Am publicat reconstituirea judiciară a abuzurilor sexuale petrecute la Seminarul Teologic Ortodox „Ioan Gură de Aur” din Huși.
Ea vine în completarea seriei Chiliilor, o documentare Să fie lumină în patru episoade care a dus practic la redeschiderea dosarului de abuz în care au fost trimiși în judecată, în decembrie 2020, epsicopul Cornel Onilă și arhimandritul Sebastian Jitaru pentru agresiune sexuală și viol în formă continuată.
În dimineața zilei de 10 februarie 2016, de la cabinetul episcopului de Huși Cornel Onilă pleacă o adresă de două pagini. Destinatarul ei este Preafericitul Părinte Doctor Daniel, arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Munteniei și Dobrogei, locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Titlurile canonice sunt înșirate cu evlavie sub antetul adresei, pentru că așa este rânduiala în BOR, dar și pentru că, în această zi de sfârșit de iarnă, Preasfințitul de la Huși are să-i ceară o favoare Preafericitului de la București. Misiva oficială, înregistrată cu numărul 202 de cabinetul episcopal, îi solicită Patriarhului Daniel să introducă pe ordinea de zi a Sfântului Sinod solicitarea de acordare a gradului de arhimandrit unui călugăr obscur din eparhia vasluiană.
Pe monah îl cheamă Sebastian Jitaru, iar episcopul Corneliu i-l prezintă patriarhului Daniel ca fiind, prin toată activitatea sa duhovnicească, un om demn de cel mai înalt rang onorific călugăresc care se acordă în Biserica Ortodoxă.
În realitate, nimic nu-l recomanda pe Sebastian Jitaru pentru un astfel de titlu – dar pofta de putere și poziție a călugărului care deținea imagini video cu episcopul de Huși întreținând relații sexuale cu elevi de seminar trebuia potolită. Știți deja explicația: pentru liniștea Bisericii.
E improbabil ca Patriarhul Daniel să fi auzit pentru prima oară, în acel februarie din 2016, numele călugărului Jitaru. Cu încuviințarea Mitropoliei Moldovei, acesta devenise în urmă cu doi ani protosinghel, un alt rang călugăresc de seamă. Iar același călugăr Jitaru bătea de ani de zile la porțile Patriarhiei Române, încercând să ducă vestea existenței filmărilor compromițătoare la vârful BOR. Mai mulți foști elevi seminariști de la Huși, ajunși diaconi sau preoți la București, fuseseră contactați de Jitaru în perioada 2010-2011 pentru a-i intermedia o intrare la Preafericitul Daniel.
E neclar dacă monahul Jitaru a ajuns vreodată la patriarhul BOR cu filmările pe care le folosea ca monedă de schimb pentru propria-i ascensiune clericală. Dar e clar că, la momentul februarie 2016, Sebastian Jitaru avea deja tot trecutul unui prădător sexual feroce – și era cunoscut în Episcopia Hușilor pentru înclinațiile homosexuale, cu preferințe certe pentru băieții cu aspect juvenil de la seminarul teologic din orășelul vasluian. La fel de clar e că evoluția monahală nu-l recomanda deloc pe călugărul de la Huși pentru ridicarea la rang de arhimandrit.
„Gradele monahale se dau (…) numai celor cu pregătire și merite deosebite”, se notează în Regulamentul BOR pentru organizarea vieții monahale.
Și totuși, pe 25 februarie 2016, Sfântul Sinod al BOR constata „evlavia, statornicia și râvna” Preacuviosului Părinte Protosinghel Sebastian Jitaru și aproba acordarea titlului clerical. „Cu binecuvântare și dragoste în Hristos”, semna însuși președintele Sinodului, Preafericitul Părinte Daniel.
Impostura administrativă a BOR a mers până acolo încât, chipurile, înainte de aprobarea Patriarhului, cererea privind ridicarea în grad a lui Jitaru ar fi fost analizată în cadrul „Comisiei Pastorale, Monahale și Sociale” a BOR, după care s-ar fi discutat chiar și în Sfântul Sinod. Temeinic, căci, iată, Jitaru – un pedofil care-și șantaja episcopul cu acte homosexuale – ajunge relaxat arhimandrit.
De ce e semnificativ acest episod administrativ în contextul judiciar de astăzi, când fostul episcop al Hușilor Cornel Onilă și călugărul (între timp destituit din slujirea clericală) Sebastian Jitaru au fost trimiși în judecată pentru multiple infracțiuni sexuale comise împotriva elevilor de la Seminarul Teologic Ioan Gură de Aur din Huși?
Pentru că faptele penale comise în mod repetat, vreme de un deceniu, în eparhia vasluiană nu ar fi fost posibile dacă protagoniștii nu ar fi ocupat pozițiile pe care le ocupau la vârful Bisericii, nu ar fi profitat de ascendentul oferit de aceste funcții și ranguri clericale și nu ar fi fost protejați de însuși felul în care e organizată instituția BOR.
Sistemul care a făcut posibil abuzul
V-am relatat, atât în seria Chiliilor (care a determinat reluarea investigațiilor judiciare cu privire la abuzurile sexuale sistematice din Episcopia Hușilor), cât și în cele cinci episoade publicate recent (care expun detaliile reconstituirii judiciare a acestor abuzuri), faptele slujitorilor Domnului din județul Vaslui.
Nu ne-am limitat doar la cele ale tandemului Onilă-Jitaru, ci am documentat inacțiunea generală a sutanelor, a preoților și călugărilor care aveau cunoștință de năravurile sexuale ale monahilor cu rang. Ne-am uitat, de asemenea, și la inacțiunile dascălilor de la seminar, ale Mitropoliei de la Iași și ale Patriarhiei de la București.
Concluzia noastră este că o întreagă mașinărie instituțională de reguli canonice și interese bisericești a făcut posibile violurile de la Huși. Nimeni nu pare să-l fi întrebat pe episcopul de Huși, în 2014 sau 2016, de ce solicita din senin ridicarea în rang a călugărului Jitaru, pe care propria carieră monahală nu-l recomanda nicicum în sensul unor performanțe duhovnicești excepționale.
Nimeni nu pare să fi pus sub semnul întrebării motivele exacte pentru care Preasfințitul Corneliu îl promova în ritm accelerat pe acest călugăr obscur, fără realizări teologice deosebite, cu o facultate de profil absolvită târziu, la 34 de ani.
Iar motivul concret pentru care episcopul încerca să-l “liniștească” cu funcții și ranguri bisericești pe Sebastian Jitaru era simplu și tulburător: cei doi comiteau infracțiuni sexuale pe bandă rulantă, condiționându-și dar și potențându-și unul altuia faptele.
Șantajul inițial (bazat pe filmări din 2006-2007) pe care se construise abuzul sexual sistematic din episcopia vasluiană nu crease însă doar doi monștri abuzatori. În condițiile statutare și administrative care reglementează organizarea Bisericii Ortodoxe Române, acel șantaj avea să determine mișcări în cascadă ale diferitelor facțiuni bisericești din Episcopia Hușilor.
Pentru liniștea Bisericii, niciuna dintre aceste facțiuni nu a luat vreodată în considerare posibilitatea de a sesiza organele legale ale statului. Fiecare facțiune și-a urmat, însă, planul vizând propria ascensiune bisericească.
Semnificația violurilor petrecute vreme de zece ani la Huși este că o întreagă lume bisericească – în primul rând Sebastian Jitaru, dar nici pe departe doar el! – a reușit să profite de pe urma năravurilor înregistrate video ale episcopului ortodox al locului.
În paralel, o altă categorie de sutane din eparhia vasluiană stătea pur și simplu departe de subiectul abuzurilor sexuale, din considerentul că nimeni nu poate acționa în BOR împotriva propriului episcop (chiar dacă acțiunea poate să însemne semnalarea unor fapte penale). Cei care n-au încercat să profite de imaginile abuzurilor au întors pur și simplu privirea, simțindu-se prea mici pentru forța strivitoare a episcopilor BOR.
Și acest aspect – cu toate consecințele sale practice pentru elevii seminariști transformați în victime sigure – ține tot de felul în care e organizată instituțional Biserica Ortodoxă Română.
Adevărul care nu interesează
Ițele întâmplărilor petrecute vreme de 10 ani la Huși sunt atât de complicate încât e dificilă jurnalistic expunerea lor integrală. Dar cititorul poate să rămână cu această idee rezumată: nimic din cele petrecute nu ar fi avut loc cu o astfel de intensitate și pe o perioadă atât de lungă de timp dacă Biserica Ortodoxă ar fi fost așezată instituțional altfel.
Poate cea mai simplă dintre aberațiile constatate de noi, reporterii Să fie lumină, este devenirea elevului abuzat de Onilă în anii 2006-2007. Probabil prima dintre victimele lui Onilă pentru care există probe video, cel care se filmează făcându-i sex oral lui Onilă este astăzi preot într-un sat vasluian.
În 2019, când l-am căutat prima dată în satul în care slujește, l-am găsit chiar la parohie, după slujbă, spovedind o fetiță.
Eram acolo pentru a-l întreba despre legătura lui cu Onilă. A negat tot.
Câteva luni mai târziu am revenit în parohia vasluiană pentru o nouă discuție. L-am întrebat pe fostul elev de seminar dacă Episcopia Hușilor l-a căutat vreodată în chestiunea filmărilor apărute în 2017. „Nici nu-i interesează pe ei dacă este adevărat sau nu. Noi suntem într-un mediu în care trebuie să ascultăm și atât. Nu ne interesează pe noi (n.r. – Biserica) dacă a fost adevărat!”, ne-a răspuns acesta.
O precizare: faptele din jurul acelor filmări realizate în 2006-2007 sunt prea vechi pentru a avea orice încărcătură penală, motiv pentru care sunt ignorate sub aspect legal în dosarul de infracțiuni sexuale, unde apar doar pentru contextul pe care-l oferă.
Important pentru comunitate este însă altceva: pentru că a deținut toată puterea și nu a existat nici măcar un mijloc administrativ prin care cineva să i se împotrivească, episcopul Cornel Onilă a avut posibilitatea să-i tot ridice în ranguri și funcții pe cei pe care îi abuzase în seminar, precum elevul din 2006-2007, dar și pe cel care îl șantaja, respectiv călugărul Jitaru.
În același timp, pentru a-și acoperi propriile infracțiuni sexuale, Onilă era în situația de a i le acoperi și pe ale lui Jitaru, oricât de grave. Călugărul Sebastian era un prădător sexual feroce, un bărbat care – folosindu-se de poziția sa de putere formală și informală – ademenea adolescenți seminariști în chilia sa și îi viola.
Uitați-vă atent la date: exact în perioada în care Sfântul Sinod al BOR îl ridica pe Jitaru la rang de arhimandrit, călugărul evlavios și statornic orchestra, alături de alte sutane vasluiene, șarje suplimentare de șantaj la adresa lui Onilă.
Imaginile care nu au convins procurorul DNA
În 2016, planurile monahului Jitaru încă mergeau strună. Abuza elevi seminariști în voie, era permanent acoperit de episcopul Onilă, avea un regim ultra-preferențial în Episcopia Hușilor și urcase sus de tot, până la rangul de arhimandrit.
În 2017, însă, castelul de abuzuri și impunitate clericală avea să se prăbușească, pe fondul deciziei episcopului Onilă de a folosi calea judiciară pentru a scăpa de șantajul continuu la care era supus. Preasfințitul depunea în vara acelui an o plângere penală la DNA Iași.
Deși la perchezițiile domicilare dispuse s-au ridicat filmări din 2007 și din 2017 suprizându-l pe ierarhul Onilă alături de elevi seminariști, niciuna din aceste înregistrări nu a determinat procurorul de caz de la DNA să acționeze în direcția investigării respectivelor fapte.
Deși, tot la perchezițiile domiciliare, s-au ridicat și dispozitive mobile pe care se aflau fotografii ilustrative cu victimele călugărului Sebastian Jitaru, niciuna dintre imagini nu a determinat același procuror de caz de la DNA să ceară cercetarea separată a posibilelor infracțiuni sexuale.
Dar perchezițiile s-au făcut prea târziu pentru ca povestea să mai poată fi controlată. În săptămânile de zile premergătoare descinderilor DNA, imaginile cu Onilă abuzând elevi au ajuns prin multe buzunare din județul Vaslui.
Extrem de activ în a proba puterea poziției sale, călugărul Jitaru arătase prin episcopie – în săptămânile premergătoare intervenției DNA – rezultatele și mijloacele acțiunilor sale de șantaj. Printre filmările de pe un ceas-spion ridicat de procurori de la călugărul Jitaru se regăsește, de pildă, și o secvență scurtă în care Jitaru îi explică protopopului de Huși Marius Cătălin Antohi cum funcționează camera. Este vorba chiar de ceasul folosit de elevul Emil pentru a-l filma pe episcopul Cornel Onilă, în reședinta episcopală, abuzându-l sexual.
Un abuzator sub sutana statului
Decorul instituțional descris anterior a făcut posibilă și adăpostirea lui Cornel Onilă la sânul BOR, după retragerea acestuia din funcția de episcop titular al Hușilor. După vara anului 2017, Biserica a comunicat – prin Patriarhia Română – că ierarhul e retras la canon, nu mai slujește, își ispășește pedeapsa ca simplu călugăr și nu mai beneficiază de salarizare.
În cel mai bun caz, aceasta a fost o minciună prin omisiune – întrucât Onilă a fost îngrijit în ultimii trei ani la Mănăstirea Văratec, care, precum toate așezămintele BOR, este susținută financiar de la bugetul de stat. Mai mult, fostul episcop de Huși a fost încadrat fictiv pe un post de inspector eparhial la Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, cu un salariu brut lunar de 7600 de lei. Onilă a continuat să încaseze acești bani chiar și după ce a fost arestat preventiv, pentru scurtă vreme, în dosarul de infracțiuni sexuale (în mai 2020).
Practic, în timp ce vocea supremă din cadrul organigramei BOR, Patriarhia Română, susținea că episcopul retras Cornel Onilă nu mai primește niciun fel de beneficiu bugetar, o subsidiară autonomă din cadrul Bisericii, Arhiepiscopia Romanului, îl stipendia lunar pe inspectorul Onilă.
Felul în care este construită și funcționează instituția BOR (cu toate eparhiile ei constitutive) permite această prezență publică obscură, în care instituțiile bisericești comunică dacă vor, ce vor și când vor, deși întreaga structură de cult e susținută din fonduri bugetare.
Episcopul care nu slujește, dar slujește
Pe parcursul celor mai bine de doi ani de documentare, sursele Să fie lumină au susținut că Onilă a slujit în repetate rânduri în fața maicilor de la Văratec.
Am întrebat de mai multe ori la Patriarhie cum de episcopul retras încă slujește în biserică, având în vedere acuzațiile care i se aduc – dar nu am fost crezuți. Anul trecut a venit însă și dovada.
Iată o imagine cu Onilă în fața altarului, îmbrăcat în straie preoțești și participând la o slujbă religioasă alături de Calinic Botoșăneanul, pe atunci episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, în prezent episcop al Sucevei. Slujba a avut loc de Paște, în 19 aprilie 2020, iar imaginea identificată de Să fie lumină a fost publicată chiar pe pagina de Facebook a Mănăstirii Văratec.
Episcopia Hușilor se spală pe mâini
Cazul infracțiunilor sexuale sistematice de la seminarul teologic din Huși nu e propriu-zis despre simbioza perenă dintre stat și BOR – dar poate fi despre puterea nemăsurată pe care organizarea Bisericii le-o acordă episcopilor.
Chiar și confruntat cu acuzații clare de abuz sexual, episcopul retras Cornel Onilă contează încă pe sprijinul înaltei ierarhii din BOR. Chiar și confruntată cu prăpastia care se cască între ceea ce propovăduiește și ceea ce face în realitate, instituția BOR refuză să accepte că are vreo responsabilitate la perpetuarea sistemului de abuzuri sexuale comise de mai-marii Bisericii Ortodoxe din Vaslui.
Imediat după trimiterea în judecată a tandemului Onilă-Jitaru, acțiune judiciară care a consfințit și introducerea în proces a Episcopiei Hușilor și a Seminarului Teologic Ioan Gură de Aur din Huși, ca părți responsabile civil pentru infracțiunile comise, eparhia vasluiană a comunicat că n-are de ce să răspundă legal pentru faptele altora.
Chiar dacă inculpații purtau sutană și ajungeau să violeze tineri seminariști tocmai prin aura clericală proiectată de funcțiile bisericești deținute, Episcopia Hușilor nu simte (nici măcar cu un ipotetic organ moral) că ar trebui să despăgubească victimele pentru suferințele pricinuite de oamenii Bisericii, chiar sub cupola Bisericii care le promisese ocrotire și îndrumare.
Declarații din rechizitoriu
“Faptul că elevii lipseau de la programul de meditații, mergeau forțat la muncă în curtea Episcopiei, erau chemați pentru diverse treburi gospodărești sau la masă în casa episcopală (unde locuia inculpatul Onilă), îi însoțeau pe inculpați la diverse activități , iar aceștia îi învoiau de la pedagogi și supraveghetori […] atrage răspunderea civilă delictuală a Episcopiei Hușilor și a Seminarului Teologic Ioan Gură de Aur.”
“El (n.r. – fostul episcop Cornel Onilă) decidea să exmatriculeze elevii […]. Totul se făcea prin consiliul profesoral, care avea un rol practic pur formal, adică doar ca parcurgere a procedurii. Decizia aparținea întotdeauna lui Onilă.”
“Unii preoți s-au opus unor măsuri hotărâte de Corneliu, și singura consecință a fost că au fost maziliți și îndepărtați din sistem. Caterisirea (n.r. – destituirea din slujirea clericală) era strict la decizia lui Onilă, chiar dacă chipurile se întrunea o comisie de preoți să decidă acest lucru. Nimeni nu făcea altceva decât cum dorea Corneliu. […] La abuzurile lui Corneliu (…) au participat și reprezentanți ai altor instituții ale statului, respectiv Poliție și Jandarmerie. Acest lucru a întărit convingerea tuturor că aceste instituții sunt mână în mână cu episcopul și că, în situația unei răzvrătiri, nu ai avea niciun sprijin.”
“Chiar mă întrebam ce caută copiii ăștia acolo, dar cineva mi-a spus că sunt aduși de preasfințit și nu am mai zis nimic. În lumea noastră trebuie să faci ascultare, ceea ce presupune să accepți fără să te opui deciziile celor mai mari ca tine. Nu ai posibilitatea de a refuza ceva sau de a riposta, în caz contrar ești acuzat de neascultare. […] Jurământul monahal spune că faci ascultare necondiționată de mai marele tău și vei fi supus. Nimeni nu se poate opune episcopului.”
Năravurile celorlalți
Cum poți convinge un elev dintr-un seminar teologic să accepte abuzurile sexuale la care este supus și, în același timp, să păstreze linia canonică, bisericească, de condamnare – din vorbe – a relațiilor intime între bărbați?
Răspunsul găsit de mai-marii BOR de la Huși a fost acesta: să le vorbească elevilor abuzați despre alți episcopi ai Bisericii care procedează la fel.
În cursul documentării întreprinse de reporterii Să fie lumină în 2019 și 2020, mai multe surse au susținut că pe una din înregistrările intime realizate în 2006-2007 Onilă pronunță nume de ierarhi BOR cu năravuri similare pentru a-și convinge victima. Nu am publicat la momentul respectiv numele – deși multiple surse ni le indicaseră – pentru că nu am reușit să confirmăm efectiv existența pasajelor filmate.
Însă în actele dosarului de infracțiuni sexuale care i-a trimis acum în judecată pe Cornel Onilă și Sebastian Jitaru există o declarație a unei părți vătămate care descrie acest mecanism de manipulare.
Această victimă, abuzată atât de ierarhul Onilă, cât și de arhimandritul Jitaru, relatează cum ambele fețe bisericești i-au vorbit, chiar în toiul abuzurilor sexuale, despre cum „asta fac și alți episcopi”.
„Avansurile lui Onilă au continuat și de câte ori prindea momentul mă atingea, mă săruta. Când mă trăgea deoparte pentru activități casnice, mă mângâia în zona genitală și mă săruta folosindu-și limba. Onilă îmi făcea tot felul de promisiuni, dar toate urmau a se întâmpla după ce împlineam 18 ani.”
, povestește victima.
Și continuă:
„Îmi spunea (n.r. – Onilă) că ceea ce se întâmplă este ceva normal, că asta fac și alți episcopi, dând exemplu pe un individ pe nume Paul, care ar fi iubitul lui Casian, episcopul de la Galați. La fel îmi spunea și despre Ciprian, episcop de Buzău, chiar și de patriarh (îmi spunea. n.r.) că ar avea un iubit. După fiecare episod în care mă mângâia și mă săruta, îmi cerea expres să nu spun la nimeni, că lumea e rea.” (Emil, în anchetă)
Metoda de convingere a fost folosită, cu același elev căzut victimă, și de călugărul Jitaru.
„Din câte cunosc, Jitaru a mai avut relații de natură sexuală cu alți băieți din seminar.”, spune seminaristul abuzat. „Mi-a spus că el personal a văzut filmări compromițătoare cu Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, în timp ce întreținea acte de natură sexuală cu bărbați.”
, se notează în declarația dată de partea vătămată înaintea procurorilor.
Să fie lumină nu a verificat separat, în cursul investigațiilor noastre jurnalistice, susținerile de mai sus. Nu putem scrie dacă, pe fond, ele sunt adevărate sau false. Știm însă că această declarație a unui seminarist violat a fost făcută sub jurământ, într-un context formal, în fața unui magistrat al statului român. Știm, așadar, că un episcop BOR și un călugăr arhimandrit încercau să-și convingă victima cu argumentul că și alți ierarhi BOR au năravuri similare. Și putem lua drept fapt că un elev de seminar teologic, confruntat cu impulsurile sexuale ale ierarhului BOR al locului, era lipsit de apărare și ușor de smintit de cineva de care destinul lui depindea direct.
Să fie lumină a cerut, formal, de la purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, un comentariu în legătură cu aceste presupuse alegații apărute, la a doua mână, dinspre Cornel Onilă, în special asupra celor ce-l vizează pe Patriarhul Daniel.
Am făcut-o pentru că există un detaliu important: Onilă și Bănescu au fost colegi de an în Facultatea de Teologie de la București, în perioada 1988-1992, iar Daniel Ciobotea, proaspăt întors din Elveția, le-a fost îndrumător de an în primii doi ani de studenție.
Instituția îndrumătorului de an în acea perioadă la Teologie presupunea o legătură mai apropiată între profesorul cu acest rol și studenții săi, „un fel de diriginte”, ne-a explicat un preot. Această relație student-îndrumător de an avea și o manifestare formală: la sfârșitul facultății, profesorul trebuia să elibereze fiecărui student aflat sub îndrumarea sa timp de patru ani o caracterizare indispensabilă în devenirea acestora, fie pentru hirotonire, fie pentru continuarea studiilor.
Evident, Patriarhul Daniel nu a apucat să le facă celor din an cu Onilă și Bănescu vreo caracterizare, pentru că, imediat după Revoluție, a devenit ierarh și a ajuns rapid Mitropolit al Moldovei. Rămâne important însă faptul că Onilă și patriarhul de astăzi se cunosc personal de mai bine de 30 de ani.
Vasile Bănescu nu a răspuns în niciun fel solicitării Să fie lumină.
Deși au fost trimiși în judecată pentru fapte grave, Onilă și Jitaru nu s-au înghesuit să se apere în faza de cercetare judiciară. Fostul episcop al Hușilor nu a dat niciodată vreo declarație în fața procurorilor, iar Jitaru a admis doar că el este cel care a cumpărat ceasul cu care elevul Emil a filmat scenele cu Onilă din reședința episcopală. Confruntat cu acuzațiile punctuale, Jitaru s-a prevalat de dreptul de a tăcea.
Pledoarie pentru adevăr
Colectivul Să fie lumină consideră că miza aceasta simbolică – de a înțelege concret de ce violurile din Episcopia Hușilor s-au rostogolit de la an la an – este la fel de importantă pentru societatea românească precum miza punctuală de a pedepsi, prin justiție, infracțiunile produse.
Acesta e motivul fundamental pentru care am decis să prezentăm contextul extins al faptelor de la Huși – după cum acesta e motivul pentru care am propus în ultimele două săptămâni reconstituirea judiciară a cazului, așa cum reiese din paginile rechizitoriului trimis acum în judecată.
Am depus eforturi jurnalistice semnificative pentru a afla ce este de fapt în acest dosar, în condițiile în care judecata se va desfășura în ședințe secrete, iar consultarea rechizitoriului nu va fi posibilă la arhiva instanței.
Am depus, totodată, eforturi constante de-a lungul celor peste doi ani de documentare jurnalistică pentru a obține și pozițiile celor care astăzi sunt acuzați direct, de fapte penale, sau indirect, pentru că au știut de ele și au tăcut.
Pe Cornel Onilă, de pildă, l-am strigat personal de la poarta casei sale de la Mănăstirea Văratec, într-un moment în care știam sigur că este acolo, pentru că-l văzusem intrând. Asta după ce făcusem deja o solicitare verbală către stareța Mănăstirii Văratec de a ne facilita un dialog cu episcopul retras la canon pe care îl găzduiește.
O solicitare similară am trimis și către Mitropolia Moldovei, pentru a încuviința obținerea unei reacții de la Onilă. Niciunul dintre aceste eforturi nu s-a soldat cu vreo declarație sau explicație obținută de la fostul episcop al Hușilor. Cornel Onilă a avut în tot acest timp datele noastre de contact, pentru că l-am interpelat telefonic și prin SMS pe aghiotantul său, călugărul Iorest. Auzind că suntem de la Să fie lumină, mâna dreaptă a lui Onilă ne-a închis telefonul.
Lui Sebastian Jitaru i-am trimis scrisoare la închisoare, încercând s-o livrăm personal chiar la poarta penitenciarului. Am fost refuzați de gardieni, care ne-au sfătuit să trimitem misiva prin poștă (ceea ce am și făcut). În plus, am cerut chiar închisorii un interviu cu el și am stat, pentru mai multe luni, în legătură directă cu avocatul său, care – din câte știm – a încercat activ să-l convingă să ne primească și să vorbească.
În seria sisifică de încercări de a obține perspectiva și justificările oamenilor BOR, am solicitat formal inclusiv un interviu cu noul episcop de Huși, Ignatie Trif. I-am propus să discutăm despre anii de groază din episcopie, dar acesta ne-a refuzat sistematic. Nici purtătorul de cuvânt al eparhiei nu a fost mai deschis, spunându-ne, în 2020, că episcopia „își rezervă dreptul de a refuza orice dialog cu Să fie lumină”.
La București, Patriarhia Română, forul suprem al BOR, ne-a primit solicitările cu o tăcere asurzitoare. Purtătorul de cuvânt al instituției, Vasile Bănescu, are și astăzi în mapa lui, de aproape un an de zile, o listă cu întrebări punctuale și directe despre cazul de la Huși. Le ignoră în continuare.
Atunci când i-am găsit și i-am convins să discute cu noi, unii dintre cei ale căror nume apar în această saga a abuzurilor sexuale publicată de Să fie lumină au mințit. Simplu, fără remușcări, cu voci sigure și blândețe în glasuri. Este, de exemplu, cazul directorului de seminar Andrei Zăgan sau al pedagogului Gheorghe Vrabie sau al preotului-profesor Cosmin Gubernat, care ne-au spus că ei nu știau nimic. În fața procurorilor, însă, și-au amintit brusc detalii.
În peste doi ani de documentare, zeci de preoți din zonă au refuzat orice dialog cu echipa de reporteri Să fie lumină.
Rigorile meseriei obligă jurnaliștii să caute activ punctul de vedere al celor despre care scriu. Timp de peste doi ani, echipa Să fie lumină a făcut tot ce a putut pentru a le obține. Nu-i putem obliga pe oameni să vorbească și să explice, suntem însă datori să le dăm această posibilitate. Am făcut-o în repetate rânduri.
La momentul acesta, faptele – despre care scriem încă din vara anului 2019 și pe care le-am verificat în mod independent – sunt confirmate judiciar printr-un rechizitoriu. Acuzațiile formale și încadrările lor legale sunt treaba magistraților. Dar tot ceea ce s-a întâmplat vreme de un deceniu la seminarul teologic din Huși e treaba societății.
Credem (la capătul unui efort uriaș de documentare) că toate cele petrecute în Episcopia Hușilor între 2007 și 2017 sunt atât de importante pentru înțelegerea mecanismelor de funcționare și acțiune ale BOR încât expunerea jurnalistică a faptelor, așa cum le-au reconstituit procurorii, e obligatorie.
Ororile decadei negre de la Huși trebuie cunoscute în detaliu, pentru că rădăcina lor e însăși organizarea BOR, această entitate administrată medieval, cu oameni aleși pe viață în funcții de putere totală, cu supuși care închid ochii ani la rând inclusiv la infracțiuni sexuale sistematice. Vorbim de o entitate așezată în centrul vieții publice în România tranziției.
Când am lansat proiectul Să fie lumină, ne-am propus ca, prin metodele proprii jurnalismului, să găsim și să documentăm fapte care să ajungă pe masa decidenților la o necesară discuție despre rolul, locul și regulile Bisericii în arhitectura societății românești.
Noi ne-am ținut (și ne vom ține în continuare) de partea noastră de înțelegere.
Acestea au fost faptele BOR de la Huși.
Așteptăm discuția.
***
👉 Am întocmit un ghid de personaje, menit să funcționeze ca un atlas al întâmplărilor, făptuitorilor, martorilor și victimelor de la Huși.
***
Jurnaliștii care au contribuit la documentarea abuzurile sexuale sistematice de la seminarul teologic din Huși sunt:
Ovidiu Vanghele
Vlad Stoicescu
Diana Oncioiu
Paula Căbescu
Octavian Coman
Andrei Crăciun
