„Au nevoie și cultele de bani…”
„Așa s-a hotărât. Dacă tot s-o început, e acolo lângă drum și… na… trebuia terminată.”
„La infrastructură stăm destul de bine. La capele mortuare nu.”
„Biserica ortodoxă veche nu mai face față.”
„A fost o necesitate la nivelul comunei!”
„Suntem deficitari la capele!”
„Parcă nu știți cum se dau banii pe sumele defalcate… sunt cu dedicație”
Ați citit o parte din explicațiile furnizate de reprezentanții unor primării din județul Bihor, confruntați de reporterii Să fie lumină cu decizii de alocări de bani către cultele religioase dintr-o sursă bugetară care ar trebui, de fapt, să sprijine dezvoltarea comunităților pe care le administrează.
Vorbim de cotele defalcate din taxa pe valoare adăugată și impozitul pe venit colectate și păstrate anual în fiecare județ din România. O fracție din aceste sume este destinată de lege să “echilibreze bugetele locale”, adică să contribuie la stingerea datoriilor primăriilor sau să finanțeze programe de dezvoltare locală. Banii sunt repartizați primăriilor de pe raza județelor prin hotărâri emise de consiliile județene în fiecare an. Parte din sume ajung să plătească, însă, reparații și construcții ale cultelor religioase.
E ceea ce am numit „Buzunarul secret al sutanei” în prima parte a acestui dosar.
În episodul trecut au vorbit beneficiarii. Acum vorbesc decidenții. Adică cei care folosesc efectiv sumele.
Sistemul de distribuire a sumelor din TVA și impozit pe venit e atât de alambicat încât fracții din fracții de bani se repartizează către entități locale sau centrale, după diferiți algoritmi.
Ce se întâmplă cu o sută de lei colectați de statul român din TVA?
Și ce se întâmplă cu încă o sută de lei colectați din impozitul pe venit?
Infograficele ilustrează cum o parte din fiecare sumă colectată de stat din TVA și impozit pe venit ajunge în buzunarele comunelor și orașelor din România, cu menirea teoretică de a finanța programe de dezvoltare locală. Vorbim de un total care depășește, în 2017, un miliard de lei (250 de milioane de euro).
Însă în măcar patru județe din țară – la Harghita, Bihor, Arad și Gorj – reporterii Să fie lumină au găsit bani din aceste cote de echilibrare folosiți pentru construcții și reparații de biserici, capele, case mortuare și case parohiale.
I-am spus “buzunarul secret al sutanei” pentru că, din 2012 și până anul trecut inclusiv, în cele patru județe menționate, 4.5 milioane de euro din cotele defalcate indicate au mers către culte. Către aproape toate cultele: ortodocși, catolici, reformați, unitarieni, evangheliști, baptiști, adventiști sau penticostali au beneficiat de larghețea cu care autoritățile locale interpretează semnificația “dezvoltării locale”.
Pentru majoritatea primăriilor de comune din aceste județe, susținerea cultelor religioase este un program de dezvoltare locală care se situează pe același palier al priorităților cu investițiile în școli, dispensare sau drumuri. Iar asta se întâmplă în condițiile în care multe dintre aceste comune n-au puncte sanitare, asfaltul abia acoperă din drumuri, iar clădirile școlilor necesită reparații capitale.
Aici se joacă soarta „buzunarului secret”, în definiția – sau, mai exact, în înțelegerea – conceptului de dezvoltare.
Definiție și lege
Organizația Națiunilor Unite arată că dezvoltarea locală este un proces de planificare, coordonare și control care vizează – în termeni generali – progresul unei comunități. Atunci când presupune intervenția statului, dezvoltarea locală are ca finalitate îmbunătățirea condițiilor de viață, dar și o mai bună funcționare instituțională la nivelul comunității.
Legea finanțelor publice locale arată că „din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale […] 20% din sumă se repartizează, prin hotărâre a consiliului județean, pentru susținerea programelor de dezvoltare locală.”
Libertatea de a finanța orice
Cazul județului Bihor este flagrant, în contextul dat. Peste 30 de milioane de lei (6.5 milioane de euro) alocă Consiliul Județean Bihor primăriilor de pe raza sa administrativă, în 2017, din cotele defalcate din TVA și impozit pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale. Din acest total, 4.2 milioane de lei (aproape un milion de euro) au ajuns deja sau vor ajunge în construcții și reparații de clădiri ale cultelor.
În ultimii cinci ani, comunele județului au băgat 8.8 milioane de lei (aproape două milioane de euro) din aceste fonduri de dezvoltare locală în finanțarea unor proiecte confesionale. Județul are, într-adevăr, un număr foarte mare de biserici, peste 1.200, aproape o treime fiind construite în ultimii 27 de ani.
Ele primesc, totuși, sprijin și de la bugetul central, și de la bugetele locale (consiliul județean, plus primăria de comună / oraș). Nevoia investițiilor este însă, aparent, atât de mare încât consilierii județeni și locali bihoreni repartizează an de an procente importante din sumele defalcate din TVA și impozit pe venit pentru proiecte ale cultelor.
Reporterii Să fie lumină au solicitat explicații de la mai multe primării din județ pentru a înțelege cine decide destinația sumelor, dacă se face vreun calcul de oportunitate și, în ultimă instanță, dacă prin “program de dezvoltare locală” autoritățile publice au libertatea să finanțeze orice.
O investiție prioritară: capela
Anul trecut, comuna bihoreană Chișlaz a primit prin mecanismul de echilibrare a bugetelor locale doar 126.000 de lei. Aproape 100.000 au fost băgați în capela mortuară ortodoxă din satul Chiraleu.
„S-au dus tratative ca să dăm banii prin transfer la biserici, ca să se ocupe de capelă. Au fost discuții, și-atunci domnul primar din perioada respectivă a decis să facem lucrarea noi, primăria”, ne spune contabila șefă.
În 2012, din aceste fracții din TVA și impozit pe venit, primăria a finanțat construcția unei capele și în localitatea de reședință a comunei, dar și reparații la o biserică reformată dintr-un sat aparținător.
Tot din 2012, oamenii din comuna Chișlaz așteaptă canalizarea. Constructorul antamat nu a respectat contractul, a lucrat mult mai încet, așa că primăria nu l-a plătit și lucrarea trenează.
„Dispensarul este pus la punct, școala e destul de bine, mai ales că-s numai patru clase, deci pentru comunitatea respectivă asta era prioritatea, capela. Și așa s-a aprobat, prin hotărâre de consiliu local”, povestește contabila-șefă a primăriei din Chișlaz.
Este însă construcția capelei un program de dezvoltare locală? Este, în accepțiunea consilierilor. „A fost cuprins la capitolul investiții”, ne răspunde prompt doamna contabil-șef.
La Chiraleu nu e asfaltată decât strada principală. La fel și în celelalte sate ale comunei Chișlaz: străzile secundare sunt de pământ. Proiectul din bani europeni prin care administrația locală de-aici visa că va avea asfalt a fost declarat neeligibil.
„Se solicită sume de la CJ pentru investiții, pentru fiecare investiție ce se consideră că e necesară și, în funcție de cum le primim, CL hotărăște, aprobă sau dezaprobă. Fiind consilieri din Chiraleu și… trebuia să terminăm odată o investiție începută, să n-o mai ducem nu-știu-cât, și așa s-a hotărât. Trebuie să faci ceva în fiecare sat, știți cum sunt oamenii. Dar na, trebuia terminată, dacă s-o început, că-i acolo lângă drum și… na…”, încheie contabila-șefă.
O ciupeală de 200.000 de lei
„Noi ciupim și de colo, și de colo, de unde putem, ca să facem cât mai multe chestii. Normal că există tot felul de priorități. Au aprobat la CJ sumele astea cu destinațiile pentru fiecare. Nu-nțeleg unde vreți să ajungeți!”, ne răspunde cu greu contabilul-șef al primăriei Holod atunci când îl întrebăm de ce o parte din banii veniți de la județ prin acest mecanism bugetar se duc în două capele.
Comuna a primit 400.000 de lei din fracțiile repartizate din TVA și impozit pe venit. Jumătate, adică două sute de mii, vor finanța două case mortuare în satele Vintere și Lupoaia.
Dar comuna Holod nu are, de pildă, canalizare, iar drumurile sunt asfaltate în proporție de cel mult 70 la sută.
FOTO: Ivan Kolovoz / Google Earth
„În școală stăm destul de bine, nu stăm rău cu clădirea și cu ce avem. La drumuri stăm destul de bine, încă avem proiecte și încercăm să accesăm și alte proiecte tot pe drumuri, la grădiniță la fel. La capele mortuare nu”, argumentează convins reprezentantul primăriei.
Parohia care nu mai face față
În comuna Ineu, satul Botean, există, ne spune primarul Dumitru Togor, o biserică veche. „Este pe lista monumentelor istorice ale cultelor”, se laudă edilul. Dar nu-i mai încape pe credincioșii ortodocși de-acolo, „vreo 240 de familii”.
„Enoriașii, împreună cu preotul și Primăria, au decis ca în comună să se construiască o biserică ortodoxă nouă. Cea veche nu mai face față nici ca stare și nici din punct de vedere al capacității”, explică edilul.
Construcția este încă în faza de proiect, abia peste câteva săptămâni se va scoate la licitație. Și va costa, spune primarul, „cam 650.000 de lei” în total. Până la decontul final, însă, noua biserică ortodoxă din Botean primește, în 2017, 175.000 de lei din totalul de 505.000 alocat de județ prin mecanismul de echilibrare. Mai mult decât reparațiile tuturor școlilor comunei Ineu la un loc.
FOTO: Marius Tatar / Google Earth
E-adevărat că în satul Botean nu există nici apă curentă, nici canalizare, iar comuna are asfalt pe doar puțin peste jumătate din străzi. “Avem proiect de canalizare și alimentare cu apă pe PNDL 2, o parte din drumuri le-am făcut pe PNDL 1 și continuăm lucrările”, dă asigurări primarul. “Facem mai întâi utilitățile și-apoi drumurile, cum e și normal”, continuă Togor.
Nu însă și la Botean: satul „este prins abia în master-planul 2016-2020”.
"A fost o necesitate"
În comuna bihoreană Balc, construirea unei capele în satul Almașu Mare e atât de importantă încât un sfert din banii alocați în 2017 pentru echilibrare se duc în obiectivul de cult. Mai exact, 100.000 de lei, o sumă dublă față de cele alocate pentru dispensarul din localitate sau pentru iluminatul public.
De ce? Într-o conversație purtată inițial cu doamna contabilă a primăriei Balc am primit răspunsuri monosilabice. Ușor speriată că se sună de la București, reprezentanta primăriei a indicat faptul că oportunitatea finanțării a fost decisă de consiliul local. “A fost o necesitate la nivelul comunei!” a mai apucat să spună contabila înainte ca legătura telefonică să se întrerupă.
Am încercat să obținem mai multe lămuriri de la Mihai Daroczi, viceprimarul comunei. L-am prins la Oradea, cu treburi. “Capela din Almașu Mare e finalizată, a fost și predată. Noi finanțăm și drumuri, și iluminat, și dispensar din banii ăștia”, a explicat vicele.
Și totuși, banii pentru dezvoltare locală – adică destinația prescrisă de lege pentru aceste sume – sunt mai puțini decât pentru investițiile cultelor. “Sigur că tot timpul mai e nevoie de un ban în plus pentru dezvoltare. Dar decizia de finanțare a capelei a fost luată ca urmare a unei solicitări din partea comunității”, a conchis Daroczi.
O urmă de îndoială
La Bratca, comună bihoreană care mai are în administrare alte cinci sate, zece biserici de diferite confesiuni primesc în 2017 peste 15 la sută din fondurile alocate în cadrul mecanismului de echilibrare.
Contabila șefă a comunei ne-a indicat că “acea listă (n.r. – cu obiectivele de finanțat) ne-a venit de la CJ, dar probabil decizia s-a luat la nivelul primăriei”, dar și că “de foarte mulți ani nu s-au mai finanțat cultele (n.r. – prin acest mecanism).
Adevărul este însă că exact din aceste fracții din TVA și impozit pe venit s-a mai finanțat în 2012 construcția unei capele.
“Noi mai finanțăm cultele și prin mecanismul de finanțări nerambursabile”, ne-a indicat contabila din Bratca. Și-atunci, de ce ajung și acești bani tot în buzunarele cultelor, în loc să sprijine dezvoltarea locală?
“În comună e bine, s-a asfaltat recent, s-a făcut un teren de sport la liceu”, justifică reprezentanta primăriei.
Contabila șefă face totuși o concesie când e întrebată de oportunitatea repartizării banilor. “Așa este, legea prevede ca acești bani să fie pentru programe de dezvoltare locală. Aveți dreptate, nu știu în ce măsură sprjinul financiar pentru culte poate fi program de dezvoltare…”, conchide femeia.
Edilul pe care nu l-a
întrebat nimeni nimic
La Suplacu de Barcău, 120.000 de lei se duc în 2017 către culte. În total, comuna a primit 150.000 de lei prin mecanismul de echilibrare.
Primarul Nicolae Tivadar e nemulțumit și nu face economie de cuvinte ca să arate asta. “Așa a venit lista, direct de la CJ, 120 de mii pentru culte. Noi doar aplicam – 80.000 la Biserica Reformată și 40.000 la Biserica Romano-Catolică”, susține primarul.
Explicația e ciudată în contextul în care legea indică faptul că, anterior alocării acestor fracții din TVA și impozit pe venit de către consiliile județene, primăriile înaintează o listă cu obiectivele ce urmează să beneficieze de finanțări, anunțate în ordinea priorităților.
Nicolae Tivadar susține însă că n-a fost cazul comunei pe care o conduce: “Consilierii județeni au hotărât totul. Ei au rezolvat. Fostul deputat Merka (n.r – Adrian Merka a fost parlamentar din partea minorităților slovacă și cehă în legislatura 2012-2016), el a rezolvat cu banii pentru Biserica Romano-Catolică.”
“Puteam să folosesc la altceva banii, cum ar fi la asfaltări, sau mai găseam eu. Sunt mereu chestiuni pentru care ai nevoie de bani”, spune cu obidă primarul bihorean.
Apoi încheie amar: “Sunt bani cu dedicație, de parcă nu știți cum se dau banii pe sumele defalcate. Nu m-a întrebat nimeni nimic, la ce aș avea nevoie de bani, unde să îi folosesc. Nimic.”
La Suplacu de Barcău, aproape în fiecare an din ultimii cinci, s-au băgat bani alocați prin mecanismul de echilibrare în biserici. În 2012, în șapte lăcașuri de cult. În 2013, în cinci. În 2014, în nouă. Iar anul acesta aproape toată suma se duce în trei obiective religioase.
Banii de dezvoltare nu-s
pentru dezvoltare
La Sânnicolau Român, primarul Dumitru Marin Munge e mai îngăduitor: “Am fost întrebați de CJ. Noi am solicitat chiar noi pentru capelă. Ceilalți 60 de mii sunt pentru încălzire în cele două cămine culturale din comună. Nu ne ajung, dar parțial facem”.
Din 260.000 de lei cât primește în 2017 prin mecanismul de echilibrare, administrația comunei alocă 200.000 pentru capelă.
“Nu aveam în comună”, explică edilul, “și fiind satul destul de mare, ne trebuie și cheltuială. Suntem deficitari la acest capitol. În următorii doi ani trebuie să mai facem două capele.”
FOTO: Mihai Maghiar / Google Earth
“Suntem departe de a fi bine cu drumurile și canalizarea, dar avem două proiecte în desfășurare, unul pe drumuri, altul pe apă-canal. Însă banii ăștia (n.m. – pentru echilibrarea bugetelor locale) pentru asta sunt, nu pentru dezvoltare locală”, se justifică primarul.
Dispensar în comună există, nu și centru de permanență. Dacă un locuitor are o urgență trebuie să meargă în comuna vecină. “E mereu cineva acolo să te ajute”, explică sfătos Dumitru Munge.
Cinci sate, patru capele
La Husasău de Tinca, o capelă funerară a înghițit toți banii alocați comunei în 2016 prin mecanismul de echilibrare. În 2017, doar 125.000 de lei mai merg către culte dintr-un total de 480.000. Pentru un corp nou al școlii din comună se alocă 20.000 de lei.
Aurora Agud, contabila primăriei, nu vede o problemă. “Noi am făcut adresă către CJ și am spus pentru ce avem nevoie de bani. Cu banii din anul ăsta terminăm capela pentru care am luat bani și anul trecut”, explică femeia.
Planurile sunt ambițioase. Comuna are cinci sate, iar administrația locală vrea să mai facă încă trei capele în următorii ani. “O să încercăm tot cu bani din TVA și impozit și cu ceva bani de la bugetul local”, detaliază Aurora Agud.
FOTO: Nelu Faur / Google Earth
Altfel, lucrurile stau bine. Există canalizare, au fost modernizate căminul cultural, școala, grădinița, pentru drumuri sunt proiectele PNDL, practic n-ar trebui să se pună problema oportunității investițiilor, susține contabila.
Aurora Agud e fermă: “Sigur că da, capelele intră la dezvoltare locală și ele.“
"Fiecare are nevoie"
În orașul Aleșd, cultele primesc în 2017, prin mecanismul de echilibrare, 140.000 de lei dintr-un total de 220.000. Optzeci de mii merg la modernizarea și asfaltarea străzilor.
Primarul Paul Kajanto e împăciuitor, “au și cultele nevoie de bani”, apoi explică faptul că hotărârea de repartizare pe obiective a fost a consilierilor județeni bihoreni, nu a consiliului local Aleșd.
“Așa au fost direcționați, cultele au depus cerere direct la CJ. Noi doar am pus in aplicare. Ăsta e demersul de ani de zile, iar peste hotărârea lor nu putem trece”, indică edilul.
Spre finalul conversației, Paul Kajanto devine rabinic: “Știți, banii se pot împărți în 2000 de locuri. Fiecare are nevoie de ei…”
CONCLUZIILE NOASTRE
„Buzunarul secret” este încă un canal bugetar prin care cultele religioase recunoscute de statul român primesc bani publici. Nu e cel mai important astfel de circuit dacă ne uităm exclusiv la cuantumul sumelor alocate confesiunilor prin acest mecanism. Dar e relevant pentru felul aberant în care autoritățile locale deformează sensul sintagmei „dezvoltare locală” pentru a finanța din acești bani construcții și reparații de lăcașe de cult.
Este reparația acoperișului de la casa parohială (casa în care locuiesc preotul și familia lui) obiectiv de dezvoltare locală? Este construcția unor noi biserici în care să slujească același preot un astfel de obiectiv? E „sprijinirea cultelor” prioritară pentru aceste administrații locale atunci când evaluează necesitățile de dezvoltare locală?
90% dintre consiliile județene chestionate de reporterii Să fie lumină au indicat faptul că nu dețin o listă a lucrărilor finanțate din acești bani, pentru că n-au alocat în mod distinct, pe obiective, sumele din cotele defalcate din TVA și impozit pe venit. Majoritatea consiliilor județene arată că nu există criterii pentru repartizarea acestor sume, nici obligația verificării destinației lor.
Suma totală alocată în România, în anul 2017, primăriilor de municipii, orașe și comune din cotele defalcate din taxa pe valoare adăugată și din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale este în cuantum total de aproape 1.1 miliarde lei, adică 250 de milioane de euro.
Din banii aceștia, un anumit procent – poate important – va merge spre finanțarea cultelor, în condițiile în care instituțiile confesionale primesc oricum sprijin financiar prin alte opt mecanisme bugetare.
În total, în ultimii cinci ani, aproape 850 de milioane de euro au plecat de la statul român către culte doar prin circuitele bugetare aflate mai la vedere – de la Secretariatul de Stat pentru Culte și de la consiliile județene. Lor li se adaugă alte și alte alocări cu dedicație, inclusiv din miliardul și ceva de lei de anul ăsta din TVA și impozit pe venit.
Sume – reluăm această idee – repartizate, în teorie, pentru susținerea programelor de dezvoltare locală, adică pentru infrastructură, educație sau sănătate.
În patru județe – Harghita, Bihor, Arad și Gorj – am găsit bani din aceste cote de echilibrare folosiți spre folosul cultelor. Avem și cazul unui județ precum Galați – unde consiliul județean ne transmite că n-au fost folosite sume din TVA și impozit pe venit pentru finanțarea cultelor, deși orașul Târgu Bujor indică faptul că s-au dus bani, prin acest mecanism, către obiective confesionale.
În rezumat, situația națională e astfel: unele județe țin o evidență a obiectivelor de dezvoltare locală finanțate din banii de echilibrare; alte județe repartizează pur și simplu acești bani, fără a urmări destinația lor. Legea e interpretată, de la caz la caz, de fiecare primărie de comună sau oraș din România. Dacă o astfel de entitate ar decide, de pildă, să construiască un teren de cricket într-un sat și ar aloca bani din fracțiile primite din TVA și impozit pe venit pentru echilibrare, nimeni n-ar putea contesta oportunitatea deciziei.
Să fie lumină nu se ocupă, însă, de cricket, ci de funcționarea instituțiilor de cult. Este aceasta prioritară în ordinea obiectivelor de dezvoltare locală? E nevoie, cu alte cuvinte, ca și aceste sume să se adauge totalului de care cultele beneficiază ca formă de sprijin din partea statului?
Am plecat în documentarea acestui dosar, Buzunarul secret, cu o convingere: că singurul răspuns care poate fi dat întrebărilor de mai sus este NU. Datele din teren ne-au confirmat: în multe din localitățile cercetate, prezența asfaltului e sporadică, clădirile școlilor sunt vechi, iar dispensarele, unde există, funcționează greu. Și totuși, primarii acestor comune, ba chiar și consilierii de la nivel județean, au considerat că mai bine folosesc câteva sute de mii de lei anual, din bugetul de echilibrare alocat, pentru biserici, capele, case mortuare sau case parohiale.
Expunem toate aceste fapte. Mai departe, fiecare cititor poate judeca oportunitatea investițiilor.
