județean Ilfov au confirmat că au susținut financiar reparații și amenajări ale Centrului Cultural – Misionar ,,Familia”. 

Secretariatul de Stat pentru Culte arată într-un răspuns oficial că a sprijinit lucrările de reparaţii ale acestui aşezământ social cu suma de 1.600.000 lei în anul 2015, alt milion venind, în două tranșe egale, în 2018 și 2019.

Tot în 2019, pentru amenajarea unei noi zone din complex, botezată pompos „Centrul de Odihnă și Meditație Liturgică din cadrul Centrului Cultural-Misionar Familia”, SSC a mai dat o jumătate de milion de lei în același an 2019. În fine, în 2020 Secretariatul pentru Culte a mai scos din buget alți 700.000 de lei pentru complexul BOR. În total, finanțarea de care s-a bucurat Familia de la nivel guvernamental se ridică la aproape 4 milioane de lei.

Nici autoritățile locale n-au fost insensibile la efortul misionar demarat de BOR. În anul 2015, Consiliul Județean Ilfov a dat și el jumătate de milion de lei pentru lucrări de reabilitare la Lebăda, în completarea fondurilor proprii ale unității de cult.

Click pe imagine pentru a consulta documentul.

Deși banii publici veneau cu argumentul că sprijină „lucrarea spirituală” a BOR, la Hotelul Lebăda se făceau, de fapt, nunți și botezuri, după cum scria presa tabloidă în 2016.

În replică la acest material, Patriarhia a reacționat cu un comunicat vitriolant, care însă nu contrazicea ce scria presa, ci confirma că la centrul cultural-misionar se fac nunți și botezuri. 

Fabrica de bani

Să fie lumină a început în 2019 să documenteze lungul traseu al Complexului Lebăda din bezna ceaușismului până în luminata gestiune a BOR.

În toamna anului 2019, cu câteva luni înainte de pandemia de Covid-19, un reporter Să fie lumină a mers la Lebăda și, pretinzând că și-ar dori să-și organizeze nunta acolo, a constatat că acesta este, în practică, obiectul principal de activitate al hotelului împopoțonat cu denumirea „Centrul Cultural-Misionar Familia”.

Iată cum arăta meniul de la acel moment:

Click pe imagine pentru meniul complet.

De asemenea, la acel moment, în acest complex erau disponibile spre închiriere 12 camere de hotel.

Să fie lumină!

Investigăm relația de simbioză bugetară dintre stat și cultele religioase – pentru că ea privește, în ultimă instanță, felul în care sunt administrate resursele publice. Continuăm, dar avem nevoie de sprijinul tău.

În lunile din urmă, Să fie lumină a reactualizat datele documentării. În seara zilei de duminică, 26 iunie 2022, nu a fost organizat nimic la Centrul Familia din Pantelimon. Totuși, un reporter Să fie lumină a încercat să treacă de barierele de la intrarea în complex, spunând că merge la o întâlnire cu un prieten care-l așteaptă înăuntru la o bere. „Păi aici nu e local public, e un centru de evenimente cu circuit închis, cred că ați nimerit greșit”, i s-a transmis de către unul dintre paznici.

Luni, la o nouă vizită aici, reporterul Să fie lumină a obținut un număr de telefon al unei responsabile a locului. Așa am ajuns să negociem o „petrecere de firmă” pentru seara zilei de vineri, 22 iulie. Cu mâncare și băutură pentru 50 de persoane, care ne-ar fi dus, conform primei oferte transmise prin telefon, undeva la 4.500 – 5.000 de euro (90-100 de euro de participant). 

Ni s-au pus la dispoziție și poze cu sala în care ar urma să petrecem. Cum cheful urma să fie în mijlocul verii, și pentru că am părut de treabă la telefon, am primit o sală cu propria ei curte. În plus, pentru cei care ar fi dorit să rămână acolo peste noapte, camerele duble – acum 40 la număr, nu 12 ca în urmă cu trei ani – ar fi costat fiecare 220 de lei pe noapte.


 


 

Pentru alți 700 de euro, invitații noștri din Franța – căci asta am declarat că „reprezentăm”, o sucursală românească a unei multinaționale IT din Franța – s-ar fi putut delecta și cu un berbecuț la proțap.

În pandemie, serviciile complexului BOR s-au diversificat (există acum și servire la masă și „bufet suedez”), iar numărul sălilor de petrecere a ajuns la trei, după cum ne-a transmis femeia contactată pentru o ofertă de chef „corporate”. 

Astăzi nu mai există meniul din 2019. Pentru a stabili clar ce urma să mâncăm și să bem am fost invitați la o discuție, să stabilim clar meniul și să semnăm contractul.

„Numai după ce semnăm contractul putem primi de la dumneavoastră un avans. Suntem și noi o instituție, nu putem primi bani în cont fără o justificare”, ne-a spus femeia, al cărei nume nu-l divulgăm. Deducem de aici că business-ul se face probabil pe un CUI al Bisericii: fie Patriarhia, fie Arhiepiscopia Bucureștilor. 

Evident că nu am mers până la faza contractului.

Omul de după ziduri

Pe lângă berbecuțul la proțap și celelalte servicii comerciale, cazul complexului cultural-misionar din Pantelimon ilustrează pofta insațiabilă de bani (publici, dar și privați) a oamenilor Bisericii. Căci responsabila „centrului cultural-misionar Familia” ne-a părut mai degrabă agent de vânzări, gata să consilieze clientul dezorientat spre a cheltui cât mai mulți bani pe o seară de neuitat, într-un complex amenajat din fonduri publice.

În spatele femeii care ne-a făcut oferta prin telefon stă preotul Ștefan Ababei. Șef al „Sectorului Stavropighii și centre sociale” al Patriarhiei și vechi slujitor al Preafericitului Daniel, Ababei, care e responsabil de Centrul Familia, este unul dintre oamenii de maximă încredere ai patriarhului BOR. I-a fost secretar la Iași, pe vremea când Înaltpreasfințitul Daniel era mitropolitul Moldovei, după care l-a urmat la București.

L-am sunat pe Ștefan Ababei. Acesta ne-a confirmat explicit că, în ciuda obligației asumate la primirea în folosință a locului de la statul român – și anume păstrarea complexului în circuitul turistic – la Familia nu poate veni oricine, nici măcar pentru a-și face nunta. Pentru că este un spațiu privat.

„Puteți să veniți, însă doar după o discuție în care ne lămurim ce intenții aveți. (…) Discutăm și noi cu preotul din parohia de care aparțineți, ne trebuie și nouă niște recomandări, nu este un hotel ca oricare altul, e o casă de oaspeți, e un loc privat”, ne-a transmis, telefonic, preotul Ștefan Ababei.

Cum rămâne cu obligația asumată prin protocolul de preluare, aceea de a ține locul deschis pentru turism? Ababei susține că, „cel mai probabil”, această condiție a avut un termen limitat. Nu ni s-a prezentat vreun document care să arate modificarea protocolului în acest aspect. Dar preotul Ababei e sigur: imobilul este al Patriarhiei și aceasta poate să facă ce vrea cu el. Punct.

Decorați pentru că au făcut posibil
misionarismul

Ce e dincolo de nunți, botezuri și chefuri de firmă? Care sunt activitățile sociale, culturale sau „misionare” ce se desfășoară aici – fix motivul pe care Patriarhia îl invocă atunci când solicită bani publici pentru lucrările de reabilitare a complexului? Ștefan Ababei și-a amintit puține: o singură seară, petrecută acum câțiva ani, când curtea interioară a complexului a fost transformată, în parteneriat cu Primăria Pantelimon, în „cinema în aer liber”, cu 300 de spectatori din localitate; dar și mai multe serbări ale unor grădinițe. 

Și cam atât din zona cultural-misionară. 

În rest, la Familia sunt chefuri și business, posibile și datorită fondurilor publice băgate orbește de stat în obiectivele cultural-misionare declarate pe hârtie. Afacerea e pe potriva dorinței patriarhului Daniel: 100% a sa, cu circuit închis și beneficiind de contribuțiile generoase ale decidenților din instituțiile de stat centrale și locale de interes pentru Biserică.

Banii or fi fost publici, dar decorațiile patriarhale le-au fost oferite celor din urmă cu titlu personal. Pentru că au contribuit la ridicarea Centrului cultural-misionar Familia, secretarul de stat pentru culte Victor Opaschi a primit Ordinul Crucea Patriarhală, iar fostul președinte CJ Ilfov, liberalul Marian Petrache, s-a ales cu Ordinul Sfântul Apostol Andrei.

 

(La documentarea acestui articol a contribuit Paula Căbescu)

Despre autor